Mănăstirea „Sfânta Treime” din localitatea gorjeană Strâmba şi-a serbat hramul, luni, 4 iunie. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înalt Preasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, alături de un numeros sobor de preoţi şi diaconi.
Praznicul „Sfintei Treimi” a fost cinstit ca hram în mai mult locaşuri de închinare din Arhiepiscopia Craiovei. Între acestea se numără şi Mănăstirea Strâmba, vechi centru monahal din judeţul Gorj, situată în vecinătatea localităţii Strâmba – Jiu, la numai şapte kilometri de oraşul Turceni. Sute de credincioşi au trecut pragul cinstitului aşezământ pentru a participa la slujba de hram, oficiată de IPS Părinte Irineu la altarul de vară din curtea mănăstirii.
„Nu-L putem numi pe Dumnezeu Tată decât prin Duhul Sfânt”
În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, IPS Părinte Mitropolit a vorbit despre lucrarea Preasfintei Treimi în viaţa omului: „Prin Taina Sfântului Botez noi purtăm înlăuntrul nostru pecetea Preasfintei Treimi. Primind această Sfântă Taină, firea noastră străluceşte din nou, aşa cum spune psalmistul: «Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele din lăuntru ale mele» (Psalmul 50, 10). Sfântul Apostol Pavel ne spune că Duhul Sfânt locuieşte în noi ca într-o biserică: « Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? » (I Cor. 3, 16). Dacă la facerea lumii Adam a fost plămădit de Dumnezeu, prin înnoirea Sfântului Botez noi ne facem, în Mântuitorul Hristos, casă a Duhului Sfânt. Această lucrare trebuie păstrată cu toată luarea aminte, pentru că Stăpânul ei este Însuşi Dumnezeu Tatăl, Fiul este Cel care ne poartă spre Împărăţia Cerurilor, iar Sfântul Duh este Cel ce se roagă în noi cu suspine negrăite, aşa cum ne spune Sfântul Apostol Pavel (Romani 8, 26)”.
Totodată, IPS Irineu a menţionat că relaţia omului, ca fiinţă creată, cu Dumnezeu este susţinută şi protejată de lucrarea harică a Sfântului Duh. „Noi nu am putea să-L numim pe Dumnezeu Tată, dacă nu L-am avea în noi pe Duhul Sfânt. Nimeni dintre oameni nu ar putea pronunţa aceste cuvinte: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, dacă nu ar fi acoperiţi de harul Duhului Sfânt. Numele Preasfintei Treimi are o atât de mare tărie, încât firea umană nu ar putea rezista, ci ar fi topită de puterea dumnezeiască. De aceea, în iubirea Sa nemărginită, Dumnezeu ne-a îmbrăcat în haina luminoasă a Duhului Sfânt şi ne-a dat puterea să-L numim pe El Tată, aşa cum spunem la Sfânta Liturghie: «Şi ne învredniceşte pe noi Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine Tată, pe Tine Dumnezeul Cel ceresc», şi dintr-o dată zicem Tatăl nostru. În Sfânta Scriptură avem nenumărate exemple când îngerii lui Dumnezeu au arătat puterea Preasfintei Treimi şi dintr-o dată materia s-a umplut de foc. Ne aducem aminte când, la rugăciunea Sfântului Ilie, Dumnezeu a trimis foc din cer care a mistuit jertfa sa, cu tot cu jertfelnicul pe care era aşezată. Din iubire faţă de noi şi ca să nu fim arşi de această putere, Preabunul Dumnezeu ne-a dat nouă această îmbrăcăminte a harului care rămâne în Sfânta Biserică prin lucrarea harului preoţiei, până la sfârşitul veacurilor, după porunca Mântuitorului Hristos: «Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer» (Matei 18, 18)”, a conchis Mitropolitul Olteniei.
După Sfânta Liturghie, IPS Părinte Irineu a săvârşit slujba Parastasului întru pomenirea ctitorilor şi binefăcătorilor cinstitului aşezământ monahal.
Aşezământ monahal cu tradiţie în Oltenia
Mănăstirea „Sfânta Treime” – Strâmba Jiu a fost ridicată la începutul secolului al XVI-lea, de către boierii Danciu, Oprea şi Stoichiţă Râioşeanu. Din 1525, cinstitul aşezământ a fost închinat ca metoc al Mănăstirii Govora, statut pe care îl păstrează până la sfârşitul secolului al XVIII-lea. La data de 8 noiembrie 1724 mănăstirea a fost mistuită de un incendiu, intrând într-o lungă perioadă de declin. A fost refăcută câţiva ani mai târziu, în 1793 fiind consemnată finalizarea picturii interioare prin contribuţia armaşului Constantin Râioșeanu şi a jupânesei sale Păuna. Din 1812 mănăstirea a fost complet părăsită, fiind redată cultului în 1927, după ce a fost restaurată prin Comisia Monumentelor istorice, condusă de Nicolae Iorga. Din 1956 este mănăstire de maici, prima stareţă fiind Ermiona Cândea. Actualmente, sfântul aşezământ monahal este condusă de stareţa Marina Gligor.