Astăzi, 21 noiembrie, creştinii ortodocşi prăznuiesc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia, această sărbătoare este pomenită în amintirea zilei când, după tradiţie, Sfinţii Ioachim şi Ana au adus pe fiica lor Maria, în vârstă de trei ani, la templu. Din tradiţie ştim că Ea va rămâne aici până la vârstă de 15 ani, ca una care, încă înainte de zămislire, fusese hărăzită Domnului, de către părinţii ei.
La templu a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Până la intrarea în templu se urcau 15 trepte şi, potrivit ritualului, iudeii trebuiau să se oprească pe fiecare treaptă pentru a rosti un psalm. Fiind prea mică, părinţii au vrut s-o ajute pe Maria şi să rostească psalmii în locul ei. Fetiţa însă, prin harul divin, a urcat repede singură treptele până sus.
După ce a întâmpinat-o, binecuvântându-o prin cuvintele „Tu eşti cea care în Dumnezeu şi-a proslăvit numele său între iudei. Tu eşti cea în care Dumnezeu va descoperi mântuirea pe care a pregătit-o poporului său“, Marele Preot a luat-o de mână pe pruncă şi a dus-o în cea mai sfântă încăpere a templului, în Sfânta Sfintelor.
Această sărbătoare închinată momentului sfânt al intrării şi închinării Sfintei Fecioare la templu, a existat în practica Bisericii încă înainte de sec. al VI-lea, deşi nu se cunoaşte momentul instituirii ei.
Există astfel o menţiune a ei din sec. al IV-lea, făcută de Sf. Grigorie de Nyssa. Mai există şi o mărturie privind construirea unei biserici de către împărăteasa Elena în cinstea acestui eveniment. Sfântul Andrei Criteanul (sec. al VII-lea) vorbeşte şi el despre această sărbătoare ce se ţinea la Ierusalim. În sec. al VIII-lea, patriarhii Gherman şi Tarasie au rostit câte o predică în cinstea acestei sărbători. Se pare că data de 21 noiembrie reprezintă data sfinţirii unei biserici cu acest hram în 543.
În Apus, sărbătoarea a fost adoptată mult mai târziu de papa Grigorie al XI-lea, care a celebrat-o pentru prima dată la Avignon, în 1374. Ea s-a răspândit in sec. XV-XVI, în timpul papilor Sixt al IV-lea şi Sixt al V-lea.
