08.07.2019 – Slujire arhierească la Paraclisul Mitropolitan „Sfânta Treime” din Craiova

Evenimente

În Duminica a III-a după Rusalii, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a slujit Sfânta Liturghie la Paraclisul Mitropolitan „Sfânta Treime” din Craiova, fiind înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi.  Pericopa evanghelică rânduită de Sfinții Părinți spre a se citi în această duminică a fost cea de la Sf. Ev. Matei, capitolul 6, versetele 22-33, parte integrantă a Predicii de pe munte.

            Cuvântul de învățătură adresat credincioșilor prezenți de către ÎPS Irineu a avut ca element central diferențele de ordin fizic și duhovnicesc dintre ochiul biologic și cel spiritual, temă abordată de către Mântuitorul Hristos în textul evanghelic amintit. Omul este cununa creației lui Dumnezeu, împletire tainică între trupul preluat de la părinți și sufletul nemuritor oferit de Dumnezeu, având ca rânduială pusă de Ziditor ca trupul să se plece sufletului. Acesta din urmă reprezintă partea cugetătoare și cercetătoare a omului, fiind înzestrat cu capacitatea de a cunoaște tainele lui Dumnezeu, iar prin el, trupul să fie viu în lumea aceasta. Dacă dominanța spiritualului în raport cu lumescul este încălcată, omul, care este lumină, căci este creat din Dumnezeu, care este sursa Luminii, se va întuneca prin păcat și patimi. „ Avem în firea noastră această vocație de a fi după Dumnezeu. Există un dar natural al existenței noastre de a ne apropia de Dumnezeu, pentru că noi simțim acest lucru din experiența noastră. Așa cum toate se îndreaptă spre Creatorul și primesc de la El lumină, așa și noi ne îndreptăm spre Dumnezeu și primim de la El harul Duhului Sfânt cu care noi conlucrăm în lumea aceasta spre a moșteni viața veșnică, înfrumusețați cu fapte bune”.

            Rolul de echilibru între trup și suflet, între omul lumesc și cel duhovnicesc, îl are ochiul sufletesc sau rațiunea, prin cercetarea continuă a gândurilor și faptelor omului, având ca scop dobândirea Împărăției Cerurilor. Trezvia ochiului sufletesc nu este altceva decât o grijă permanentă pentru a trăi creștinește și a ne desăvârși, în acord cu învățătura Mântuitorului Hristos care a dat următorul îndemn: „fiți desăvârșiți, precum Tatăl Vostru Cel din ceruri, desăvârșit este” (Matei 5, 48). Un rol aparte pe calea mântuirii îl are chiar ochiul trupesc al omului, căci prin el se poate observa lumea creată, frumusețea și desăvârșirea ei, iar mai apoi mintea se înalță și tânjește după Creatorul acestei rânduieli.  „Noi când privim ceva nu doar că admirăm, dar și lăudăm pe Creatorul, iar creația primește din această laudă adusă Creatorului un plus de bucurie și armonie”. Așadar, ochiul fiziologic are o conlucrare cu cel sufletesc, cu scopul de sfințire a vieții omului spre a se putea uni cu Dumnezeu, cu Creatorul. Cu ochiul trupesc îl vedem pe Dumnezeu cuprins în creația Sa, iar cu cel duhovnicesc Îl observăm nemijlocit în noi.

În continuare, Părintele Mitropolit Irineu a sublinit dubla valență a trezviei ochiului sufletesc, adică a rațiunii; pe de o parte are rolul de a-L vedea pe Dumnezeu din om, iar pe de altă parte, acest cuget al omului se sfințește tocmai prin această lucrare, căci Creatorul este cel ce curățește creația, nu doar la nivel spiritual, ci și trupesc. Așadar, daca starea de trezvie este sfințitoare și luminătoare, cea plină de păcat este întunecată și dureroasă și nu este altceva decât conlucrarea omului cu diavolul.

Înaltpreasfinția Sa ne- a îndemnat la finalul cuvântului de învățătură să ducem cu nădejde lupta cea bună, împotriva patimilor și a răului, prin săvârșirea faptelor bune, păstrând și desăvârșind lumina primită de la Dumnezeu prin taina Sfântului Botez, spre a vedea Lumina cea neînserată, în Împărăția Cerurilor.

 

(Doru Marcu)