În Duminica a XVII-lea după Rusalii, din data de 2 februarie 2020, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul Mănăstirii Jitianu, din județul Dolj. Tot în această zi, Biserica Ortodoxă prăznuiește „Întâmpinarea Domnului”, sărbătoare cu dată neschimbătoare, care amintește de momentul întâmpinării pruncului Iisus de către dreptul Simeon la templul din Ierusalim, conform tradiției iudaice. Astăzi la Sfânta Litughie s-au citit două pericope evanghelice, prima din Evanghelia după Matei, capitolul 15, versetele 21-28, care cuprinde vindecarea fiicei cananeencei și a doua, din Evanghelia după Luca, capitolul 2, versetele 22-40, care amintește de momentul ducerii la templul din Ierusalim a Mântuitorului și întâlnirea cu dreptul Simeon.
În cuvântul de învățătură, Părintele Mitropolit Irineu a vorbit mai întâi despre întâlnirea Mântuitorului Hristos cu femeia caneneeancă. În a doua parte a subliniat importanța praznicului împărătesc „Întâmpinarea Domnului” pentru iconomia mântuirii oamenilor, dar și cum anume trebuie să trăim noi acest eveniment.
Dialogul dintre Hristos Domnul și femeia de alt neam, care avea o fată stăpânită de un duh necurat, trebuie interpretat ca un model pentru rugăciunea creștinului de astăzi. Totodată, din punct de vedere etnic, toți cei care nu facem parte din neamul evreiesc, suntem asemenea femeii cananeence, care însă a găsit sprijin la Fiul lui Dumnezeu. Acest lucru ne întărește credința că înaintea lui Dumnezeu suntem cu toți egali, fii și fiice ale aceluiași Dumnezeu creator: „Această femeie care era de neam păgân, primește și ea răspuns la rugăciunea ei, ceea ce ne dovedește că Fiul lui Dumnezeu a venit pentru întreg neamul omenesc, nu numai pentru cei din Iudeea, din Israel, ci și pentru toate neamurile. Ne-a mai arătat Domnul că această credință este cu adevărat împlinitoare a cererilor, a rugăciunilor, pe care omul le ridică la Dumnezeu. La prima vedere Mântuitorul Hristos nu vrea să asculte rugăciunea aceste femei, nu pentru că nu simțea durerea acesteia, ci pentru ca să arate și mai mult stăruința și credința ei, căci în necazurile noastre, chiar dacă nu primim răspuns imediat, aceasta este din înțelepciunea lui Dumnezeu ca să creștem și mai mult strigătul nostru înaintea Lui”.
Rugăciunea noastră trebuie să aibă anumite calități pentru a fi bine-primită de către bunul Dumnezeu. Și în acest sens, modul de rugăciune al femeii din pericopa evanghelică rămâne până astăzi un model de urmat. În același timp, găsim în tradiția scrisă și orală multe alte moduri de adresare către Dumnezeu, care pot fi urmate: „Un alt fel de rugăciune, de la psalmistul David, este indicată în cuvintele Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă. Aceste cuvinte sunt directoare înaintea noastră și în viața noastră, căci în felul acesta trebuie să Îl rugăm pe Dumnezeu. Strigarea noastră nu înseamnă că Dumnezeu nu aude. Cum ar putea să nu audă Cel care a zidit urechea? Cum ar putea să nu ne vadă Cel care a făcut ochiul? Cum ar putea să nu ne audă și să nu ne vorbească cel care ne-a făcut gura noastră și graiul nostru? Rugăciunea noastră trebuie făcută cu smerenie, căci femeia a venit și s-a aruncat la picioarele Domnului și a zis Doamne ajută-mi. Această rugăciune trebuie să o avem și noi. Ori de câte ori cerem lui Dumnezeu, să cerem cu insistență și cu tot sufletul nostru și cu tot cugetul nostru, cu toată inima noastră, căci dacă rugăciunea noastră nu este stăruitoare ea nu va fi ascultată, nu neapărat că Dumnezeu nu ne-ar auzi. Numai cei care sunt statornici în rugăciune și merg mai departe cu nădejdea că Dumnezeu îi va asculta aceia vor primi răspuns la rugăciunea lor”.
În a doua parte a predicii, Înaltpreasfințitul Irineu a subliniat rolul sărbătorii de astăzi, anume „Întâmpinarea Domnului”, la templul sfânt din Ierusalim. Mai întâi a amintit despre rolul de mărturisitor al adevărului dumnezeiesc pe care l-a avut dreptul Simeon și ale cărui cuvinte le rostim de fiecare dată la Slujba Vecerniei: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace. Că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel” (Luca 2, 29-32). Apoi, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre cum trebuie să trăim această zi de prăznuire: „Sărbătoarea de astăzi se numește Întâmpinarea Domnului pentru că Mântuitorul Hristos a fost așteptat în pragul templului de sfântul și dreptul Simeon, la care s-a adăugat și proorocița Ana, o femeie credincioasă care aștepta și ea mântuirea lui Israel. Cu toții așteptau pe Mesia, Cel care a fost prezis de prooroci și care a venit la împlinirea vremii pentru mântuirea noastră. Mântuitorul Hristos a venit și ne-a întâmpinat pe noi și ne întâmpină de fiecare dată de câte ori venim la biserică. El ne așteaptă pe noi și așa cum Simion dreptul l-a așteptat atunci când a venit, așa ne așteaptă și pe noi când venim la biserică și ne primește pe fiecare în parte, ne ascultă rugăciunea și ne împlinește cererea noastră”.
(Doru Marcu)
