06.02.2012 – Duminica Vameşului şi a Fariseului în Arhiepiscopia Craiovei: Slujbă arhierească la Biserica Sf. Gheorghe Vechi din Craiova

Relatari

 

 
Duminica „Vameşului şi fariseului”, prima din perioada premergătoare Postului Mare (a Triodului), a fost întâmpinată cu bucurie de credincioşii Bisericii – paraclis mitropolitan „Sfântul Gheorghe Vechi” din Craiova. Înalt Preasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a oficiat aici Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. 

          În cuvântul rostit la finalul Sfintei Liturghii, IPS Părinte Mitropolit Irineu a prezentat principalele învăţături desprinse din pericopa evanghelică a acestei duminici („Pilda vameşului şi a fariseului”, Luca 18, 10 – 14). „Mântuitorul Hristos ne pune astăzi în faţă două modele: vameşul şi fariseul, sau mai bine spus tabloul omului smerit şi tabloul omului făţarnic, mândru şi lăudăros. La prima vedere fariseul este un om care respectă cu stricteţe Legea şi poruncile lui Dumnezeu. Cu toate acestea, el consideră toate faptele sale bune ca fiind rezultatul propriei puteri. La polul opus, vameşul e conştient de slăbiciunile şi de starea păcătoasă în care se află. De aceea, cu sufletul smerit, el se ruga zicând: «Dumnezeule, milostiv fi mie păcătosul!».  Mărturisirea sa este o recunoaştere la care suntem chemaţi cu toţii, dacă realizăm cu adevărat de slăbiciunile şi neputinţele noastre. Numai în felul acesta Dumnezeu ne va vindeca şi ne vom putea întoarce la casele noastre cu sufletul îndreptat”. În continuare, IPS Părinte a subliniat faptul că numai în Biserică omul poate face o adevărată evaluare a faptelor sale, dobândind în felul acesta iertare de la Dumnezeu: „Să scoatem din inimă în primul rând lauda, slava deşartă şi mândria, pentru că Dumnezeu ştie şi vede cele ascunse ale noastre şi cu ce ne-am putem lăuda înaintea Lui, noi care suntem praf şi cenuşă? Să ne întoarcem la casele noastre cu rugăciunea vameşului în suflet şi cu siguranţă că viaţa noastră se va îndrepta spre Împărăţia cea Veşnică”. 
                           Biserica „Sfântul Gheorghe Vechi”, file de istorie 
Situată în zona centrală a Băniei, Biserica „Sfântul Gheorghe Vechi” se numără în rândul celor mai vechi locaşuri de cult din Craiova, temeluită fiind din cărămidă la începutul anilor 1730. Primii ctitorii au fost Ştefan Monahu şi fiul său, Gheorghe Botea.
Biserica a fost cunoscută o vreme de credincioşi ca „mănăstire”, aşa cum reiese din însemnările lui Dionisie Fotino şi din alte cartografii mai vechi. Într-un document datat în perioada 1813-1815, se află trecută „biserica «Sfântul Nicolae-Vechi», cu hramul Sfântul Mucenic Gheorghe, făcută de neguţătorii mahalagii …iar mai târziu i s-a popularizat numele de «Sfântul Gheorghe Vechi»” (Pr. Gogu Demetrescu, Sinodicon, 1982).
Construită iniţial cu două turle deasupra naosului, biserica a fost refăcută în urma cutremurului din 1864. În 1939, prin strădania părintelui paroh, Gogu Demetrescu, biserica a fost refăcută, după normele stilului brânconvenesc, în forma în care se găseşte şi astăzi. A fost aplicată o nouă pictură, de data aceasta în ulei.
Conform tradiţiei, aici, la Sfântul Gheorghe-Vechi, ar fi poposit pandurii lui Tudor pentru depunerea jurământului de credinţă la începutul mişcării revoluţionare din 1821.
Dintre obiectele de patrimoniu, pe lângă icoanele pictate pe lemn, s-a mai păstrat un potir datat din anul 1793, donaţie din partea credincioşilor: Ispas, Păuniţa, Gheorghe, Huia şi Tona, după cum reiese din însemnarea făcută pe el. Odorul a fost păstrat o perioadă în muzeul Arhiepiscopiei Craiovei.
O a doua restaurare s-a făcut în anul 1970, sfântul locaş fiind resfinţit de mitropolitul Firmilian Marin la data de 27 octombrie. A treia restaurare a avut loc între anii 1981 – 1982, biserica fiind resfinţită de Preasfinţitul Părinte Damaschin Severineanul, la 14 octombroie 1982.
Începând cu anul 2009, sfântul locaş funcţionează în regim de paraclis mitropolitan.

(Gheorghe Cioiu, Diac. Ioniţă Apostolache)