La finele săptămânii trecute, sute de credincioşi din întreaga Oltenie au trăit bucuria euharistică a comuniunii cu Mântuitorul Hristos în sfintele lăcaşuri de închinare, catedrale chiriarhale, mănăstiri sau simple biserici de enorie. În Arhiepiscopia Craiovei, Praznicul Întâmpinării Domnului şi cea de a XXXII-a Duminică de după Rusalii au fost marcate prin oficierea de Sfinte Liturghii Arhiereşti la Mănăstirile Jitianu şi Popânzăleşti.
Două dintre cele mai importante lăcaşuri de vieţuire monahală din Arhiepiscopia Craiovei au primit vizita Înalt Preasfinţitului Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, la finele săptămânii trecute. Astfel, sâmbătă, 2 februarie, de sărbătoarea Întâmpinării Domnului, Mitropolitul Olteniei a poposit în mijlocul monahilor de la Mănăstirea doljeană Jitianu.
„Împărăţia lui Dumnezeu s-a făcut bucurie pentru toate neamurile”
Aşezată la numai câţiva kilometri de municipiul Craiova, pe direcţia Podari-Calafat, cinstitul aşezământ călugăresc dăinuieşte de peste cinci sute de ani pe aceste locuri. Tradiţia de a fi cercetată de arhiereul locului, în ziua prăznuirii Întâmpinării Domnului, a fost statornicită în urmă cu trei ani. Aşa se face că, sărbătoarea a devenit în mod neoficial ca cel de al doilea hram al mănăstirii, pe lângă cel al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Pentru acest eveniment, vieţuitorii mănăstirii, în frunte cu protos. Nifon Văcăruş, stareţul sfântului locaş, s-au pregătit cu grijă, săvârşind în ajunul praznicului Vecernia unită cu Litia şi slujba Privegherii. A doua zi, de la primele ore ale dimineţii, a fost oficiată Sfânta Liturghie, de către IPS Irineu, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
În cuvântul de învăţătură, rostit la finalul slujbei, Mitropolitul Olteniei a subliniat dimensiunea soteriologică a praznicului, arătând că prin primirea Mântuitorului Hristos în templu „Împărăţia lui Dumnezeu s-a făcut bucurie pentru toate neamurile”. În acest sens, IPS Părinte a conturat portretul Dreptului Simeon, cel care l-a primit în braţe pe Domnul la venirea la în templul din Ierusalim, în contextul aşteptării de veacuri a venirii lui Mesia. „Dreptul Simeon a reprezentat dorinţa şi aşteptarea de veacuri a lui Israel. Împărăţia lui Dumnezeu a fost profeţită în multe feluri şi în multe chipuri în Vechiul Testament. Nu era vorba de o împărăţie pământească, aşa cum au înţeles iudeii, ci era vorba despre Împărăţia Cerurilor. Această Împărăţie nu putea fi despărţită de Împăratul Slavei, căci odată cu venirea Împărăţiei trebuia să vină şi Împăratul Hristos … Dreptul Simeon cunoştea cine sunt Maica Domnului şi Mântuitorul Iisus Hristos, Pruncul care vine Se arate «Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Său celui binecredincios». Este vorba aici despre lumina descoperirii lui Dumnezeu, lumina poruncilor şi a legilor divine. Este o lumină care îndreaptă poporul şi-l conduce pe calea mântuirii. De aceea, noi, în Sfânta Biserică, ne luminăm prin Taina Sfântului Botez şi înţelegem cărarea care duce la Împărăţia Cerurilor, iar acest drum este al mântuirii, al sfinţirii, al luminării, al descoperirii. Primim de fiecare dată o nouă cunoaştere, o nouă descoperire al lui Dumnezeu şi a iubirii pe care ne-o poartă. Aşadar, Dreptul Simeon, pătruns de Duhul Sfânt, aşa cum spune Sfânta Evanghelie de astăzi, era acoperit de Duhul Sfânt şi proorocea”, a spus IPS Irineu.
Liturghie arhierească la Mănăstirea Popânzăleşti
A doua zi, duminică, 3 februarie, IPS Irineu a săvârşit Sfânta Liturghie la altarul Mănăstirii Popânzăleşti. Aşezată pe vechi temelii dacice, în apropierea fortificaţiei de la Romula – capitala Daciei Malvensis, Mănăstirea Popânzăleşti este menţionată în documentele vremii începând cu anul 1678, când a fost închinată ca metoc al Episcopiei de Râmnic de către logofătul Hamza, ctitorul ei de drept. Spre sfârşitul vieţii, Hamza îmbracă rasa monahală sub numele de Ioan şi lăsă cu limbă de moarte ca toată averea sa să fie închinată mănăstirii.
În 1799, mănăstirea este reclădită prin râvna arhimandritului Metodie, iar în perioada de păstorire a episcopilor râmniceni, Chesarie şi Filaret, ea devine un adevărat centru de desfacere pentru cărţile tipărite la Vâlcea.
În timpul domniei lui Barbu Ştirbei (1849-1853; 1854-1856), la biserica mănăstirii au loc numeroase lucrări de restaurare şi reconsolidare, aceasta fiind serios avariată în urma cutremurului din 1838. De asemenea, odată cu venirea Sfântului Ierarh Calinic, aceste lucrări se intensifică, iar biserica este împodobită cu numeroase obiecte de cult care se mai păstrează şi astăzi. După legea secularizării, atunci când i-au fost confiscate aproape toate proprietăţile, mănăstirea a intrat în declin. Din 1870 a devenit biserică de mir, călugării ei fiind risipiţi pe la alte mănăstiri. A fost reactivată după anul 1990, primind ca ocrotitoare şi pe Cuvioasa Parascheva.
