Cojocarii craioveni, ctitorii Bisericii „Sfântul Ioan” – Hera

Evenimente

Biserica „Sfântul Ioan” – Hera din Craiova este ctitoria lui Hera Stănescu, starostele breslei de cojocari craioveni. Începută de acesta în anul 1804, construcţia Bisericii a fost finalizată de fratele său Şerban, ajutat şi de ignaful cojocarilor, fiind sfinţită în anul 1806 de Episcopul Nectarie al Râmnicului. Biserica poartă trei hramuri: „Sfântul Ioan Botezătorul”, hramul principal, „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” şi „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”. Este situată pe strada Arieş, nr.33, nu departe de alte sfinte locaşuri monument istoric, precum Biserica „Sfântul Gheorghe – Vechi”, Biserica „Sfinţii Arhangheli” şi Biserica „Toţi Sfinţii”.

Ridicată pe locul unei biserici din lemn

Biserica din zid din zilele noastre s-a făcut pe locul alteia din lemn, ctitoria unei femei înstărite, cunoscută sub numele de „Chiţirămonia”, după cum ne mărturişeşte părintele paroh al sfântului locaş, Pr. Alexandru Ieremia.  „Această biserică de lemn a fost arsă până la temelie în anul 1800, de către turcii conduşi de paşa din Vidin, care se numeau cârjalii, şi au incendiat mai multe biserici din Craiova. În urma acestui mare dezastru, pentru Cetatea Băniei, în primul deceniu al veacului al XIX-lea se reface din temelie această biserică, de către ctitorul al cărui nume îl şi poartă această biserică, Hera Stănescu. De la sfinţire până în zilele noastre, Biserica a suferit mai multe reparaţii şi reînnoiri. Ca obiecte de artă şi valoare istorică, se numără pisania din 1806, două icoane de argint, una cu a Sfântului Ioan Botezătorul şi alta cu a Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul. Pisania veche s-a încastrat în tencuială în interiorul bisericii, deasupra uşilor de la intrare. Tot ca obiect de artă şi valoare istorică, putem adăuga o piatră funerară, aşezată în afara bisericii, lângă pridvor, de dimensiuni destul de mari. Este lucrată din marmură albă, cu unele ornamentaţii sculpturale care, cu toată vechimea ei de peste 100 de ani, din 1859, rezistă şi astăzi sub toate intemperiile naturii. Textul este scris cu litere chirilice şi arată că, sub această piatră, au fost îngropate osemintele a şapte persoane, trecute la cele veşnice în mod năprasnic, la aceeași dată”, a relatat Pr. Alexandru Ieremia.

După cum povesteşte părintele Ieremia, Biserica a suferit mai multe intervenţii, una fiind după cutremurul din 1977: a fost refăcută catapeteasma şi au fost montaţi tiranţi care au întărit biserica. „În anul 2009 s-a reparat turla, montându-se tiranţi şi îmbrăcându-se în plasă metalică, tencuită şi zugrăvită din nou. În jurul Bisericii «Sfântul Ioan» – Hera s-au aflat gropi, morminte boltite, ceea ce ne dă de înţeles că în jurul bisericii a fost cimitir. Biserica se afla la marginea oraşului, din acest motiv, după cum se obişnuia, unde era cimitir se construia şi o biserică. De aceea ctitorul a hotărât să refacă această biserică”, a adăugat părintele paroh Alexandru Ieremia, slujitor la acest sfânt locaş din anul 2005. În tot acest timp, părintele s-a dedicat împlinirii mai multor proiecte, printre care renovarea bisericii, a casei parohiale şi clopotniţei, fiind cunoscut în această zonă pentru implicarea deosebită în vederea ajutorarării persoanelor aflate în nevoie. De asemenea, părintele a amintit câteva dintre proiectele de viitor, printre care ridicarea unei capele şi a unui lumânărar.

Biserică de patrimoniu

Biserica „Sfântul Ioan” – Hera din Craiova este construită din cărămidă, în formă de corabie, cu ziduri groase şi stâlpi puternici de susţinere, păstrând tradiţionalul stâlp brâncovenesc din secolele XVII – XVIII şi numărându-se în rândul bisericilor de patrimoniu din Arhiepiscopia Craiovei. Sfântul locaş este o ctitorie domnească, în Anuarul Episcopiei Râmnicului figurând ca o filie a Bisericii „Sfântul Gheorghe – Vechi” din Craiova, după cum a subliniat doctorul în istorie, Prof. Toma Rădulescu. „Aşa cum s-a întâmplat cu multe ctitorii, în timp au fost distruse de vremuri şi de lipsurile materiale. Aşa se explică de ce, după arderea de către cârjalii a bisericilor din Craiova: «Mântuleasa», «Sfântul Ilie», au apărut o serie de oameni cu situaţie materială bună, cum era cazul cojocarului Ioan Hera, o serie de ctitori care au preluat, sigur, şi obligaţiile ctitorului iniţial, cu acordul acestuia. Şi atunci au stabilit ca hram principal, construind din nou biserica, «Sfântul Ioan» – Hera şi rămânând «Sfinţii Constantin şi Elena» al doilea hram, la care s-a adăugat «Sfântul Ilie», urmărind sigur, în trepte, existenţa acestui loc de închinare al craiovenilor, pentru mai multe sute de ani. Hera Cojocaru era un om de acţiune, la fel ca şi fratele său, Şerban, care a continuat lucrarea. Biserica a fost un factor de cultură”, a precizat Prof. Dr. Toma Rădulescu.

Doctorul în istorie Toma Rădulescu a adăugat că biserica a fost restaurată de mai multe ori şi repictată, mai ales după marile cutremure din anii 1839, 1933 şi 1969 şi în perioada interbelică, au existat consolidări ulterioare şi aminteşte despre preoţii care au slujit de-a lungul anilor la acest sfânt locaş. „A avut şi preoţi deosebit de cunoscuţi în istoria Craiovei şi nu numai, şi a neamului românesc. Aş vrea să amintesc de preotul Marin Gronea, o emblemă spirituală a Craiovei, părintele Ion Dovăncescu, menţionat în lucrări de specialitate. Provenea dintr-o familie din Târgovişte, cu 10 copii, fusese preot şi la Catedrala mitropolitamă «Sfântul Dumitru» şi a trecut prin atâtea locuri de detenţie. Puţină lume cunoaşte, Corul Bisericii «Sfântul Ioan» – Hera a fost premiat  în cadrul Ateneului Român de către doctorul Constantin Anghelescu, la un concurs între corurile din întreaga ţară”, a subliniat Prof. Dr. Toma Rădulescu.

Gabriela Firu