“O zi festivă, trebuie să o subliniem şi s-o înălţăm prin rugăciune smerită şi prin meditaţie la Dumnezeu”!
–Înalt Preasfinţia Voastră, suntem într-o zi de sărbătoare a sufletului, pentru că este ziua de naştere a Mitropolitului Olteniei, de aceea, vă adresăm urarea tradiţională de «La Mulţi Ani»!
-Vă mulţumesc dumneavoastră şi tuturor celor care se gândesc să înalţe rugăciuni la Dumnezeu, pentru că, în primul rând, ca să marcăm o zi festivă, trebuie să o subliniem prin rugăciune smerită şi prin meditaţie la Dumnezeu. Aceasta este cea mai bună cale şi cred că îl ajută de multe ori şi pe cel sărbătorit. Zicem de multe ori, «La Mulţi Ani», mai mult ca o formulă de obşte cunoscută, pentru a felicita şi a onora pe cineva, dar cel mai bine este să-I mulţumim Lui Dumnezeu şi să ne rugăm să dea ajutor tuturor celor pe care îi sărbătorim şi-i ajutăm prin gânduri bune şi prin facerea de bine!
–Vă mai regăsiţi în paşii fecioraşului care pornea din Peştişanii Vâlcii spre Mănăstirea Frăsinei?
– Eee, da, uneori mi se pare că sunt departe vremurile acelea, alteori mi se par foarte aproape, dar poate că nu mai este momentul de nostalgie! Realităţile concrete ne învaţă ca să fim în pas cu timpul şi întotdeauna, aşa cum spun cuvintele psalmistului, “să răscumpărăm vremea”! Personal, încerc să trăiesc realitatea cu tot ceea ce înseamnă concretul vieţii! Pentru că numai rezolvând lucrurile aşa cum sunt ele, în toată frumuseţea, şi în acelaşi timp, în toată diversitatea şi dificultatea lor, putem să le depăşim cu succes! Trebuie să consumăm vremea cu multă luare aminte, să o fructificăm în aşa fel încât ea să fie spre Slava Lui Dumnezeu şi a noastră mântuire. În ceea ce priveşte fructificarea viitorului, trebuie să urmărim o realizare cu adevărat semnificativă. Acesta este mesajul Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, când ne spune să rămânem în El, să biruim necazurile care apar în viaţa noastră, pentru că El ne ajută să trecem peste toate asperităţile vieţii!
–Să înţelegem că mesajul teologic se adresează doar persoanei ca atare, individului, fără ca acest ecou al “destăinuirii” să se adreseze şi comunităţii, pentru că biserica este prin excelenţă expresia comunităţii!
-Teologia are latura ei lucrativă personalizantă, dar persoanele toate laolaltă comunică! Niciodată, o singură persoană nu poate să fie depozitara întregii înţelepciuni teologice, cum, de altfel, nu există om care să aibă toate calităţile, aşa cum nici în înţelepciune nu este om care să aibă toate darurile şi tocmai aici este şi valoarea celui care are un dar, prin obligaţia lui de a-l împărtăşi! Iar în altă ordine de idei, să nu uităm tocmai valoarea virtuţii în modestie şi a smereniei, pentru că nu poţi să ai tot, pentru că eşti într-o permanentă dependenţă de a comunica şi de a stabili o formă de convieţuire prin sociabilitate şi comunicare. Noi suntem fiinţe sociale şi sociabile, iar în felul acesta, când vorbeşti despre lucrarea Lui Dumnezeu, nu te referi la un om izolat, la unul separat, ci, la unul născut după chipul Lui Dumnezeu, care este legat de Dumnezeu şi de semenii săi, care face să emane înţelepciune, pe care o transmite şi celorlaţi.
–În această zi, harul dumnezeiesc vă face să fiţi ca o clepsidră a Înţelepciunii, ÎPS Voastră!
-Să fim bine înţeleşi, nu vreau să scot în evidenţă, neapărat, că 16 noiembrie înseamnă o zi deosebită pentru mine, pentru că este ziua în care am venit pe lume, aceasta nu are aşa de mare importanţă! Dacă ziua trecerii sau ziua ieşirii noastre din lumea aceasta nu este frumoasă şi nu este bineplăcută Lui Dumnezeu, înseamnă că în zadar ne-am ostenit! Pentru că, dacă ne ducem cu mintea la sfârşitul vieţii noastre, în mod sigur că trebuie să avem în minte preocuparea aceasta faţă de ziua când vom da răspuns de tot ceea ce am făcut! Aşadar, nu ne gândim niciodată că am făcut suficient, nici că am făcut prea mult, ci, întotdeauna ne gândim, cum ne spune Mântuitorul Hristos, că şi dacă am împlini tot ceea ce ni s-a dat, nu suntem decât nişte robi netrebnici, că nu am făcut decât ceea ce trebuia să facem! E adevărat că uneori putem face un bilanţ pentru ceea ce am făcut, dar, când ne gândim la atâtea câte mai avem de făcut, ne dăm seama că activitatea noastră nu e decât o picătură de apă pe un ocean de greutăţi şi de probleme. Aşadar, este bine ca întotdeauna să facem ceva, să facem ca vremea vieţii noastre să fie marcată de un conţinut, de o realitate, de o realizare sau alta!
–Încă o dată vă spunem «La Mulţi Ani» şi vă dorim ca Bunul Dumnezeu să vă înmulţească harul arhipăstoririi în Mitropolia Olteniei!
-Vă mulţumesc şi cred că în lumea aceasta, avem parte uneori de fericire, de lumină, de bucurie, şi dorim şi mai mult, de parcă nu ne săturăm niciodată! Vrem să mergem şi mai sus, nu ne oprim, pentru că ceva ne atrage să urcăm şi mai sus. Dacă din punctul de vedere al omului pământesc avem asemenea năzuinţe, din punct de vedere sufletesc sunt şi mai mari. Trupul se mulţumeşte cu puţin, cu puţină mâncare sau băutură, dar sufletul cere şi mai mult, căci numai din punct de vedere sufletesc, noi suntem nemulţumiţi de lumea aceasta. Pentru că sufletul nu se hrăneşte cu bucate şi nici cu băutură, ci, sufletul trece dincolo de lumea aceasta trupească, şi cu mintea noastră ajungem să dorim din ce în ce mai mult, iar cea mai frumoasă şi bogată dorire este Împărăţia Cerurilor, acolo unde sfinţii se veselesc şi unde drepţii împărăţesc împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos!
(A consemnat prof. Vasile Gogonea)
