Interviu cu părintele arhimandrit Ioachim Pârvulescu, starețul Mănăstirii Lainici.
– Părinte arhimandrit, suntem după ivirea zorilor la sărbătoarea “Schimbarea la față” a Domnului nostru Iisus Hristos, iar pentru început, aș dori să ne spuneți, cu ce sentimente îi întâmpinați pe credincioșii care vin astăzi la Mănăstirea Lainici?
-“Schimbarea la față” a Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe Muntele Taborului, în primul rând este unul dintre cele 12 praznice împărătești, iar acesta este hramul Schitului «Locurele». Mănăstirea Lainici are mai multe biserici, pentru că Biserica veche are hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, Biserica nouă are hramul “Izvorul Tămăduirii” și “Sf.Irodion” al doilea hram, iar al doilea mare hram de peste an este “Schimbarea la față” al Schitului «Locurele», care întotdeauna a depins de Mănăstirea Lainici, ca o sărbătoare care se întinde pe tot Defileul Jiului.
– Astăzi, cred că vă așteptați să vină mulți credincioși din toată țara, pentru că vine și Mitropoitul Olteniei, ÎPS Părinte dr. Irineu!
-Astăzi și mereu, noi suntem pregătiți, pentru că dintotdeauna, Mănăstirea îi primește pe oameni la bucurii, cât și la necazuri, leagă rănile și durerile oamenilor și suferințele lor le alină, așa cum le-a alinat de fiecare dată! Pentru că mănăstirea este întotdeauna deschisă unor provocări istorice cu care se confruntă omenirea în general și părinții din mănăstiri, deoarece călugării și măicuțele încearcă să facă față tot timpul momentelor istorice în care trăiesc. Și în acest an, Defilelul Jiului este îmbrăcat în haine de sărbătoare, cu încărcătura aceasta duhovnicească a “Schimbării la față” a Domnului, iar pentru că este Hramul Schitului «Locurele», menționez că acesta este ctitorit de către Sf. Calinic de la Cernica, cel care la 1862, de Sărbătoarea “Schimbarea la față” a Domnului, sfințește Biserica de la «Locurele», chiar împreună cu Sf. Cuvios Irodion, ca într-o interesantă “corespondență în duh” și ca un fel de…
– Simbioză și complementaritate…
-Da, o simbioză între cei doi părinți, între Sf. Calinic, cel care l-a adus pe Sf. Irodion ca ucenic al său, iar la un moment dat, după ce îi moare duhovnicul, ucenicul devine “avă” și ava devine ucenic, iar din acel moment, Lainici a devenit o mănăstire cu o încărcătură duhovnicească aparte, chiar atunci, pe la 1862 când cei doi au sfințit Schitul de la «Locurele»!
– Sunt realizări care dovedesc faptul că sunteți un “iconom” care pe toate le rânduiește cu multă pricepere, motiv pentru care sunteți apreciat în obștea de călugări și sunteți “bine văzut” la Mitropolia Olteniei, ca un slujitor cu mult har, cunoscut și recunoscut în județul Gorj, pentru buna folosință a resurselor de care dispuneți! Care sunt motivele pentru care puneți atâta suflet în tot ceea ce faceți și pe care le-aș numi atuuri ale personalității dumneavoastră?
-Eu cred că mai întâi este Harul Lui Dumnezeu, Care s-a revărsat și pe care îl simțim cum se revarsă peste Mănăstirea noastră, iar în al doilea rând, pe care l-aș aprecia chiar ca fiind în primul rând, faptul că mie mi-a plăcut să acord respectul care se cuvine trecutului, pentru că din momentul când am pornit pe calea aceasta a vieții monahale, am considerat că trebuie să-i pomenim cu evlavie pe cei de dinaintea noastră, părinți, stareți din toate timpurile, cei care au muncit și au trăit aici, pentru că ei ne-au lăsat “cheia” aceasta care ne-a deschis perspectiva din ultimii 20 de ani!
– La care dintre acești părinți vă referiți cu deosebire?
-Sunt trei mari uriași părinți care au păstorit aici: Sf.Irodion, care a ctitorit și a păstorit aici între 1854 și 1900 aproape, în jur de 41 de ani, după aceea, părintele Visarion Toia, în perioada 1929-1951, când s-a refăcut biserica după marile distrugeri din primul război mondial, când nemții au transformat biserica în grajd pentru cai, iar unii soldați germani și-au scrijelit numele în altar, clopotele au fost duse în Germania și topite!
– Cât de mult le datorați acestor înaintași ai dumneavoastră?
-Vedeți, spunem că înaintașii noștri veghează, sunt vii, sunt permanent în preajma noastră și ne întăresc cu Duhul lor sfânt! Pentru că nu întâmplător, spunea Părintele Dumitru Stăniloae, că omul se duce “dincolo” cu faptele lui! Vedem că oamenii care au dat acestei lumi opere de valoare le păstrează în viața veșnică, așa cum au făcut și părinții de la Mănăstirea Lainici! Iar, noi, când îi pomenim la rugăciune pe acești părinți, o facem cu cea mai mare evlavie, cu profundă mulțumire, pentru că ei au făcut ca noi să fim ceea ce suntem! Iar, la noi, aici, biserica cea veche este mama, iar fără mamă, nu poate să fie fiica ei, biserica cea nouă!
