În Duminica a XXXIII-a după Rusalii, în care se citește Pilda Vameșului și a Fariseului, se deschide o nouă perioadă liturgică pentru Biserica Ortodoxă, anume Perioada Triodului. Aceasta cuprinde cântări specifice pocăinței și se desfășoară pe toată durata Postului Mare, încheindu-se în Sfânta noapte a Învierii, atunci când va începe Perioada Penticostarului.
Pentru acest moment important din viața duhovnicească a Bisericii, în ziua de 9 februarie 2020, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a săvârșit liturghia arhierească în Paraclisul Mitropolitan „Sf. Ilie”, din Craiova, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Tot în această zi, Diac. Lect. Univ. Dr. Lucian Zenoviu Bot a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Sf. Nicolae-Dorobănția, din Protoieria Craiova Sud. La finalul sfintei slujbe, „Grupul de tineri ai Maicii Domnului”, de la Paraclisul Mitropolitan Sf. Gheorghe-Vechi, au primit binecuvântarea Părintelui Mitropolit Irineu pentru desfășurarea activităților în cadrul concursului național catehetic „Iubirea lui Hristos în familia mea”.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu a vorbit mai întâi de această nouă perioadă liturgică în care tocmai am pășit: „În această duminică, începem o perioadă din viața Bisericii noastre numită vremea Triodului. Este o perioadă premergătoare Postului Sfintelor Paști ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Începând de astăzi sunt cântări speciale pe care le auzim și le recităm, le cântăm la strană, cântări care vorbesc despre ușa pocăinței pe care Mântuitorul Hristos ne-o deschide nouă. Sunt cântări de umilință, cântări care ne îndeamnă sufletește să medităm la viața noastră pentru a face roade vrednice de pocăință în așa fel încât să primim lumina dumnezeiască a Sfintelor Paști”.
În continuare, Înaltpreasfinția Sa a amintit de conținutul pildei rostite de Mântuitorul Iisus Hristos despre un vameș și un fariseu, păstrată în Evanghelia după Luca, în capitolul 18, versetele 10-14: „La Sfânta Evanghelie de astăzi s-a citit o parabolă a Mântuitorul Iisus Hristos, o învățătură cu multă semnificație duhovnicească numită Pilda vameșului și a fariseului. Mântuitorul Hristos, ca să dea exemplu de rugăciune și de smerenie, de cercetare a conștiinței și de cântărire a vieții personale înaintea lui Dumnezeu, a prezentat înaintea Sfinților Apostoli și a celor care îl ascultau două modele de oameni care au o cuprindere largă, în care se se revăd toți oamenii din lume. Mântuitorul Hristos a ales aceste modele pentru că în vremea aceea și chiar și în timpul nostru, asemenea caractere marchează deplin societatea oamenilor”.
Dincolo de atitudinile diferite ale celor două exemple, unde fariseul este modeul oamenilor mândri, iar vameșul cel al oamenilor smeriți, trebuie să raportăm această pildă la propria noastră viață. În acest sens, Părintele Mitropolit Irineu a ținut să reflecteze despre o practică importantă pentru creștini, mai ales în perioada de post, anume lucrarea minții prin rugăciune: „Dacă privim viața noastră vedem că este plină de suferință, plină de neputință, de slăbiciune. Abia putem să zicem o rugăciune de la un capăt la altul și să ne stea mintea acolo. Abia putem să stăm la Sfânta Liturghie ca să nu ne gândim acasă. Iar acest lucru din cauza faptului că nu avem lucrarea minții și din cauza vrăjmașului, care împrăștie mintea noastră. Rațiunea noastră se întunecă dacă nu are permanenta pomenirea a lui Dumnezeu în ea. Numai amintirea numelui preadulce al Mântuitorului Hristos ne face să-l biruim pe cel potrivnic. De Mântuitorul Hristos se tem toți dracii. Dacă noi Îl pomenim în rugăciunea noastră și ne rugăm Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul, vor fugi toți cei răi, pentru că nu pot să suporte flacăra harului care iese din numele Mântuitorului Hristos. Vameșul rostește din inimă cuvintele Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul, o rugăciune care stârnește multă tensiune, pentru că este rugăciunea ce izvorăște din adâncul sufletului omului și nici n-ar putea să fie mai mare rugăciune ca aceasta. Mai întâlnim o rugăciune asemănătoare cu a acestuia, a tâlharului de pe cruce: Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta. Sunt două rugăciuni care nu fac altceva decât să deschidă ușa milei lui Dumnezeu”.
Îndemnul de final al ÎPS Irineu pentru cei prezenți a fost acela de a căuta pocăința săvârșită de vameș și nu atitudinea mândră a fariseului. De asemenea, începând cu această perioadă, cu precădere trebuie să căutăm să ne spovedim și să ne împărtășim, căutând să ne îmbunătățim viața din punct de vedere duhovnicesc: „Așadar, învățăm din Sfânta Evanghelie de astăzi că este foarte important să venim la biserica întrucât constatăm că vameșul și fariseul se judecă sau mai bine zis se prezintă în templu, adică la biserică, apoi când venim la biserică să avem smerenia vameșului și să lăsăm pe Dumnezeu să cântărească faptele noastre. Nu le cântărim noi pentru că nu avem cântarul adevărului. Noi trebuie să Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să analizeze viața noastră și să ne ajute să ne îndreptăm”.
(Doru Marcu)
