La 28 octombrie 312, Constantin cel Mare repurta o mare victorie la Ponce Milvius (Podul Vulturului), lângă Roma, împotriva lui Maxenţiu, chiar dacă armata sa era mai mică şi mai obosită faţă de cea a lui Maxenţiu (raportul era de 20 000 de ostaşi ai lui Constantin, la 150 000 ai lui Maxenţiu). Această victorie este pusă, conform mărturiei istoricilor Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu, pe viziunea mărturisită lui Eusebiu de către Sfântul Împărat Constantin şi trecută de acesta în lucrarea Vitae Constantini, care a schimbat viaţa împăratului şi i-a adus această strălucită victorie care l-a făcut conducător peste partea occidentală a Imperiului Roman.
În acest sens, istoricii bisericeşti Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu afirmă că înaintea luptei de la Ponce Milvius (Podul Vulturului), din 28 octombrie 312, contra lui Maxenţiu, Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă deasupra soarelui, cu inscripţia ‘in hoc signo vinces’ (prin acest semn vei învinge). Noaptea în vis, i s-a arătat Mântuitorul, cerându-i să pună pe steagurile armatei sale simbolul Său, ca semn protector în lupte. Steagul cu monograma creştină s-a numit labarum. Victoria miraculoasă a armatei sale s-a datorat ajutorului acordat de către Dumnezeu.
Dovada acestei credințe a lui Constantin în ajutorul divin este inscripţia de pe Arcul lui Constantin din Roma, păstrată până astăzi, prin care mărturiseşte că a câştigat lupta ‘instinctu divinitatis’ (prin inspiraţie divină). Apoi, i-a mărturisit lui Eusebiu de Cezareea, sub jurământ, că semnele care i s-au arătat l-au făcut să treacă de partea creştinilor, el fiind mai înainte, ca şi tatăl său, adept al cultului lui Sol Invictus (Soarele Nebiruit – cult cu origini orientale). Acest fapt marchează astăzi, 28 octombrie 2012, 1700 de ani de când s-a convertit la creştinism Sfântul Împărat Constantin cel Mare.
(Sursa: arhiram.ro)
