Biserica Ortodoxă Română cinsteşte la 13 ianuarie, pe sfinţii străromâni care s-au nevoit şi au primit moarte martirică pentru Hristos, Ermil şi Stratonic. Aceşti sfinţi au trăit în ţinutul Iliricului şi al Dunării de Mijloc, pe vremea persecuţiilor împotriva creştinilor declanşate de împăratul Licinius (250-325). Aceştia au fost supuşi supliciilor şi au primit moarte martirică în Singidunum (Belgradul de azi, pe atunci în provincia Moesia Superior).
Fiind dus în faţa împăratului, Sfântul Ermil a recunoscut că este creştin şi diacon. După cum aflăm din volumul Părintelui Mircea Păcurariu, Sfinţi Daco Romani şi Români, împăratul a poruncit ca Sfântul Ermil să fie bătut peste faţă cu un bici de metal, apoi ţinut trei zile în închisoare, scos şi bătut din nou cu multă cruzime, apoi aruncat iarăşi în temniţă pentru că a răspuns cu necuviinţă la propunerile care i s-au făcut de a se lepăda de credinţa creştină. Aici a fost îngrijit cu dragoste de temnicerul Stratonic care era creştin, dar neştiut de nimeni. Dar el a fost pârât de un soldat împăratului şi supus el însuşi la chinuri, după care au fost întemniţaţi amândoi. Chemat înaintea împăratului Liciniu, Stratonic a răspuns hotărât că este creştin. Din acest motiv el a fost chinuit şi în acest timp striga: „Ermile, roagă-te lui Hristos pentru mine, să-mi dea putere să-mi păzesc credinţa tare şi nemişcată, să fiu mai presus de prigonitorii mei!”. După o noapte de temniţă, cei doi prieteni au fost duşi din nou la judecată şi din nou chinuiţi. Toate încercările împăratului de a-i abate de la credinţa lor au rămas zadarnice. Atunci împăratul a poruncit să fie spânzuraţi de un copac, iar trupurile lor ciopârţite cu cuţitele şi apoi aruncate în apă. După trei zile trupurile lor au fost găsite, scoase la mal şi îngropate după cuviinţă. Astfel, Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic s-au învrednicit de cununa muceniciei în adâncul apelor Istrului.
(Sursa: Basilica)
