În Duminica a 33-a după Rusalii, (a Vameşului şi a Fariseului), Înalt Preasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Dealu Mare, judeţul Gorj, aflându-se pentru a doua duminică pe meleaguri gorjene, după ce a oficiat cu o săptămână în urmă slujba Sfintei Liturghii la Mănăstirea Crasna. Pe culmea Dealului dintre Turceni, Gârbov şi Borăscu, într-un loc în care tainele dumnezeieşti dezmiardă leagănul îngerilor, cei care au înfruntat vremea ploioasă au trăit bucuria întâlnirii cu obştea de măicuţe de la acest sfânt lăcaş, ca şi revelaţia ascultării cuvintelor alese şi de adâncă pătrundere duhovnicească ale Înalt Preasfinţitului Părinte Mitropolit Irineu.
Să ne îmbogăţim sufleteşte din pildele evanghelice ale acestei perioade prepascale!
În cuvântul de învăţătură şi de profundă semnificaţie liturgică adresat celor prezenţi la sfânta slujbă, Întâistătătorul Bisericii din Oltenia a evidenţiat faptul că în această zi începe perioada Triodului, numită şi perioada prepascală, în care se oficiază toate cele trei Sfinte Liturghii, un minunat prilej de a le vorbi credincioşilor despre taina pocăinţei şi a smereniei, a evlaviei şi a vieţii pline de sfinţenie. Apoi, arhipăstorul nostru a evidenţiat faptul că “înainte de această pregătire a noastră pentru Sărbătoarea Paştelui, înainte de postul acesta de 40 de zile, Biserica ne pregăteşte să avem în sufletul nostru pilde vrednice de urmat, pentru ca să ne îmbogăţim sufleteşte din exemplul acestor fapte bune. Astfel, în Evanghelia de astăzi, Mântuitorul ne înfăţişează două exemple: al unui fariseu şi al unui vameş! Fariseii erau cunoscuţi ca o grupare religioasă, dar şi evlavioasă, care căutau prin toate mijloacele să se afirme şi să le arate oamenilor că respectă Legea, că se roagă, că sunt mai buni decât alţii. De la comportamentul acestora, din timpul Mântuitorului Iisus Hristos, a venit şi la noi şi s-a format vorba aceasta de «fariseu», ca un om ipocrit, făţarnic, un om care nu-şi ascunde faptele bune, ci, le arată înaintea tuturor. La polul opus, vameşul e conştient de slăbiciunile şi de starea păcătoasă în care se află. De aceea, cu sufletul smerit, el se ruga zicând: «Dumnezeule, milostiv fi mie păcătosul!». Mărturisirea sa este o recunoaştere la care suntem chemaţi cu toţii, dacă realizăm cu adevărat şi suntem conştienţi de slăbiciunile şi neputinţele noastre. Numai în felul acesta Dumnezeu ne va vindeca şi ne vom putea întoarce la casele noastre cu sufletul îndreptat. Deci, Sfântul Evanghelist spune că aceşti doi oameni s-au prezentat la templu, adică au venit la locul unde toţi iudeii se rugau, se închinau. Templul era precum biserica noastră, locul de jertfă, de închinare şi de preamărire a Lui Dumnezeu! Aici au venit cei doi. Fariseul şi vameşul şi-au arătat fiecare faptele lor, dar mai presus decât celălalt, fariseul se lăuda înaintea Lui Dumnezeu că este postitor, că face milostenie, că se roagă. Deci, prin urmare, considera că el trebuie apreciat şi în acelaşi timp să fie răsplătit pentru faptele acestea, întrucât nu este păcătos ca alţii, care păcătuiesc în diferite chipuri, că nu este desfrânat, lacom, toate acestea fiind păcate şi fărădelegi înaintea Lui Dumnezeu!
“Casa sufletului nostru este locul de întâlnire cu Dumnezeu”!
În Evanghelia Duminicii Vameşului şi a Fariseului, a subliniat Mitropolitul Olteniei, noi desluşim “pilda adevăratei smerenii, modul cum trebuie să-I mulţumim Lui Dumnezeu care permanent revarsă peste noi darurile Sale. În răbdare, în smerenie, în iubire, ne scoate Bunul Dumnezeu posibilităţi diferite ca să ne îndreptăm, să mergem pe Calea Adevărului şi a Vieţii. De aceea, fraţilor şi surorilor, să nu lăsăm nici un moment fără de rugăciune, căci ne spune psalmistul, «să răscumpărăm vremea» sau «învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune»! Trecem pe lângă sfânta biserică, să ne rugăm! Trecem pe lângă sfânta cruce, să facem semnul sfintei cruci! Ne aşezăm la masă, ne sculăm de la masă, trebuie să ne rugăm! Ne trezim dimineaţa, să ne rugăm, seara să ne rugăm, ne trezim în timpul nopţii, să zicem un «Tatăl Nostru»! Să ne rugăm, pentru că îngerul păzitor ne îndeamnă întotdeauna ca prin aceste rugăciuni să luptăm împotriva diavolului şi să-i anulăm mrejele sale, ispitele sale, căci rugăciunea arde tot ceea ce este rău şi primejdios pentru viaţa noastră, şi ne deschide drumul de lumină spre casa sufletului nostru, care nu este altceva decât locul de întâlnire cu Dumnezeu”! Având în minte şi inimă învăţăturile pericopei evanghelice din această duminică şi îndeosebi cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos, să ne pregătim pentru cealaltă Sfântă Duminică, a Fiului Risipitor, şi astfel, urcând din treaptă în treaptă să ajungem prin virtute în împărăţia cea cerească”, a conchis Mitropolitul Olteniei.
Profesor, Vasile GOGONEA
