21.12.2012 – PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS

Pastorale


 
 

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS  

 

† Dr. Irineu 

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU 

ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI

2012

 

PREACUCERNICULUI CLER,

PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,

PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI DIN ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI

HAR, MILĂ ŞI PACE DE LA MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS, 

IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI 

„Hristos Se naşte, măriţi-L!, Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!, Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L popoare că S-a preamărit!”  

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul, 

An de an, luminatul praznic al Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne umple sufletele de o negrăită bucurie duhovnicească. În această zi de sărbătoare, în care S-a născut Mântuitorul Hristos, s-au împlinit făgăduinţele Tatălui ceresc pe care le-a dat primilor oameni, că „în zilele cele de pe urmă” va trimite pe Fiul Său să mântuiască neamul omenesc. Astfel, ascultând istorisirile din Sfintele Evanghelii despre cele petrecute în oraşul Betleem, în noaptea sfântă a Naşterii, simţim în inimile noastre o tainică chemare de a porni şi noi cu cugetul pe urmele magilor de la Rasărit, ca să ajungem călăuziţi de stea la ieslea unde S-a născut pruncul Iisus. Acolo, în peşteră şi în ieslea sărăcăcioasă, a venit la noi Fiul Celui Preaînalt să ne sfinţească şi să ne facă desăvârşiţi. De asemenea, împreună cu păstorii, să ascultăm şi noi cântarea îngerească a puterilor cereşti: „slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”.1 De bună seamă că aceste momente sfinte vor trezi în noi sentimente de aleasă trăire duhovnicească şi de mulţumire pentru nemăsurata dragoste a lui Dumnezeu faţă de neamul omenesc. Sfântul Ioan Evanghelistul zugrăveşte această bucurie sfântă prin cuvintele: „Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă – ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos”.2 

Dreptmăritori creştini,

 Dacă există în lume un lucru care să fie numit taină, înainte de toate şi în primul rând, trebuie numită Taină însăşi venirea în lume a Mântuitorului Iisus Hristos. Din orice direcţie am privi acest subiect sau sub orice aspect l-am trata, Domnul slavei este o Persoană reală, indiscutabil istorică şi incontestabil tainică. În El realitatea cea mai evidentă se uneşte cu taina cea mai profundă. Sfântul Apostol Pavel, contemplând această realitate mistică a negrăitei taine a înomenirii Fiului lui Dumnezeu şi fiind cuprins de o uimire fără margini şi de o admiraţie fără egal, exclama: „cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă”.3 Deci, ce poate fi mai mare decât această minune, se întreabă Sfântul Chiril al Alexandriei, dacă nu Cuvântul Tatălui Care S-a făcut om, Iisus Hristos Mântuitorul lumii?4 Măreţia tainei se cuprinde tocmai în faptul că Însuşi Dumnezeu S-a făcut om, fiind în acelaşi timp Dumnezeu adevărat – Unul din Sfânta Treime şi rămânând pentru totdeauna asemenea nouă. Într-adevăr, în această Taină a iubirii Sale negrăite, Fiul Tatălui, pogorându-Se la noi, fără să schimbe ceva din dumnezeirea Sa şi fără să ştirbească ceva din firea umană pe care Şi-a asumat-o, Şi-a făcut Sieşi firea noastră umană fără să o desfiinţeze. El ne-a comunicat astfel iubirea Tatălui şi Harul Sfântului Duh, ridicându-ne pe treapta cea mai înaltă de îndumnezeire. Fără îndoială, numai El ne putea oferi bucurie divină şi binecuvântare nemuritoare de a fi copii ai Tatălui ceresc. De aceea, întru El, noi ne simţim fraţii Săi cu adevărat divini, înţelepţi, desăvârşiţi şi nemuritori, cum ne spune Sfântul Apostol Petru.5

