În Duminica a VII-a după Paști, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, s-a aflat în mijlocul credincioșilor din Parohia Panaghia, din județul Dolj, unde s-a sărbătorit centenarul bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În această zi, Biserica Ortodoxă prăznuiește pe Sfinții Părinți prezenți la Întâiul Sinod Ecumenic din anul 325, care a avut loc în localitatea Niceea. Pericopa evanghelică a acestei duminici amintește de rugăciunea Mântuitorului Iisus din grădina Ghetsimani, din Joia cea mare, pentru unitatea ucenicilor Săi și a acelor care vor crede în El, relatată de către Sf. Apostol și Evanghelist Ioan, în capitolul 17, versetele 1-13. Tot în cadrul Sfintei Liturghii, tânărul Tudorescu Nicolae Laurențiu a fost hirotonit diacon pe seama parohiei Horăști, din Protoieria Târgu-Jiu Sud, județul Gorj.
În cuvântul de felicitare și de învățătură, Părintele Mitropolit Irineu a vorbit mai întâi despre binecuvântarea de la Dumnezeu pentru a trăi aceste momente când biserica satului împlinește 100 de ani de la sfințire. În aceste clipe, la Sfânta Liturghie ne rugăm pentru cei care au contribuit la ridicarea bisericii și care astăzi sunt trecuți la cele veșnice. De asemenea, s-a explicat că numele de Panaghia înseamnă Preasfânta, ceea ce trimite la istoria icoanei Maicii Domnului găsită la Maglavit, așezată în schitul de odinioară al satului și mutată în cele din urmă în biserica craioveană Madona Dudu, astăzi paraclis mitropolitan: „În cinstea Maicii Domnului, în semn de respect și de evlavie față de ea, au dat numele localității Panaghia. De aceea, dumneavoastră vă bucurați de ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și din punct de vedere al numirii satului și al parohiei dumneavoastră”.
Despre Maica Domnului, ÎPS Dr. Irineu a explicat în cuvinte alese că cinstirea acordată de fiecare creștin acesteia este una bineprimită de Dumnezeu, care a ales-o pentru a fi maică a Fiului Său, a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. „Maica Domnului este mama tuturor mamelor și mama tuturor copiilor, dar și mama tuturor credincioșilor din întreaga lume. Ea nu încetează să se roage la Mântuitorul Iisus Hristos pentru noi, mijlocind la Dumnezeu pentru sufletele noastre și știe cât de slabi, neputincioși și alunecoși suntem pe calea aceasta a vieții noastre, că de multe ori săvârșim fapte rele, săvârșim lucruri care nu sunt plăcute înaintea Fiului ei și cu toate acestea, Maica Preacurata Îl îmblânzește prin rugăciunea ei de mamă ca să nu ne dea pierzării pentru greșelile noastre”.
Despre dumnezeirea Fiului, mărturisită ori de câte ori rostim Crezul niceo-constantinopolitan, ÎPS Irineu a considerat că învierea din morți este dovada cea mai clară a acesteia. De asemenea, prin înălțarea cu trupul Său luat din Fecioara Maria ridică și firea omenească în intimitatea Sfintei Treimi. Deși de-a dreapta Tatălui, reprezentat în sfânta biserică în Icoana Pantrocratorului, Hristos este mereu în mijlocul nostru, așa cum mărturisim când primim Sfânta Taină a Botezului: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat”.
Despre rugăciunea lui Iisus, din pericopa evanghelică citită la Sfânta Liturghie, Înaltpreasfințitul Irineu a sintetizat care a fost ținta rugăminții dinainte de pătimirea și Învierea Sa: „Mântuitorul Iisus Hristos s-a rugat pentru noi înaintea Tatălui ceresc ca acolo unde este El să fim și noi, ca acolo unde s-a înălțat la ceruri să fim și noi în slavă cerească, adică să fim în fericirea veșnică și în bucuria cea negrăită a Împărăției cerurilor”.
În ultima parte a predicii, Părintele Mitropolit Irineu i-a îndemnat pe cei prezenți să fie aproape de Biserică ceea ce înseamnă să fi aproape de Împărăția lui Dumnezeu. Glasul Sfintei Evanghelii este glasul Mântuitorului Hristos care ne învață ce să facem pentru a moșteni cereștile bunătăți. Biserica este trupul Domnului de unde toți de împărtășim de binecuvântare și de pace: „Harul pe care îl primim noi, atât la spovedanie cât și la sfânta împărtășire prin Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos este spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Biserica cuprinde și pe cei care au murit și pe cei care sunt prezenți și pe cei care vor veni după noi. Dacă venim duminica și la sărbători la biserică suntem apărați din toate părțile, de sfinții îngeri și de puterile cerești. Dacă rămânem acasă suntem în primejdie mare. Numai cei care vin la biserică sunt ocrotiți de Dumnezeu pentru că aici suntem îmbrăcați de o lumină nevăzută dar pe care o simțim, căci plecăm de aici cu pace în sufletele noastre. Ori de câte ori preotul spune Pace tuturor!, Pace vouă!, prin glasul său pacea se așază peste sufletele și trupurile noastre”.
(Doru Marcu)
