Credincioşii craioveni s-au putut ruga împreună, la început de an nou bisericesc, plecându-şi genunchii la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, la altarul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Şimnicu de Jos. Vizita pastorală a IPS Părinte a fost prilejuită de resfinţirea sfântului lăcaş de închinare.
Aşezată în extremitatea nordică a Băniei, pe drumul spre Horezu, Parohia Şimnicu de Jos, din Protoieria Craiova Nord, s-a împodobit de praznic, în prima zi a anului bisericesc. Evenimentul a fost prilejuit de resfinţirea Bisericii parohiale, închinată „Adormirii Maicii Domnului”. Bucuria parohienilor a fost împlinită de prezenţa IPS Părinte Părinte Irineu care a săvârşit slujba de resfinţire a lăcaşului de închinare şi Sfânta Liturghie. Pentru oficierea Sfintei Jertfe, a fost pregătită, în faţa bisericii, o esplanadă, toţi credincioşii punând astfel la inimă sfintele rugăciuni, arhiereştile binecuvântări şi cuvântul de învăţătură al IPS Părinte Mitropolit.
Postul şi rugăciunea, cele două arme împotriva diavolului
La finalul Sfintei Liturghii, pr. protoiereu Titu Manasia a dat citire actului de resfinţire al sfântului lăcaş, propunând totodată, ca răsplată pentru osteneala depusă, pe cucernicul preot Cătălin Dan pentru primirea rangului de sachelar. Nu au fost uitate nici familiile credincioşilor care au susţinut demersul de restaurare şi înfrumuseţare a Sfintei Biserici, fiind răsplătire cu gramate de mulţumire, pecetluite cu semnătura IPS Părinte Irineu.
În cuvântul de învăţătură, IPS Irineu a tâlcuit pericopa celei de a X-a Duminici de după Rusalii, referitoare la „Vindecarea lunatecului” (Mt. 17, 14-23). Astfel, plecând de la cuvintele pe care Domnul le-a adresat Sfinţilor Săi Apostoli: „acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post” (v. 21), Mitropolitul Olteniei a detaliat semnificaţia simbolică a cuvintelor „foc” şi „apă”, aşezându-le în contrapondere cu „postul” şi „rugăciunea”. „Postul şi rugăciunea, credinţa şi încrederea în Dumnezeu sunt cele două aripi care ne duc în faţa Preasfintei Treimi. După diavolul avea putere asupra copilului bolnav şi îl arunca în foc şi în apă, adică în mânie şi în plăcere, la fel aceste două virtuţi pot să ne aşeze pe noi în braţele lui Dumnezeu. Focul de care vorbeşte Sfântul Evanghelist este mânia, iar apa, substanţa moale, este plăcerea care moleşeşte sufletul şi mintea, care îl robeşte şi îl slăbănogeşte pe om. Omul pătimaş este slăbit sufleteşte, este cu adevărat mleşit de această patimă şi nu mai poate să se ridice de unul singur, la fel ca paraliticul care zăcea în patul său. De aici înţelegem că încheieturile omului credincios sunt faptele sale bune şi virtuţile sale. Acestea ne ţin în picioare şi ne prezintă desăvârşit înaintea lui Dumnezeu. Deci, când te aruncă în mânie vrăşmaşul, când deodată te săgetează cu iuţime şi cu pornire răutăcioasă împotriva aproapelui sau împotriva lucrurilor, sau împotriva animalelor. Atunci trebuie să ştii că te-a aruncat în foc, căci omul mânios se roşeşte la faţă ca şi cum ar fi pus pe jeratec. Tot trupul său se aprinde şi arde de această patimă pentru că nu are sufletul plin de dumnezeire şi cum ar putea el să se ridice singur şi să se lepede de satana. În mod sigur că unii ca aceştia, au neaparată nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, de post şi rugăciune. Deci, două arme are diavolul împotriva noastră: mânia şi pofta şi două arme avem noi împotriva diavolului: postul şi rugăciunea”, a spus Mitropolitul Olteniei.
Din istoria sfântului lăcaş
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Parohia Şimnicu de Jos a fost ctitorită de boierul Ioan Hagiade şi de soţia sa Maria, la anul 1859. La început, dat fiind faptul că fusese zidită în afara urbei, sfântul lăcaş a funcţionat în regim particular, slujitorii fiinnd remuneraţi din venitul ctitorului. Cu timpul a fost încredinţată spre administrare centrului eparhial, înfiinţându-se aici o parohie. Lupta cu timpul a lăsat urme grele atât la exterior, cât şi la interior, restaurarea ei devenind astfel o necesitate. Iniţiativa acestei lucrări a revenit preotului Cătălin Dan care, laolaltă cu credincioşii săi, a reuşit, în numai doi ani şi jumătate, să readucă la aceeaşi strălucire de altă dată ctitoria boierilor Hagiade.
Diac. Ioniţă Apostolache
