În fiecare an, în ziua de 12 ianuarie, credincioșii din Arhiepiscopia Craiovei prăznuiesc cu aleasă cinste pe Sf. Mc. Tatiana diaconița, al cărei sfânt cap se află spre închinare în Catedrala Mitropolitană Sf. Mc. Dumitru din Craiova. Sărbătoarea a început cu Slujba Privegherii celei mari, din seara zilei de 11 ianuarie, când a avut loc, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, procesiune în jurul catedralei cu racla unde se află cinstitele moaște ale Sfintei Tatiana, alături de capetele Sf. Serghie și Vah.
În ziua de 12 ianuarie 2019, Sf. Tatiana a fost prăznuită și cinstită prin Liturghie arhierească de către Părintele Mitropolit Irineu, înconjurat de un sobor de diaconi și preoți, din care au făcut parte Arhim. Vladimir Dărângă, marele eclesiarh al sfintei catedrale și Pr. Grigore Vulcănescu, consilier cultural și protoiereu. De asemeena, au fost alături de noi educatorii și preșcolarii de la Grădinița cu program prelungit „Sf. Tatiana”, din Craiova, ce funcționează cu sprijinul Arhiepiscopiei Craiovei.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a vorbit mai întâi despre pericopa evanghelică citită la Sf. Liturghie, din Evanghelia după Matei, capitolul 4, versetele 12-17, numită Începutul propovăduirii Domnului. Din punct de vedere liturgic, această duminică este considerată Duminica după Botezul Domnului: „În această duminică, am ascultat la Sfânta Evanghelie istorisindu-se despre momentele imediat următoare Botezului Mântuitorului Iisus Hristos. Tema principală a acestei Evanghelii este aceeași ca Evangheliei de la Sfântul Botez: tema luminii”.
În vederea explicării acestei teologii a luminii, ÎPS Irineu a vorbit despre actul creației, despre greșeala lui Adam, dar și despre răscumpărarea prin Întruparea și Răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos. Acest proces de vindecare a umanității s-a realizat prin naștere și prin Botezul în Iordan: „Ne aducem aminte că în Vechiul Testament Dumnezeu a zis și s-a făcut, deci Dumnezeu a vorbit, Dumnezeu a articulat cuvintele Sale și prin Cuvântul Său toate s-au întărit, toate s-au creat și cu puterea Sa, cu puterea Duhului Sfânt toate au fost statornicite în existența lor în așa fel încât creația lui Dumnezeu rezistă cu puterea Tatălui ceresc, cu lucrarea Fiului și cu întărirea Duhului Sfânt. Era de la sine înțeles că la Botezul Domnului această lucrare creatoarea a lui Dumnezeu să se arate din nou în lume, ținând cont că Adam a greșit înaintea lui Dumnezeu și a stricat creația Sa, a dus-o la stricăciune, la moarte, la desfacere, așa cum spunem, desfacere din elemente din care a fost alcătuită. Prin Botezul Mântuitorul Iisus Hristos se deschide din nou calea spre împărăția Tatălui ceresc. Ni se deschide prin Botezul Domnului iarăși drumul spre Împărăția Cerurilor, așa cum ne spune Evanghelia de astăzi, că cei care erau în latura și în umbra morții, cei care erau departe de Dumnezeu, le-a strălucit lumină și Mântuitorul Hristos pornește la propovăduire învățând toate neamurile că s-a apropiat Împărăția Cerurilor. Nu este alta decât Împărăția Fiului, Împărăția Mântuitorul Iisus Hristos, așa cum spune psalmistul că i-a dat Lui toată puterea ca să o pască și să o ocrotească, să conducă toate neamurile și să le dirijeze spre Împărăția lui Dumnezeu”.
În continuare, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre darul luminii care se revarsă pe om în Sfânta Taină a Botezului, dar și cum anume lucrează lumina în viața Bisericii, Trupul tainic al Domnului nostru Iisus Hristos. De aici, vedem o legătură între botezul fiecăruia dintre noi, poarta de intrare în Biserică și Împărăția lui Dumnezeu: „Lumina despre care vorbește Evanghelia de astăzi este harul lui Dumnezeu, este darul lui Dumnezeu de care aveam lipsă. Omul căzut în păcat a pierdut lumina, a pierdut harul, a pierdut strălucirea dumnezeiască, slava cerească și iată că Mântuitorul Hristos ne readuce această slavă cerească, cum ne spune psalmistul și cum ne spune Domnul în rugăciunea Sa din grădina Ghetsimani: Tată, dă-le lor slava pe care Eu am avut la Tine mai înainte de a fi lumea. Această lumină cerească ne este dată nouă în Biserică pentru că Mântuitorul Iisus Hristos prin botezul Său, prin răstignirea Sa, prin iubirea Sa, fundamentează, zidește Biserica ca trup al Său, El fiind capul Bisericii, iar noi suntem mădulare unii altora acestui trup. Astfel, noi primim prin Mântuitorul Hristos lumina cerească, lumina neînserată, lumina necreată a Împărăției lui Dumnezeu. Biserica noastră Ortodoxă este condusă de Duhul Sfânt și nu se abate niciodată de la adevăr, pentru că adevărul este legat de lumină și lumina arată adevărul, iar adevărul mărturisește despre lumină. În felul acesta învățătura noastră de credință este atât pentru îndrumarea noastră, cât și pentru luminarea noastră. Ne îndrumă pentru că trebuie să mergem pe calea Împărăției spre viața veșnică și ne luminează ca să nu ne rătăcim. Deci în lumina credinței trebuie să ținem aproape, să ținem unii de alții, așa cum spunem la Sfânta Liturghie ca întru gând să mărturisim, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh”.
În a doua parte a cuvântului, Părintele Mitropolit Irineu a vorbit despre viața aleasă a Sf. Tatiana, care a mărturisit credința creștină prin moarte martirică, fiindu-i tăiat capul, în jurul anului 218, în Roma: „Sfânta Tatiana, cea care este luminată de Duhul Sfânt, a ales să fie muceniță a Mântuitorului Iisus Hristos, să fie mărturisitoare a credinței într-o lume păgână, a necredinței și a închinării idolești. Deci ea a ales acest lucru pentru că Duhul lui Dumnezeu a inspirat-o, a îndemnat-o și prin Taina Sfântului Botez s-a curățit de solzi păcatului care au căzut de pe ochii ei și a văzut lumina cea neînserată a Împărăției lui Dumnezeu. Întru aceasta ea și-a croit viața în lume, prin fapte bune, prin virtuți, prin iubirea aproapelui, prin dragoste față de toți cei care erau în jurul ei și pe toți i-a luminat cu învățăturile, fiind profesoară”.
Îndemnul de final a fost acela de a cinsti cu evlavie pe Sf. Mc. Tatiana, ocrotitoarea Arhiepiscopiei Craiovei și a Mitropoliei Olteniei, dar și a celor care se roagă cu credință acesteia: „Și noi astăzi, prin sărutarea sfântului cap al Sf. Tatiana, primim această binecuvântare și această bucurie. Bineînțeles că Sfânta Tatiana ne îmbrățișează pe fiecare în parte, ne sărută pe fiecare în parte și ne însemnează cu semnul Sfintei Cruci pentru că ea ține în mână sfânta cruce a Domnului Hristos, pe care a mărturisit-o. Facă, dar, bunul Dumnezeu ca lumina care a strălucit în ținutul și umbra morții, să strălucească și nouă și Sfânta Tatiana să ne fie în ajutor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”
(Doru Marcu)
