Cea mai nouă apariţie muzicală a psalţilor de la Catedrala mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova a fost aşezată sub genericul: „Teologia mântuirii în colindele creștine, simfonie a muzicii universale”. Apărută la Editura „Mitropolia Olteniei”, lucrarea reuneşte într-un format inedit (stick-muzical) mai multe piese desprinse din tradiţia psaltică a Bisericii noastre sau adaptate din folclorul românesc.
An de an, în sfintelor lăcaşe de închinare sau pe la casele creştinilor pravoslavnici, răsună acordurile calde şi pline de duhul bisericesc ale colindelor noastre străbune. Această frumoasă tradiţie, transmisă din generaţie în generaţie, a prins contur la Craiova prin strădania membrilor grupului psaltic al Catedralei mitropolitane. Preoţi, diaconi, studenţi sau seminarişti, cu toţii au pus umărul la concretizarea unei frumoase realizări muzicale, dedicată exclusiv şi în premieră colindelor de tradiţie bizantină. Astfel, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Mitropolit Irineu, a luat naştere, la finele anului trecut, stick-ul muzical „Teologia mântuirii în colindele creștine, simfonie a muzicii universale”. Aşezat într-un format grafic de excepţie, veritabilul „colindar” îmbină armonios teologia pieselor interpretate cu imaginea iconică a Marelui Praznic, transpusă printr-o inspirată îmbinare a mai multor scene, desprinse din mai multe lăcaşuri de închinare doljene şi gorjene.
„Colindul sfânt şi bun”, între ethosul popular şi „teologia mântuirii”
Revenind la valoarea teologică a acestei lucrări, găsim necesare mai multe explicaţii de ordin informativ pentru lămurirea importanţei şi locului pe care îl are cântarea colindelor în învăţătura noastră bisericească. În mod clar și precis, colindele creștine preaslăvesc în primul rând Întruparea Fiului lui Dumnezeu, „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire”. „Teologia mântuirii”, la care face trimitere şi lucrarea noastră, devine astfel subiectul principal al acestui act de supremă iubire, manifestat prin pogorârea lui Dumnezeu în lume. Aşezat în contextul cântărilor bisericeşti din perioada Crăciunului, acest concept se regăseşte capacitat într-o adevărată dimensiune doxologică, întrucât comunică auditoriului învățătura corectă a „tainei – cea din veac ascunsă”. Fraza cântată devine astfel hristoforă, purtând în fiecare cuvânt experienţa mistică şi tămăduitoare a harului, după cum afirmă Sfântul Grigorie de Nyssa: „prin ea se cunoaște din nou și se vindecă într-un fel oarecare firea”.
Cea de a doua parte a titlului, „simfonie a muzicii universale”, ne duce cu gândul la cuvintele prin care Psalmistul preaslăveşte măreţia Atotputernicului Dumnezeu: „Lăudați-L pe El soarele și luna … stelele și lumina … cerurile cerurilor și apa cea mai presus de ceruri să laude numele Domnului, că el a zis și s-au făcut, El a poruncit și s-au zidit. Pusu-le-a pe ele în veac și în veacul veacului; lege le-a și nu o vor trece”(Ps. 148). Pentru Sfântul Grigorie al Nyssei, pe de altă parte, „toată frumoasa orânduire a lumii este o armonie muzicală, al cărei Meșter și Creator este Dumnezeu, cum zice Apostolul, iar omul este o lume mică, dar este și a fost făcut și ca o imitație a Celui ce a armonizat lumea, ceea ce cunoaște rațiunea ca afându-se în lumea mare, aceea vede în mod cuvenit, și în cea mică”. Prin urmare, pentru putem spune că, în sânul vieţii eclesiale, fiecare imn, fiecare cântare şi de ce nu, fiecare colindă se îmbracă şi se face înţeleasă numai în frumosul veşmânt al „teologiei mântuirii”. Este de înţeles că nu toate colindele decretează dogme, ținând cont și de faptul că ele, coborând din tinda bisericii în datina obștească, au rezumat emoția poporului nostru.
În acest context, putem spune că demersul psalţilor craioveni, concretizat în lucrarea sus amintită, poate constitui o îndrăzneaţă încercare de a aşeza laolaltă profunzimile dogmaticii ortodoxe și afectivitatea geniului popular, transpus într-un mod cât se poate de original pe acorduri bizantine.
Diac. Ioniţă Apostolache
Alexandru Motorga