În fiecare an, la data de 21 noiembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește momentul aducerii Maicii Domnului la Templul din Ierusalim. Această sărbătoare este cunoscută în popor cu numele de Vovidenia, care în limba slavonă înseamnă intrare. Potrivit tradiției, începând cu această zi se pot cânta în sfintele biserici colinde. De asemenea, respectând indicațiile tipiconale, la slujba Utreniei s-au cântat Catavasiile rânduite pentru Praznicul Nașterii după trup a Domnului. Începând cu data de 15 noiembrie, creștin-ortodocșii au intrat în Postul Nașterii Domnului, care se va încheia în ziua de prăznuire, la data de 25 decembrie.
Anul acesta, în ziua de 21 noiembrie, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a liturghisit și a predicat la Catedrala Mitropolitană „Sf. Mc. Dumitru” din Craiova. Tot în cadrul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinția sa a rânduit și hirotonit ca preot pe diaconul Verdeși Nicolae, absolvent al Facultății de Teologie din Craiova, pe seama Parohiei Țânțăreni, din Protoieria Târgu Cărbunești, județul Gorj.
Predica Părintelui Mitropolit Irineu a început cu precizarea că această sărbătoare dedicată Maicii Domnului face parte din praznicele împărătești din cursul unui an liturgic. Cu toate că nu găsim indicații scripturistice directe, Sfânta Tradiție, al doilea izvor al Revelației dumnezeiești, vine să completeze și să ne lămurească despre acest moment din viața Maici Domnului. Prunca Maria a fost născută prin făgăduința părinților Ioachim și Ana și la vârsta de trei ani a fost dusă la templul din Ierusalim pentru pregătirea chemării de a naște cu trup pe Fiul lui Dumnezeu: „Maica Domnului este moștenitoarea tuturor rugăciunilor care s-au făcut de către strămoșii ei. Maica Domnului este aceea care a împlinit așteptarea tuturor neamurilor. Am putea spune că Maica Domnului a venit în lume ca rod al făgăduinței lui Dumnezeu. Dumnezeu a promis strămoșilor noștri, Adam și Eva, că va trimite un Izbăvitor care va zdrobi capul șarpelui, conform textului biblic din Cartea Facerii, capitolul 3, versetul 15. Maica Domnului este semnul bunăvoinței lui Dumnezeu. Prin Preasfânta Fecioara Maria, Dumnezeu a arătat semnul iubirii Sale desăvârșite pentru noi. Prin Maica Domnului, toți oamenii au așteptat mântuirea și izbăvirea din robia morții și a diavolului”.
În a doua parte a cuvântului, Înaltpreasfinția Sa a amintit despre Chivotul Legii din Vechiul Testament, un cufăr în care erau așezate toiagul lui Aaron, un coș cu mană sfântă din pustie și Tablele Legii. În mod desăvârșit, Maica Domnului poate fi numită „Chivot sfânt”, „Chivotul făgăduinței” care rămâne în veac, lăcașul sfânt unde a sălășluit Fiul lui Dumnezeu: „Maica Domnului este arca făgăduinței, unde și-a pregătit Dumnezeu-Cuvântul lăcaș sfânt pentru a Se întrupa”.
În a treia parte a predicii, ÎPS Dr. Irineu ne-a îndemnat să fim rugători către Maica Domnului în calitatea de fii duhovnicești: „Maica Domnului este ajutătoarea și sprijinitoarea noastră. Sărbătoarea de astăzi este legată de un eveniment din viața ei, intrarea în templu din Ierusalim, însă aici a rămas numai pentru o vreme. În schimb, ea intră și rămâne în Biserica noastră întrucât, născându-L pe Mântuitorul Hristos și participând la evenimentele din viața Lui, o vedem la Sfânta Cruce când primește de la Fiul Său grija față de toți credincioșii: Fiule, iată mama ta! Aceste cuvinte sunt adresate și nouă credincioșilor care ne-am botezat în numele Preasfintei Treimi și avem Mamă pe Maica Domnului, ușa milostivirii care permanent ne deschide locul spre Împărăția lui Dumnezeu”.
(Diac. Teodor Marcu)