Dar, Naşterea Domnului ne mai arată că Dumnezeu nu este pentru om ceva aparte, ci Persoana cea mai intimă nouă şi cea mai necesară firii noastre. Astfel, născându-Se din Preasfânta Fecioară Maria, El ne-a arătat că a intrat în mod real în viaţa noastră, în sângele nostru, în inima noastră, în întreaga noastră viaţă, cum ne spune Sfântul Apostol Pavel: „nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine”.6 În felul acesta Stăpânul vieţii, Care fusese dat afară prin păcat din trupul şi sufletul nostru, revine iarăşi la noi pentru a lucra mântuirea şi îndumnezeirea noastră, cum ne spune Sfântul Ioan Evanghelistul: „Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”.7

Prin Naşterea Fiului lui Dumnezeu s-a manifestat şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru noi, cum ne spune Sfântul Atanasie cel Mare.8 Domnul, Creatorul şi Diriguitorul tuturor creaturilor, este Acela prin care „toate s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a fãcut”.9 Se cuvenea, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, ca „după ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile”.10 Această iconomie apare ca scopul principal al Providenţei lui Dumnezeu pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, cum remarca Sfântul Maxim Mărturisitorul.11 Mai mult, am putea spune că Dumnezeu a răspuns răutăţii îndelungate a diavolului cu bunătatea Sa veşnică şi inepuizabilă. Şi pe cât satana s-a luptat să distrugă pe om, pe atât Dumnezeu l-a înnobilat şi l-a îndumnezeit, făcându-l sfânt şi nemuritor. Rezultatul natural şi logic al acestei lucrări este că „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii”,12 în smerenia iubirii Sale desăvârşite, S-a făcut om pentru eliberarea noastră din robia păcatului şi a morţii. În sfârşit, de la Naşterea Domnului, răul, care s-a extins şi a crescut în lume punând chiar în pericol firea noastră umană prin moarte şi haos, este biruit de Fiul Tatălui ceresc care S-a făcut om să ne salveze de la moartea veşnică. 

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

 Naşterea Domnului, cum constatăm, a vindecat neascultarea noastră şi ne-a împărtăşit de veşnicia lui Dumnezeu. Cum am fi putut, oare, fraţilor şi surorilor, să ajungem la nemurire şi la nestricăciune, dacă Dumnezeu Cel veşnic şi nemuritor, Care „locuieşte în lumina cea neapropiată”, nu S-ar fi făcut om pentru noi? Oricine poate să-şi dea seamă că, numai prin Mântuitorul, stricăciunea a fost înghiţită de nestricăciune şi moartea a fost învinsă de nemurire, iar noi am fost făcuţi fii iubiţi ai Tatălui ceresc.13

Apoi, Domnul, făcându-Se om, ne-a vindecat de boală, de suferinţă şi de moarte. Cum ştim, vindecarea de suferinţă şi de moarte n-o putea face omul, ci numai Dumnezeu, Care a luat „asupra Sa durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat”.14 Deci, Mântuitorul Iisus Hristos, sfinţindu-Se pentru noi,15 ne-a dat posibilitatea să credem în El şi să avem viaţă veşnică. Aceasta ne arată că prin viaţa şi mesajul Său, prin activitatea Sa istorică şi prin felul Său de a pătimi, de a muri şi de a învia, ne-a dezvăluit în mod definitiv şi deplin, atât învăţătura divină, cât şi importanţa vieţii noastre. În virtutea acestei descoperiri înţelegem că, după venirea Fiului Tatălui la noi, este de neconceput să mai aşteptăm o altă revelaţie, deoarece Dumnezeu Însuşi ne-a revelat şi ne-a dăruit totul, în Persoana Unicului Său Fiu. Din acest motiv, Sfintele Evanghelii sunt îndreptarul de viaţă şi mântuire care ne relatează că Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Ca atare, „Fiul lui Dumnezeu a locuit în om şi S-a făcut Fiul Omului pentru a-l obişnui pe om să-L atingă pe Dumnezeu şi pentru a-L obişnui pe Dumnezeu să locuiască în om după buna plăcere a Tatălui”.16 

