Biserica cea veche a Mănăstirii „Sfânta Treime” – Strâmba Jiu s-a împodobit cu haină de sărbătoare la praznicul Cinzecimii. Sute de credincioşi au luat parte la slujba de resfinţire şi la Sfânta Liturghie, săvârşită de Înalt Preasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, şi de Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei.
Între cele mai aşteptate evenimente ale lunii în curs a fost cu siguranţă slujba de resfinţire a Bisericii „Sfânta Treime” din cadrul Mănăstirii Strâmba Jiu. Încununare a unei munci de câţiva ani şi totodată un dar pentru monahismul oltenesc, momentul a fost marcat prin prezenţa IPS Părinte Irineu şi PS Nicodim. Înconjuraţi de un ales sobor de preoţi şi diaconi, cei doi arhierei olteni au oficiat slujba de resfinţire a sfântului lăcaş şi Sfânta Liturghie, la altarul de vară al mănăstirii. La finalul slujbei religioase toţi credincioşii, în frunte cu cei doi arhierei, au plecat genunchii şi au rostit rugăciuni speciale pentru această zi, către Sfântul Duh şi către Dumnezeu în Treimea Persoanelor Sale.
„Biserica noastră e zidită pe stâncă”
În cuvântul de învăţătură, Mitropolitul Olteniei a subliniat faptul că Sfântul Duh, care s-a pogorât la Cincizecime peste Sfinţii Apostoli şi peste întreaga lume, este izvorul vieţii noastre. „Pogorârea Sfântului Duh reprezintă arvuna Împărăţiei Cerurilor, începutul pregătirii pentru viaţa veşnică. El este izvorul vieţii noastre. Mântuitorul Iisus Hristos a vorbit deseori despre Înălţarea Sa la Tatăl Ceresc, de unde va trimite Sfântul Duh peste Apostoli şi peste întreaga lume. Sfântul Duh, Paracletul, Cel care pe toate le împlineşte, vistierul bunătăţilor, se va sălăşlui în Sfinţii Apostoli, în lume, în noi, pentru că El este «dătătorul de viaţă», Cel care «s-a purtat deasupra apelor» la crearea lumii, iar mai apoi, când Tatăl Ceresc a suflat asupra omului suflare de viaţă, Duhul Sfânt a devenit centrul şi esenţa vieţii noastre. Din momentul Cincizecimii, avem roada pogorârii Duhului Sfânt şi, de acum, totul se rostuieşte şi se conjugă spre o ţintă unică: Împărăţia lui Dumnezeu”. În continuare, IPS Irineu i-a felicitat pe toţi cei care s-au ostenit pentru realizarea acestei lucrări, în frunte cu obştea monahală condusă de maica stareţă Marina Gligor.
În semn de recunoştinţă, Arhiepiscopia Craiovei a acordat Gramate de mulţumire şi apreciere mai multor persoane ce au contribuit la renovarea şi înfrumuseţarea sfântului lăcaş, pictori, arhitecţi, ingineri constructori şi autorităţi publice locale. „Aşteptăm de mulţi ani acest moment şi iată că astăzi am reuşit să încredinţăm Biserica aceasta lui Dumnezeu ca să o sfinţească. Aşa precum spunem la Sfânta Liturghie, «ale Tale, dintru ale Tale, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate», şi biserica aceasta dintru ale lui Dumnezeu este şi din altarul acesta se va intra în comuniune cu Dumnezeu prin rugăciune adevărată şi stăruitoare. Niciun val sau furtună nu va reuşi să dărâme această zidire pe care «Tatăl a făcut-o, Fiul a întărit-o şi Sfântul Duh a sfinţit-o», pentru că Biserica noastră e zidită pe stâncă, iar piatra cea din capul unghiului este însuşi Mântuitorul Iisus”, a conchis IPS Părinte.
Momentele de bucurie duhovnicească de la Mănăstirea „Sfânta Treime” – Strâmba Jiu, au încununat ostenelile depuse aici, începând cu anul 2004, pentru restaurarea şi renovarea acestui vechi aşezământ monahal ce datează de la începutul secolului al XVI-lea. O lucrare complexă ce a pornit de la consolidarea fundaţiei şi refacerea acoperişului, până la restaurarea picturii interioare care data din anul 1793.
Aşezământ monahal cu tradiţie în Oltenia
Mănăstirea „Sfânta Treime” – Strâmba Jiu a fost ridicată la începutul secolului al XVI-lea, de către boierii Danciu, Oprea şi Stoichiţă Râioşeanu. Din 1525, cinstitul aşezământ a fost închinat ca metoc al Mănăstirii Govora, statut pe care îl păstrează până la sfârşitul secolului al XVIII-lea. La data de 8 noiembrie 1724 mănăstirea a fost mistuită de un incendiu, intrând într-o lungă perioadă de declin. A fost refăcută câţiva ani mai târziu, în 1793 fiind consemnată finalizarea picturii interioare prin contribuţia armaşului Constantin Râioșeanu şi a jupânesei sale Păuna. Din 1812 mănăstirea a fost complet părăsită, fiind redată cultului în 1927, după ce a fost restaurată prin Comisia Monumentelor istorice, condusă de Nicolae Iorga. Din 1956 este mănăstire de maici, prima stareţă fiind Ermiona Cândea. Actualmente, sfântul aşezământ monahal este condusă de stareţa Marina Gligor.
Gheorghe Cioiu
