Lucrarea cu titlul „Ecoteologie şi dezvoltare durabilă”, publicată la Editura Sim Art din Craiova şi semnată de profesorii Marian Niţă şi Teclu Codreşi, aduce noi lămuriri şi răspunsuri în ceea ce priveşte scopul şi destinaţia mediului înconjurător. Subiectul ales este tratat pe larg în cele cinci părţi ale publicaţiei.
Cartea profesorilor Niţă şi Codreşi constituie de la bun început o provocare pentru cititor, acest lucru datorându-se în mod evident subiectului abordat. Piatră de poticnire pentru unii, realitate concretă pentru alţii, legătura dintre mediu înconjurător şi Dumnezeu – Creatorul Suprem se încadrează perfect în natura existenţei noastre. De aceea, afirmarea acestei realităţi teoecologice sau ecoteologice implică negreşit: responsabilitate, respect şi mai ales iubire pentru lucrul mâinilor lui Creatorului nostru.
O ecologie teologică
Scopul lucrării „Ecoteologie şi dezvoltare durabilă” este consemnat încă din primele pagini. În acest se menţionează că: „Întâlnirea Ecologiei cu Teologia este posibilă pentru că omul nu poate fi ecolog decât respectând legislaţiile pe care Creatorul le-a dat zidirii Sale” de aceea, „înţelegând că nu se poate împotrivi asupra lumii şi împotriva voii lui Dumnezeu, care l-a aşezat doar ca administrator, omul se va strădui să lucreze într-un fel apreciat de Cel ce i-a încredinţat bunurile Sale … Prin urmare se simte nevoia împăcării omului cu natura, cum zic ateii. De fapt este vorba despre împăcarea omului cu Dumnezeu. Nu este o utopie a viitorului, este doar o revenire la cele dintâi, condiţionată de revenirea omului la starea în care l-a făcut Dumnezeu, ca fiu al Său, moştenitor şi stăpân al lumii. În această calitate, nu este suficient ca omul să fie ecolog, ci, prin firea lucrurilor, se cere să fie ecoteolog” (pp. 5-6).
Lucrarea însumează cinci părţi: Pământul – o planetă vie, Pământul – leagăn ecoteologic, Ecoteologie, Edoteologia sistematică şi dezvoltarea durabilă şi Legislaţie de mediu. Primele trei părţi au îi aparţin profesorului Marian Niţă, partea a IV-a a fost elaborată de prof. Telcu Codreşi, iar cea de a V-a constituie o sinteză a Legislaţiei de mediu.
Mediul Divin – vârful piramidei trofice
Pe tot parcursul cărţii, cei doi autori demonstrează cu argumente probate că în centrul ordinei universale tronează Veşnicul Creator, cel lăudat de îngeri şi proslăvit de oameni. Evidenţa prezenţei Sale în creaţie a fost afirmată de la începuturile lumii atât prin graiurile proorocilor, cât mai ales prin manifestarea externă a naturii: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” (Psalmul 18, 1). Aceste idei sunt dezvoltate mai ales în subcapitolul „Mediul Divin”. De aici aflăm că „Dumnezeu este suveran. El întocmeşte planurile Sale şi le duce la împlinire la timpul hotărât de El şi în modul hotărât de El” (p. 99). Întregul univers este asemănat de autor cu o piramidă imensă cu baza sprijinită pe mediile natural, economic şi social şi cu vârful îndreptat spre mediul divin. În concluzie: apa, norul, ploaia, roua, vântul, agricultura, pădurea, sărbătorile, pământul întreg, toate se regăsesc în rânduiala lui Dumnezeu şi în puterea Sa proniatoare.
Sursa: Ziarul Lumina