Mâine, de praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva, Mănăstirea Popânzăleşti, din Protoieria Craiova Sud, judeţul Dolj, îşi va serba cel de al doilea hram. Sfânta Liturghie va fi oficiată de un sobor de preoţi, în frunte cu părintele protoiereu Florin Bonea.
Ca în fiecare an, praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva cheamă la rugăciune pe sute de credincioşi din Arhiepiscopia Craiovei. În judeţul Dolj a devenit o tradiţie ca, în această zi de sărbătoare, paşii pelerinilor să se îndrepte spre Mănăstirea Popânzăleşti.
Veche vatră monahală românească
Situată la aproximativ 20 de km distanţă de oraşul Craiova, în direcţia Balş-Slatina, cinstitul aşezământ se numără în rândul celor mai vechi vetre monahale din Oltenia. Locul unde a fost aşezată piatra de temelie se găseşte în vecinătatea fortificaţiei Romula, fosta capitala a Daciei Malvensis. Mănăstirea Popânzăleşti este menţionată în documentele vremii începând cu anul 1678, când a fost închinată ca metoc al Episcopiei de Râmnic de către logofătul Hamza, ctitorul ei de drept. Spre sfârşitul vieţii, Hamza a îmbrăcat rasa monahală sub numele de Ioan şi a lăsat cu limbă de moarte ca toată averea sa să fie închinată mănăstirii.
În 1799, sfânta mănăstire a fost reclădită prin râvna arhimandritului Metodie, iar în perioada de păstorire a episcopilor râmniceni, Chesarie şi Filaret, ea a devenit un adevărat centru de desfacere pentru cărţile tipărite la Vâlcea. În timpul domniei lui Barbu Ştirbei (1849-1853; 1854-1856), la biserica mănăstirii au loc numeroase lucrări de restaurare şi reconsolidare, aceasta fiind serios avariată în urma cutremurului din 1838. De asemenea, odată cu venirea Sfântului Ierarh Calinic, lucrările de restaurare s-au itensificat, finalizându-se într-o perioadă relativ scurtă. Tot în timpul păstoririi Sfântului biserica a fost împodobită cu numeroase obiecte de cult care se mai păstrează şi astăzi. După legea secularizării, atunci când i-au fost confiscate aproape toate proprietăţile, mănăstirea a intrat în declin. Din 1870 a devenit biserică de mir, călugării ei fiind risipiţi pe la alte mănăstiri. A fost reactivată după anul 1990, primind ca ocrotitoare şi pe Cuvioasa Parascheva.
Un loc drag Sfântului Ierarh Calinic
Pe lângă vechile hramuri, „Sfântul Ierarh Nicolae”, „Sfântul Grigorie Decapolitul” şi „Sfântul Grigorie Milostivul”, mănăstirea a primit ca hram principal „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica”, denumire sub care este cunoscută astăzi. Aceasta a fost dorinţa mitropolitului Nestor, care a ţinut să marcheze astfel locul în care se retrăgea adesea Sfântul în perioada slujirii sale la Craiova. În biserică se mai păstrează şi astăzi vechile icoane şi obiecte de cult aduse din perioada Sfântului Calinic, acestea fiind cinstite în chip deosebit de părinţii călugări.
Diac. Ioniţă Apostolache
