Biserica Postelnicu Fir din Craiova se află sub ocrotirea Sfinţilor Trei Ierarhi şi a Sfântului Ioan cel Milostiv, ale cărui sfinte moaşte sunt adăpostite în acest cinstit lăcaş de mai bine de 200 de ani. Lângă biserică s-a construit o capelă cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Postelnicu Fir se numără printre bisericile craiovene care şi-au păstrat pisania veche, putându-se citi şi azi deasupra uşii de la intrare, construcţia sfântului locaş fiind datată la începutul secolului al XIX-lea.
Racla cu mâna Sfântului Ioan cel Milostiv
Din pisanie se observă că biserica a fost zidită din temelie prin cheltuiala lui Fir Postelnicu, de la al cărui nume este cunoscut azi sfântul aşezământ, potrivit parohului Bisericii Postelnicu Fir, Părintele Protoiereu al Protopopiatului Craiova Sud, Grigore Vulcănescu. „Biserica Postelnicu Fir se numără printre bisericile craiovene cu o tradiţie frumoasă. Este o biserică veche, o biserică ce a fost construită în anii 1814 – 1815, ca biserică atunci fiind la marginea oraşului Craiova, socotită o biserică de mahala. Biserica şi-a luat numele de Biserica Postelnicu Fir ca evlavie pentru primul ctitor, ctitorul Postelnicu Zamfir. Numele de Fir este datorită dragostei mari pe care mama lui Postelnicu a avut-o faţă de fiul său, alintându-l de la Zamfir cu numele de Fir. Este o biserică frumoasă, are o istorie bogată. Cu toate că este o biserică de mahala, această biserică este cunoscută în oraşul Craiova, la ora actuală, şi datorită prezenţei mâinii Sfântului Ioan cel Milostiv ca moaşte încă din anul 1793. Înainte de a fi ridicată ca biserică de zid a existat, probabil, spun însemnările, hrisoavele vechi, o altă biserică de lemn, dovadă făcând-o inscripţia de pe îmbrăcămintele moaştelor de la această biserică”, a subliniat Pr. Protoiereu Grigore Vulcănescu.
Din pomelnicul Bisericii Postelnicu Fir aflăm că pe lângă sfântul aşezământ a funcţionat încă de la înălţarea sa o şcoală particulară, la care s-a învăţat după manualele făcute după Eliade Rădulescu şi Petrache Poenaru. Biserica nu a fost foarte mult afectată de cutremur, cunoscând însă unele reparaţii la începutul secolului al XX-lea, după cum a relatat parohul Bisericii, Părintele Protoiereu Grigore Vulcănescu. „În decursul timpului, după construcţia din anii 1814 – 1815, în timpul Episcopului Galaction al Râmnicului, Biserica a suferit mai multe şi stricăciuni, dar în acelaşi timp dragostea credincioşilor s-a manifestat prin purtarea de grijă în mai multe rânduri, când a fost nevoie de lucrări de reparaţii. Astfel, în catagrafia bisericilor din 1838, Biserica Postelnicu Fir este trecută printre bisericile care nu au suferit stricăciuni în urma cutremurului, iar la 1854 Biserica se afla în stare bună. Ea a fost zugrăvită pentru prima dată în 1861, aşa cum reiese din pomelnicul Bisericii. De asemenea, a fost reparată în decursul anilor, în anii 1908 şi 1940, iar în anul 1942, Biserica a fost pictată de pictorul Ioan Mihail. Important de amintit în legătură cu Biserica Postelnicu Fir este pomelnicul ei scris de Dionisie Eclesiarhul. Este unul dintre cele mai complete pomelnice publicate în acele timpuri”, după cum a adăugat parohul Bisericii.
Preoţi implicaţi pe plan cultural şi social
De-a lungul timpului, la altarul Bisericii „Postelnicu Fir” au slujit preoţi care s-au remarcat îndeosebi pe plan social şi cultural, după cum a precizat doctorul în istorie, profesorul Toma Rădulescu. „Enoriaşii din mahalaua Postelnicului Fir, pentru că aceasta era denumirea veche, tradiţională a zonei, au participat alături de preoţii lor la toate evenimentele majore ale poporului român. Îi întâlnim la 1848 în rândul celor care ard Regulamentul Organic. De asemenea, de aici, din această parohie şi la îndemnul preoţilor, participă activ la constituirea primului regiment, Regiment 1 Dolj din Militari, care contribuie la reconstituirea Armatei noastre Naţionale. Dacă ne uităm în listele eroilor din Războiul de Independenţă, constatăm că preotul, care era atunci preotul Dumitru, participă la îngrijirea şi împărtăşirea răniţilor celor care luptau în Războiul de Independenţă, deplasându-se chiar pe front alături de o serie de membri ai Parohiei. Biserica a avut teologi vestiţi. Aici s-a născut şi a crescut părintele Grigore Cristescu, pe care îl întâlnim în toate dicţionarele marilor teologi. În zonă a păstorit şi un alt profesor cunoscut, Nicolae Petrescu, profesor la Seminarul Teologic, autor a numeroase manuale de liturgică, care ne fac cinste. De asemenea, aici a crescut, în casa preotului Papilian, vestitul pictor Ion Ţuculescu. Tot la Biserică au fost preoţi slujitori care au trecut prin lagărele comuniste. Avem figura vestită a părintelui Ştefan Stănilă care a ridicat, imediat după 1989, sfinte troiţe pentru cei morţi în temniţele comuniste şi pentru cei căzuţi la Revoluţie”, a precizat prof.dr. Toma Rădulescu.
Un alt slujitor vrednic al altarului Bisericii „Postelnicu Fir” din Craiova, omagiat de doctorul în istorie, profesorul Toma Rădulescu, a fost părintele Anghel Pârvănescu, „un preot de seamă a fost şi care a avut studii la Strasbourg şi în alte părţi din Europa. A fost unul dintre fondatorii şi director al Seminarului Teologic «Sfântul Grigorie Decapolitul» din Craiova. El a fost evocat şi apare în toate lucrările de specialitate ca o figură carismatică, tată a patru copii, care a rămas în memoria Craiovei unul dintre vectorii importanţi ai dezvoltării teologiei româneşti, care a reprezentat cu cinste pe plan internaţional ţara noastră”, a conchis profesorul Toma Rădulescu, doctor în istorie.
Gabriela Firu
