În cea de-a doua duminică premergătoare Postului Mare, a 34-a de după Rusalii, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Irineu a slujit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Crasna din judeţul Gorj.
Cuvântul de învăţătură, rostit de Mitropolitul Olteniei, a aşezat în inimile monahilor din obştea Mănăstirii Crasna şi a pelerinilor veniţi aici să se roage povaţă ziditoare de suflet. IPS Părinte a tâlcuit înţelesul pericopei duminicale, arătând astfel că dragostea lui Dumnezeu faţă de noi trebuie îmbrăcată în pocăinţă şi părere de rău pentru păcatele săvârşite. „Tema centrală a Evangheliei de astăzi este mărturisirea păcatelor. De aceea ea este atât de importantă la începutul Sfântului şi Marelui Post, ca noi să înţelegem cât de necesară este Spovedania. Tânărul, înainte de a fi primit în iubirea tatălui se spovedeşte, adică îi spune păcatul, «Tată, am greşit la cer şi înaintea Ta». Deci fără Spovedanie el nu intră în casa părintească. Chiar dacă iubirea lui Dumnezeu este mare şi ne iartă, avem obligaţia să ne spovedim. Fără Spovedanie nu putem intra în Împărăţia Cerurilor. Preamilostivul ne-a dat medicamentul acesta prin care noi să ne tămăduim sufletul, să ne curăţim viaţa şi apoi să primim haina cea nouă. De aceea ne spune Sfântul Evanghelist că deîndată ce Tatăl a văzut pe Fiul Său că vine acasă, i-a ieşit înainte, însă acesta nu a uitat să-şi spună păcatul. Chiar dacă a văzut dragostea părintească, el nu a uitat să se curăţescă mai întâi de fărădelegile sale. Dragostea lui Dumnezeu este mare, însă primirea ei se impune prin pocăinţa noastră. Dacă nu există părere de rău, nu există nici îndreptare, căci degeaba te duci să te spovedeşti dacă nu îţi pare rău pentru păcatele tale. Să privim aşadar iubirea lui Dumnezeu şi să ne pedepsim pe noi înşine”, a spus IPS Părinte Mitropolit.
File de pateric, la Mănăstirea Crasna
Aşezată la poalele munţilor Parâng, Mănăstirea Crasna s-a arătat de-a lungul vremii ca o vistierie de istorie şi spiritualitate, îmbrăcând frumos tradiţia monahală a sfintelor aşezăminte statornicite pe pământ gorjenesc. Despre istoricul ei a vorbit ieromonahul Nifon Aftananache, stareţul mănăstirii. „Mănăstirea noastră se regăseşte în documentele timpului de pe la anul 1486, din timpul voievodului Vlad Călugărul. El a împroprietărit mai multe localităţi din această zonă, printre care şi Crasna. A trecut prin multe în decursul timpului. De numele mănăstirii noastre sunte legate multe tradiţii şi legende, pline de învăţături duhovniceşti. Între ele se numără şi cea relatată de părintele Ioanichie Bălan, de la Sihăstria, care vorbeşte despre un pustnic venit din părţile Kievului, este vorba de episcopul Ioan, vicar al cetăţii ruseşte prin anul 1915. Acesta, pe la anul 1920, a călcat acest pământ, dorind să se nevoiască aici, la Crasna. A fost mai întâi la Mănăstirea Frăsinei. A vieţuit la Crasna trei ani, de aici retrăgându-se ca sihastru în Munţii Sihlei. Viaţa lui este una de Pateric, fiind pilduitoare şi astăzi pentru vieţuitorii noştri”, a mărturisit stareţul Nifon.
Diac. Ioniţă Apostolache
Carmen Oprescu
