24.02.2013 – A început perioada liturgică a Triodului

Evenimente


 
Astăzi, 24 februarie 2013, în Duminica XXXIII-a după Rusalii (a Vameşului şi a Fariseului), în Biserica Ortodoxă începe Perioada Triodului. Etimologic, cuvântul triod provine din grecescul triodion, format din cuvintele ‘tria’, trei, şi ‘odi’, odă, adică cântare în trei ode/strofe.
       Numită şi perioada prepascală, Triodul precede perioada Penticostarului (opt săptămâni de la Paşti) şi urmează perioadei celei mai lungi, Octoihul. Astfel, timpul Triodului ţine de la Duminica Vameşului şi Fariseului şi până în Sâmbăta Mare (înainte de Paşti), în total 10 săptămâni. Cele trei săptămâni de dinainte de Postul Mare reprezintă săptămânile pregătitoare. Fiecare din aceste săptămâni are o temă proprie, care se reflectă în lecturile din Sfânta Scriptură prescrise în aceste zile la slujbe sau la Sfânta Liturghie.
       În această perioadă premergătoare, Biserica ne pregăteşte pentru postire, dar ne şi introduce încet-încet în atmosfera Postului Mare. Săptămâna care urmează Duminicii Vameşului şi Fariseului este una de dezlegare la toate (miercurea şi vinerea nu se posteşte în această săptămână). Săptămâna care urmează Duminicii Fiului Risipitor este una normală – adică se posteşte miercurea şi vinerea. După Duminica Înfricoşatei Judecăţi, nu se mai mănâncă carne, ci doar ouă, peşte şi produse lactate.
       Perioada Triodului este singura perioadă a anului liturgic în care se oficiază toate cele trei Sfinte Liturghii ale Bisericii Răsăritene. Totodată, cântările din cadrul slujbelor sunt speciale. Încă din prima zi a perioadei Triodului, este anunţată pocăinţa, în jurul căreia vor gravita toate slujbele oficiate în biserică, dar şi toate ostenelile particulare ale credincioşilor smeriţi, evlavioşi şi plini de sfinţenie. În suspinul  Vameşului din templu, din prima duminică a Triodului, este anticipată rugăciunea stăruitoare, plină de credinţă şi de nădejde, a tâlharului răstignit de-a dreapta Mântuitorului, pătruns, în ultimele clipe ale vieţii sale pământeşti, de pocăinţă profundă. Iar rugăciunea tâlharului este ecoul rugăciunii Vameşului din templu.

                                                                          (Sursa: Basilica)