În ziua de 20 noiembrie 2020, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Catedrala Mitropolitană „Sf. Mc. Dumitru” din Craiova, la ziua de prăznuire a Sf. Cuv. Grigorie Decapolitul, ale cărui sfinte moaște se află la închinare în Mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea. Sf. Grigorie este originar din Decapolis, Asia Mică, și a trăit între anii 780-842. Sfintele sale moaște au fost aduse în Țara Românească ls sfârșitul secolului al XV-lea, atunci când s-a construit sfânta mănăstire de la Bistrița.
Din soborul de preoți slujitori a făcut parte Arhim. Vladimir Dărângă, marele eclesiarh al Catedralei, și Pr. Grigorie Vulcănescu, consilier cultural al Arhiepiscopiei Craiovei. Tot în cadrul Sfintei Liturghii, diaconul Tudor Ionuț Laurențiu a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Răchita Brabova, din Protoieria Craiova Nord, județul Dolj, iar domnul Verdeși Nicolae a fost hirotonit diacon în vederea numirii la Parohia Țânțăreni, din Protoieria Târgu Cărbunești, județul Gorj.
În cuvântul de învățătură, Părintele Mitropolit Irineu a amintit câteva date biografice despre Sf. Grigorie, despre sfințenia vieții sale și despre învățătura sa dreaptă cu privire la cinstirea sfintelor icoane: „A fost un râvnitor înaintea lui Dumnezeu, un apărător al sfintelor icoane, un mare învățător și, în același timp, un mare sfânt. Viața sa îmbunătățită și plină de fapte bune s-a arătat încă din tinerețe, din casa părintească. Acolo este locul unde copiii învață să-L iubească pe Dumnezeu, dacă părinții se roagă, păstrează pacea și liniștea familiei lor. Sfântul Grigorie a avut această creștere frumoasă. A mers la mănăstire din fragedă vârstă, unde a învățat ascultarea, rugăciunea, smerenia și dragostea față de aproapele și față de Dumnezeu. Mai mult decât atât, Sfântul Grigorie s-a retras în pustie, unde și-a liniștit toate patimile și toate gândurile, pentru că le-a ars cu puterea Duhului Sfânt, cu puterea rugăciunii, ajungând la nepătimire și la rugăciunea neîncetată în mintea și sufletul său”.
În a doua parte a predicii, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre teologia icoanei, precizând că Sf. Grigorie Decapolitul a trăit în perioada iconoclastă (sec. VIII-IX), atunci când sfintele icoane au fost scoase din biserici. Cu toate că viețuia în pustiu, Sf. Grigorie s-a reîntors în lume pentru a apăra cinstirea sfintelor icoane: „Mântuitorul Se reflectă în icoana Sa așa cum noi ne uităm în oglindă și privim chipul nostru. Sfânta icoană este o legătură neîntreruptă cu cel care îl reprezintă. Noi nu ne închinăm lemnului sau materialului din care este făcută icoana ci ne închinăm chipului, adică persoanei pe care o reprezintă. Atunci când ne închinăm sfintelor icoane, simțim această lucrare a lui Dumnezeu care se transmite prin icoană și prin sfintele moaște”.
Îndemnul de final al ÎPS Dr. Irineu a fost să mulțumim bunului Dumnezeu și Sf. Cuv. Grigorie Decapolitul pentru această zi, rugându-ne în pace și cu dragoste.
(Diac. Teodor Marcu)
