În Duminica a XXXI-a după Rusalii, Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a săvârșit Sf. Liturghie în Paraclisul Mitropolitan „Sf. Gheorghe-Vechi” din Craiova. Pericopa evanghelică rânduită pentru a fi citită a fost din Evanghelia după Luca, capitolul 18, versetele 35-43, unde este relatată minunea vindecării unui orb din naștere. La momentul potrivit, tânărul Grigorie Marin Alexandru a fost hirotonit preot pe seama parohiei Vierșani, din Protoieria Târgu Cărbunești, județul Gorj.
La momentul predicii, Părintele Mitropolit a început prin a recunoaște cât de mare a fost minunea săvârșită de Hristos cu cel care era orb din naștere. „Această minune a Mântuitorului Iisus Hristos este mai presus de orice cuvânt. Nimeni în lume nu a mai săvârșit de atunci până acum și nici până la sfârșitul veacurilor o asemenea faptă, ceea ce înseamnă că numai Dumnezeu poate să săvârșească asemenea minuni. Iată că Mântuitorul Hristos este Dumnezeul nostru, Cel care a venit în lume să aducă lumină orbilor”.
Având în vedere că întânirea dintre Hristos și cel orb este relatată de către Evanghelistul Luca, ne face să credem și mai mult în realitatea minunii. Din istoriografia creștină, cunoaștem faptul că Luca era doctor înainte de a deveni ucenic al Domnului Hristos. Astfel în cunoștință de cauză a spus că acest orb era așa din naștere și că nu suferea de o altă boală a ochilor. În consecință, remarca ÎPS Irineu a fost aceea că este o mare deosebire între darul vederii și organul fizic al vederii care este ochiul. „Facem deosebire între ochiul fizic, biologic, și darul lui Dumnezeu, darul vederii. Și orbul din naștere, din Evanghelia de astăzi, nu era lipsit de ochi, dar ochii lui nu vedeau. A fost nevoie ca Mântuitorul Iisus Hristos să intervină ca Dumnezeu și să îi dea darul vederii”.
De asemenea, la fel de important este să înțelegem că orbul din pericopa evanghelică de astăzi suferea doar de orbire trupească, însă nu și de orbirea sufletească. El deși ochii nu-i erau deschiși, vedea. Noi astăzi, de cele mai multe ori, deși vedem cu ochii, suntem adeseori orbi în cele sufletești sau duhovnicești. Așa cum a spus Părintele Mitropolit Irineu, „există un întuneric în interiorul nostru pe care îl putem vindeca numai cu credință și evlavie”.
Cuvintele orbului Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă au devenit rugăciune pentru Sfinții Părinți și reprezintă model de rugăciune și pentru noi cei de astăzi. Luând aminte la credința orbului și noi putem să ne analizăm viața și atitudinea față de Dumnezeu. „Rugăciunea orbului din Evanghelia de astăzi ne este model. Ne învață că trebuie să ne rugăm și să stăruim în rugăciune, așa cum spunem în Sfânta Biserică Doamne strigat-am către Tine. Nu este vorba despre șoaptă, nu este vorba despre un cuvânt abia auzit, ci este vorba despre un strigăt. Atunci când strigăm la Dumnezeu, El vede săruința noastră. Când ne rugăm, El ne ascultă și ne vindecă toată boala și neputința numai dacă stăruim și arătăm că avem credință în Dumnezeu”.
La final, ÎPS Irineu a ținut să lege rugăciunea și credința orbului din naștere de virtutea iubirii. Așa cum orbul a primit în inima sa cele despre Dumnezeu prin prezența în sinagogă și la templu și a crezut în cele auzite despre Fiul lui Dumnezeu, la fel și noi să fim nelipsiți în Sfânta Biserică și cu dragoste de Dumnezeu să ne îndulcim viața și purtările ca să fim miluiți de bunul Dumnezeu.
(Doru Marcu)