Preaiubiţi fii şi fiice duhovniceşti, 

Sărbătoarea Naşterii Domnului este praznicul bucuriei şi al purităţii sufleteşti şi trupeşti. Atât Sfintele Slujbe, cât şi colindele, datinile străbune, bradul de Crăciun, toate ne îndeamnă să ne aducem aminte că putem fi mai buni la inimă, mai frumoşi în gândire şi mai curaţi la suflet. Este adevărat că unii dintre noi încă mai sărbătoresc un Crăciun fără Pruncul Iisus sau o Bobotează fără Aghiasmă. Dar, pornind de la faptul că lumea în care trăim este opera lui Dumnezeu, avem datoria să păstrăm ceea ce El ne-a dat în toată puritatea, frumuseţea şi sfinţenia. Este nevoie în acest caz să ne îndepărtăm de la obiceiurile rele care s-au înrădăcinat în mentalitatea multor confraţi ai noştri care au deviat de la valorile spirituale ortodoxe şi au ajuns să normalizeze păcatul în virtutea unei libertăţi rău înţelese. Oricine ştie din experienţă personală că nimeni nu este liber dacă săvârşeşte fapte rele, ci, dimpotrivă, este liber şi fericit numai cel care face ceea ce trebuie şi ceea ce este plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor. Aşadar, să ne silim în a apăra dreapta noastră credinţă ortodoxă, în a proteja pe cei neputincioşi, pe copii, pe bătrâni şi pe bolnavi, care au nevoie de noi. Societatea în care trăim este într-o căutare febrilă de soluţii împotriva sărăciei, dar foarte puţini caută remedii spirituale împotriva bolilor sufleteşti care distrug conştiinţa multora.

Anul care vine vom avea ocazia să cinstim în chip deosebit pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, strămoşii noştri, care ne-au dăruit libertate credinţei şi ne-au lăsat atâtea fapte sfinte ca moşteniri nepieritoare. Deci, urmând lor, să stăruim cu cuvântul şi cu fapta în sfinţenie, ţinând legea noastră strămoşească ortodoxă aşa cum au ţinut-o şi ei.

Pacea Domnului nostru Iisus Hristos, Cel care S-a născut în ieslea din Betleem, să cuprindă sufletele şi inimile dumneavoastră, pentru a deveni mai buni, mai iertători şi mai credincioşi. Rugăm pe Mântuitorul Hristos să vă dăruiască anul acesta, în care vom intra, sănătate, linişte şi iubire în familiile dumneavoastră şi pace în lume.

 

Cu binecuvântare şi bucurie sfântă vă îmbrăţisăm părinteşte, dorindu-vă,

 

SĂRBĂTORI FERICITE!

ŞI

LA MULŢI ANI!

 

Al vostru rugător şi permanent mijlocitor în Duhul Sfânt pentru voi către Domnul

 

† Dr. Irineu

 

ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI

 

1 Luca 2, 14. 
2 I Ioan 1, 2-3. 
3 I Timotei 3, 16. 
4 Sf. Chiril al Alexandriei, Despre Întruparea Unuia-Născut, PG, 76, 1377B. 
5 I Petru 2, 4-10. 
6 Galateni 2, 20. 
7 Ioan 1, 14. 
8 Sf. Atanasie cel Mare, Despre Întruparea Cuvântului, 54, PG. 25, 192B.
 9 Ioan 1, 3. 
10 Evrei 1, 1-2. 
11 Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie 60, PG. 90, 621 A; Filocalia III, p. 356. 
12 Ioan 1, 29. 
13 Sf. Irineu, Adversus Haereses III, 19, 1. 
14 Isaia 53, 4. 
15 Ioan 17, 19: Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr. 
16 Sf. Irineu, Adversus Haereses 3, 20, 2.