Peste două sute de credincioşi au venit la rugăciune în Catedrala „Maica Precista – Dudu” din Craiova, în cea de a VII-a Duminică după Rusalii. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înalt Preasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, alături de un sobor de preoţi şi diaconi.
La finalul slujbei religioase, Mitropolitul Olteniei a tâlcuit pericopa evanghelică duminicală, a cărei temă a fost „Vindecarea a doi orbi şi a unui mut din Capernaum” (Matei 9, 27-35). „Vindecarea celor doi orbi, istorisită în Evanghelia de astăzi, are o înţelepciune cu totul deosebită. Domnul Hristos îi întreabă pe cei bolnavi dacă au credinţă în puterea Sa vindecătoare. Întrebarea a fost pusă pentru a ni se arăta nouă, celor de astăzi, că boala şi suferinţa pot fi vindecate şi curăţite din viaţa noastră numai prin credinţă. Întorcându-ne la cuvintele orbilor de dinainte de vindecare, «Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de noi!» şi ţinând cont de mărturisirea de credinţă pe care au făcut-o, învăţăm că trebuie să ne îndreptăm cu credinţă către Mântuitorul Hristos, în orice clipă a vieţii noastre”, a spus IPS Părinte Mitropolit. Despre a doua minune istorisită în pericopa evanghelică duminicală, cea a omului mut, IPS Părinte Irineu a spus: „Nu corzile vocale articulează cuvintele, ci puterea lui Dumnezeu care face ca materia să vibreze în rezonanţe logice şi înţelegătoare. Pe de altă parte, vedem cum, după exemplul mutului din Evanghelia de astăzi, diavolul poate să influenţeze şi să stopeze grăirea omului. El acţionează asupra organelor interne şi pune pavăză sunetului din interior. În acest caz, graiul, care ne este dat spre binecuvântarea şi slava lui Dumnezeu, este aşezat în slujba diavolului şi devine legat cu totul de păcat. Dacă cel din evanghelia de astăzi a avut graiul stăpânit de cel rău, cu atât mai mult cel păcătos care aduce hulă împotriva lui Dumnezeu şi a celor sfinte”, a conchis IPS Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei.
Ridicată între anii 1750-1756, Biserica – paraclis mitropolitan „Maica Domnului-Dudu”, s-au „Madona Dudu” cum mai este cunoscută, a fost reconstruită în 1844 după ce a fost aproape distrusă de cutremurul din 1831. Forma actuală a bisericii datează din perioada 1928-1938, când a fost complet refăcută. Numele sfântului locaş a rămas în tradiţia locului după icoana Maicii Domnului, care – spune legenda – a fost găsită într-un dud aflat pe locul unde a fost construit ulterior altarul. În incinta aşezământului a funcţionat o perioadă vechea şcoală „Obedeanu”, care în 1826 a devenit Şcoala Centrală. Hramurile bisericii sunt „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Antonie cel Mare”.
(Diac. Ioniţă Apostolache)