– Ca într-un raport de filiațiune!
-Da, și raportul acesta de filiațiune duhovnicească e foarte interesant! Așa este și în societate, pentru că te doare sufletul când vezi că oamenii care sunt sus-puși, în orice domeniu, când ajung în funcții, uită trecutul, uită pe cei de dinaintea lor sau pur și simplu îi contestă sau îi acuză de ceea ce au făcut, dând vina pe acest trecut! E dureros ca să lovești în cei care au fost înaintea ta, pentru că au făcut și ei ceva bun, dacă stai să socotești! Dacă tu dai și lovești, să știi că și altul va da în tine!
“De douăzeci de ani încoace, cu Voia Lui Dumnezeu se fac lucruri frumoase la Mănăstirea Lainici”!
– Cum se derulează “povestea” prin care ați devenit Starețul Mănăstirii Lainici?
-În 1992 a murit părintele stareț Caliope Georgescu, iar când am dat telefon la Mitropolie și Mitropolitul Nestor mi-a spus: “Părinte, fii bărbat, fii bărbat”, eram doar un copil atunci, aveam cam 25 de ani, eram tânăr, nu știam, dar eram copleșit de durere și de multe griji când am preluat răspunderea mănăstirii! Nicidecum nu mi-a trecut prin minte că voi fi Starețul Mănăstirii Lainici! Știu că vrednicul de pomenire, ÎPS Mitropolit Nestor mi-a spus: “Părinte, preiei frâiele mănăstirii”! Și le-am preluat cu oarecare teamă, dar m-am rugat Maicii Domnului ca totul să se facă bine în mănăstirea aceasta! De douăzeci de ani încoace, cu Voia Lui Dumnezeu se fac lucruri frumoase la Mănăstirea Lainici!
– Totuși, ați fost ales pentru calitățile dumneavoastră, așa este?
-Nu știu dacă am fost cel mai potrivit, dar acela a fost contextul! Și dumneavoastră poate ați observat că atunci când oamenii umblă cu prea multe tam-tamuri ca să fie sus-puși, atunci e o problemă!
– Care ține de anumite carențe ale personalității acestora, dacă nu chiar de o lipsă de caracter!
-În toată cariera unor oameni, când lucrurile se fac de la sine, trebuie să lăsăm ca Dumnezeu să lucreze!
“La Mănăstirea Lainici, mult mai importantă mi se pare zidirea sufletească”!
– În încheierea discuției noastre, părinte arhimandrit, v-aș întreba, cu ce gânduri și cu ce sentimente priviți înainte în îndrumarea Mănăstirii Lainici, ca și în îndrumarea tuturor mănăstirilor din Gorj?
-Întotdeauna, trebuie să avem nădejde în Dumnezeu că totul va fi bine, iar dacă vom conștientiza cum se cuvine realitatea în care trăim, pare destul de delicată această perspectivă de viitor, mai ales că deja suntem intrați în perspectiva viitorului prin timpul care ne e dat de Dumnezeu! Credem că lucrurile se vor redresa numai dacă oamenii conștientizează ce înseamnă întoarcerea la Dumnezeu, oriunde ar fi, că sunt în mănăstire, că sunt în viața laică, iar dacă se leapădă de păcate și caută să se întoarcă la Dumnezeu, oamenii se corectează și învață la un moment dat, că nu e bine ceea ce fac prin îndepărtarea de credință și de faptele bune! Dacă în balanță faptele bune sunt mai multe decât faptele rele, înseamnă că omul poate cere iertare de la Dumnezeu, pentru că e bine să simțim cum lucrează Harul Lui Dumnezeu, iar dacă Biserica n-o pot birui porțile iadului, nici oamenii credincioși nu pot fi biruiți!
– Părinte arhimandrit și stareț, Ioachim Pârvulescu, ce vă propuneți să zidiți în viitorul apropiat la această sfântă mănăstire?
-Dacă e vorba de zidirea materială, aceasta o lăsăm pe seama Lui Dumnezeu, iar dacă e vorba de zidirea sufletească, aceasta mi se pare cea mai importantă zidire! Aici am o mare durere, că poate n-am zidit cât a trebuit să zidim sufletește! Zidirea materială se poate vedea prin ceea ce înseamnă întreg ansamblul Mănăstirii Lainici, dar mult mai importantă mi se pare zidirea sufletească! Iar dacă nu am făcut tot ceea ce trebuia pentru zidirea sufletească, poate că timpul ne va îngădui să împlinim ceea ce avem de împlinit!
– Vă doresc multă sănătate, părinte arhimandrit Ioachim Pârvuescu, și mă rog la Bunul Dumnezeu să vă ocrotească și să aveți deplină ascultare din partea celor care vor fi nu doar la zi de sărbătoare, dar și în orice clipă din viața cotidiană, oaspeții poftiți și bine primiți ai acestui sfânt lăcaș binecuvântat care este Mănăstirea Lainici, Gorj!
Profesor, Vasile GOGONEA
