În fiecare an, la data de 12 ianuarie, credincioșii din Mitropolia Olteniei prăznuiesc cu mare cinste pe Sf. Mc. Tatiana, al cărui sfințit cap este așezat în racla din Catedrala Mitropolitană „Sf. Mc. Dumitrie”, din Craiova.
Sărbătoarea în cinstea sfintei mucenițe a început cu săvârșirea Vecerniei Mari cu litie și cu tradiționala procesiune în jurul catedralei, în seara zilei de 11 ianuarie, la care au participat preoți și diaconi din oraș, alături de Arhim. Vladimir Dărângă, marele eclesiarh, dar și de credincioșii veniți să aducă cinstire Sf. Tatiana.
Astăzi, cu ocazia acestei sărbători, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în catedrala mitropolitană, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi.
În cuvântul de învățătură, Părintele Mitropolit Irineu a subliniat această bucurie de a avea ca ocrotitoare pe Sfânta Mc. Tatiana: „În Mitropolia Olteniei, prăznuirea Sf. Mc. Tatiana diaconița este un prilej deosebit și înălțător, fiind învredniciți de Bunul Dumnezeu să avem spre cinstire capul sfintei în această catedrală mitropolitană. Este un lucru deosebit de important pentru credința noastră, știind că sfinții sunt ocrotitori și mijlocitori ai noștri și că unde sunt sfinții, se află prezent și Mântuitorul Hristos”.
În continuare, ÎPS Irineu a vorbit despre viața Sf. Tatiana, cea care a suferit viață martirică pentru mărturisirea credinței creștine în prima parte a secolului al III-lea, în cetatea istorică a Romei. Libertatea religioasă a creștinilor s-a oficializat cu decretul semnat de Împăratul Constantin cel Mare, în anul 313. Până la acel moment, mulți creștini au fost martirizați deoarece erau mărturisitori ai Mântuitorului Hristos: „Credința Sf. Tatiana este de neînvins, pentru că a auzit de la Mântuitorul Iisus Hristos îndemnul de a nu ne teme de ceea ce vom răspunde înaintea oamenilor, pentru că Duhul Sfânt ne va da nouă cuvânt și putere să răspundem”.
Conform tradiției, în calitate de diaconiță a Bisericii din Roma, Sf. Tatiana a fost prinsă și dusă în închisoare, iar în cele din urmă, după îndurarea multor chinuri fizice, a fost ucisă prin tăierea capului. Pentru această dovadă a credinței neclintite în Hristos, „Sf. Mc. Tatiana este un model pentru noi cei de astăzi, pentru tinerii și tinerele noastre. Să ne gândim că Sf. Tatiana a ales ce este mai bun dintre toate lucrurile vieții, anume să trăiască în Împărăția lui Dumnezeu, primind cununa nestricăcioasă a muceniciei. Cu alte cuvinte, Sf. Tatiana a păstrat pe Mântuitorul Hristos în sufletul său și s-a unit cu El. Ca fecioară, a devenit mireasa Acestuia. Așa cum mireasa este dăruită întru-totul mirelui ei, Sfânta Tatiana s-a dăruit Mântuitorului Hristos, cum spunem în cântare că pe tine Mirele meu Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc, ca să mor și să împărățesc întru Tine. Ca pe o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine întru dragostea Ta”.
În a doua parte a predicii, Părintele Mitropolit a vorbit despre cinstirea sfinților potrivit înțelegerii ortodoxe și despre legătura deosebită dintre sfințirea sufletului și a trupului. Sfinții sunt legați de trupurile lor prin care s-au nevoit în viața pământească. De aceea, cinstirea dată sfinților se îndreaptă și către sfintele lor moaște: „Dumnezeu a rânduit ca în Biserica Ortodoxă să cinstim pe sfinți prin sfintele lor icoane, prin zilele de prăznuire, prin slujbele bisericești, prin rugăciuni, dar mai ales prin sfintele moaște. Explicația este aceasta că atunci când sfântul a primit pe Duhul Sfânt, el l-a primit în întregul complex al vieții sale, adică în trup și în suflet”.
Cinstirea sfinților se datorează prezenței lui Dumnezeu în aceștia. Sfinții sunt cei care au luptat cu propriile lor patimi și gânduri, ajungând la sfințenie prin sălășluirea harului dumnezeiesc în viețile lor: „Sfinții sunt purtători de Dumnezeu. Ei s-au nevoit în viața aceasta și au lăsat loc milostivului Dumnezeu în sufletele lor. Altfel spus, sfinții s-au golit de viața și personalitatea lor pentru a se învrednici de primirea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, sfinții și-au dăruit în întregime viața lui Dumnezeu”.
Înaltpreasfinția Sa ne-a îndemnat să urmăm modelul Sfintei Mucenițe Tatiana și al sfinților, care au răspuns chemării lui Dumnezeu. Lupta noastră începe de la curățirea minții și a ridicării la cele dumnezeiești: „De foarte multe ori chiar dacă ne așezăm în genunchi la rugăciune, ne risipim cu gândurile în multe părți. Pentru a păstra mintea la Dumnezeu, trebuie să o păzim cu hotărâre și cu smerenie, adică să-L rugăm pe Dumnezeu să vină și să Se sălășluiască în noi. Dacă vom constata că am fost totuși biruiți și iar am fugit cu gândul în altă parte, să reluăm lupta. De fiecare dată să-L rugăm pe Dumnezeu cu smerenie și cu lacrimi ca să ne întărească în lupta noastră”.
Mai mult decât atât, omul de astăzi uită adesea să caute calea care duce către Împărăția lui Dumnezeu, fiind atașat de ceea ce ne oferă confortul acestei lumi trecătoare: „Din nefericire, în multe situații suntem gata să-L contrazicem și pe Dumnezeu și să aducem justificări pentru păcatele noastre. Suntem gata să motivăm orice, numai să ne îndulcim conștiința sau să o întunecăm și mai mult. Dumnezeu ne îngăduie și așteaptă ca păcătosul să se întoarcă la El, însă îndelunga răbdare a lui Dumnezeu nu ne folosește la nimic dacă rămânem în greșelile și patimile noastre. Această realitate o vedem și în cazul celor care nu doresc să se spovedească nici pe patul morții, înaintea preotului care este trimis de Dumnezeu”.
La final, ÎPS Irineu a rugat pe bunul Dumnezeu să răsplătească osteneala credincioșilor care și-au jertfit din timpul lor pentru a participa la sfânta slujbă și a felicitat pe cei care poartă numele Sf. Mc. Tatiana.
(Diac. Teodor Marcu,
Foto credit: Mitropolia Olteniei / Stanciu Ionuț)
