În Duminica a XXXIV-a după Rusalii, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a slujit Sfânta Liturghie în biserica parohiei Mântuleasa din Craiova, alături de preacucernicul Pr. Grigorie Vulcănescu, consilier cultural al Arhiepiscopiei noastre, și de un ales sobor de preoți și diaconi. La momentul rânduit, tânărul teolog și profesor Mihnea Bâlteanu a fost hirotonit diacon pe seama parohiei Mântuleasa.
Duminica aceasta pericopa rânduită de Părinții Bisericii pentru a fi citită înaintea poporului binecredincios a fost preluată din Sfânta Evanghelie după Luca, capitolul 15, versetele 11-32. În conștiința creștinilor, această pericopă este numită Duminica Întoarcerii Fiului risipitor.
În predică, ÎPS Irineu a vorbit despre trei factori importanți ai parabolei din această duminică. Mai întâi, a explicat care este rolul libertății de alegere a omului. Apoi s-a oprit asupra înțelegerii conștiinței și a chipului lui Dumnezeu în om, după care a apreciat capacitatea de întoarcere sau de pocăință a tânărului, cu care ne identificăm fiecare dintre noi.
Libertatea, ca dar al lui Dumnezeu, poate să fie folosită în mod bun sau nu. „Hristos ne-a arătat felul în care omul, în lumea aceasta are libertate de alegere. Omul poate să hotărască asupra felului său de viață. Această libertate o avem înscrisă în sufletul nostru. Este semnul chipului lui Dumnezeu în persoana noastră. Această libertate este însă responsabilă. Nu poți să o folosești oricum, pentru că acela care folosește libertatea în păcat este subjugat păcatului”. Pentru omul duhovnicesc, libertatea este folositoare și constructivă, ne ajută să împlinim faptele dreptății și ale binelui.
În privința conștiinței, omul trebuie să știe că reprezintă prezența lui Dumnezeu în sufletul și trupul său. Potrivit teologiei și înțelegerii ortodoxe, chiar și în păcat omul poartă această pecete dumnezeiască. „Dumnezeu Atotputernicul nu șterge, odată cu păcatul, din sufletul și trupul nostru scânteia divină a conștiinței. Libertatea întărește conștiința, care devine fericită. Viața devine binecuvântare dacă ține cont de libertate și de conștiință. Această scânteie divină, acest glas nemuritor și ceresc rămâne totuși întipărit în suflet chiar și în păcat. În necazuri, în dureri și chiar în boli, conștiința se trezește. Conștiința, glasul lui Dumnezeu, nu ne lasă să ne prăbușim până întru sfârșit”.
Perioada pregătitoare a Sfântului și Marelui Post ne pune înainte modele de oameni care s-au întors către Dumnezeu. Schimbarea minții sau pocăința pune în lumină capacitatea omului de a renunța la cele pământești și de a se agăța, trup și suflet, de cele dumnezeiești. În întoarcerea aceasta smerită, rațiunea sau mintea cugetătoare a omului redobândește rolul de cârmă a vieții noastre. „Rațiunea noastră a fost făcută să cugete la Dumnezeu. Cu mintea ne gândim la Dumnezeu și cugetăm, iar Dumnezeu ne împărtășește prin minte darurile Sale cele bogate. De aceea avem gânduri bune, idei frumoase, planuri mărețe atâta vreme cât stăm cu mintea legată de Dumnezeu. Sufletul se hrănește din minte pentru că de aici îi vin darurile deosebite de la Dumnezeu. Din această relație cu Dumnezeu, trupul este tras și el să se împărtășească de aceste bunătăți și în felul acesta trupul nu mai dă importanță lucrurilor trecătoare, ci își pune nădejdea în Dumnezeu”
Nu înainte de final, Părintele Mitropolit Irineu a transmis celor prezenți nădejdea învierii pascale, pentru care ne pregătim prin post, spovedanie și rugăciune. „Duminica aceasta ne pune în față o imagine la care noi trebuie să medităm și să ne întoarcem și noi ca fiul risipitor la Tatăl cel ceresc și să cerem iertare pentru păcatele noastre. Așa să fim și noi, ca să întâmpinăm cu bucurie Postul cel mare și apoi să ne ostenim în această perioadă de timp ca să ajungem cu bucurie la Sfânta Înviere a Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.
(Doru Marcu)
