În cadrul Zilelor Muncipiului Târgu-Jiu, sâmbătă, 21 mai 2022, Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din reşedinţa judeţului Gorj şi-a sărbătorit hramul, după ce în seara zilei de vineri, pe străzile principale din centrul oraşului s-a desfăşurat procesiunea marcării unei sărbători tradiţionale cu participarea tinerilor îmbrăcaţi în costume populare, a credincioşilor şi a preoţilor din cele două protoierii: Târgu-Jiu Nord şi Târgu-Jiu Sud. În ziua hramului bisericii, în prezenţa unui număr mare de credincioşi, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către Înaltpreasfinţitul Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu cei doi protopopi ai celor două protopopiate târgujiene, Pr. Ionel Câmpeanu şi Pr. Marian Mărăcine, cu Părintele Pr. Paroh Vasile Vlădoiu, alături de un sobor ales de preoţi şi diaconi. Răspunsurile la strană, la slujba liturgică, au fost date de membrii Corului Catedralei Mitropolitane „Sf. Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova, dirijat de către prof. dr. Victor Şapcă. După oficierea Sfintei Liturghii, a fost acordată înalta distincţie bisericească a Mitropoliei Olteniei, „Crucea Sfântului Cuv. Nicodim de la Tismana”, Precucernicului Părinte Protopop Ionel Câmpeanu şi Preacucernicului Părinte Paroh, Pr. Vasile Vlădoiu, pentru îndelungă şi prodigioasă activitate în sprijinul şi în slujirea credinţei noastre dreptmăritoare.
,,Credinţa este, aşadar, «sămânţa» pe care Dumnezeu a aruncat-o-n lume şi ne-o dăruieşte nouă”!
În cuvântul de aleasă învăţătură duhovnicească, Înaltpreasfinţitul Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a subliniat: ,,Cunoaşterea este credinţă, cunoaşterea este înţelepciune, cunoaşterea lui Dumnezeu este cu adevărat lucrul cel mai de preţ pentru viaţa noastră. Căci, dacă avem credinţă, primim cu bucurie tot ceea ce ne oferă viaţa şi, bineînţeles, ceea ce îngăduie Dumnezeu. Cu credinţa lor, sfinţii au primit lumea şi, pentru că erau mucenici, chiar dacă erau omorâţi în piaţa publică, prin credinţă, ei au biruit împăraţi şi domnitori, au devenit exemple pentru noi în Biserica noastră ortodoxă. Pentru că ei sunt mijlocitori înaintea Tatălui Ceresc, pentru sufletele noastre. Credinţa este, aşadar, «sămânţa» pe care Dumnezeu a aruncat-o în lume şi ne-o dăruieşte nouă gratis, pentru ca noi să putem să mergem cu nădejde pe calea mântuirii, să-l iubim pe aproapele nostru şi să primim sfintele taine şi daruri din veci. Prin credinţă, noi putem suporta durerile şi greutăţile vieţii. Chiar dacă există o despărţire între noi, prin moarte, credinţa este aceea care ne învaţă că vom învia. Pentru că Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos a Înviat din morţi, S-a arătat femeilor Mironosiţe, S-a arătat Sfinţilor Apostoli şi ne-a îndemnat cu tărie: Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea! Deci, prin credinţă, avem convingerea că trupul nostru muritor, chiar dacă va fi îngropat în mormânt, el va învia! Pentru că Acela Care ne-a făcut pe noi este Dumnezeul Atotputernic şi niciodată lucrul mâinilor Sale nu se strică! Chiar dacă El trebuie să desfacă, adică, să descompună trupul din care am fost alcătuiţi, ca mai apoi, tot El, Marele Creator şi Meşter, să ne refacă iarăşi, desăvârşiţi şi fără «pantă» de descompunere. Această credinţă au întregit-o Sfinţii Apostoli şi au ajuns cu ea până la marginile lumii, mergând la toate neamurile şi botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Este credinţa în Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, pentru că Învierea este cu adevărat Calea deschisă spre Împărăţia lui Dumnezeu, iar Mântuitorul Iisus Hristos este Cel Care ne conduce pe calea mântuirii spre Împărăţia cerurilor. Aceste daruri ale credinţei au fost păstrate cu sfinţenie, au fost însuşite de către urmaşii Sfinţilor Apostoli, până astăzi, căci Biserica păstrează în «Crezul» nostru mărturisirea cea adevărată în Dumnezeu Tatăl, în Fiul şi în Sfântul Duh” a subliniat Mitropolitul Olteniei.
,,Sfântul Constantin cel Mare a primit această învăţătură, a păstrat-o în sufletul său şi, fiind odraslă bună, a dat rod bogat”!
,,Toate acestea şi multe altele au fost învăţate şi aşezate ca «veghe» în timpul Sfântului Împărat Constantin şi al mamei sale Elena. El este acela care a învăţat credinţa de la mama sa, Sfânta Elena, care era din părţile dunărene, din sudul Dunării. Aici, unde Sfântul Apostol Pavel a mărturisit şi a învăţat credinţa şi ucenicii lui. A venit aici şi Sfântul Andrei şi alţi sfinţi, Sfântul Filip. Toţi aceştia i-au învăţat pe strămoşii noştri adevărul fundamental despre Mântuitorul Iisus Hristos înomenit, Fiul lui Dumnezeu. Sfânta Elena a primit şi ea credinţa de la strămoşii ei, pentru că învăţătura aceasta s-a răspândit de la Mântuitorul Iisus Hristos, de la sfinţii apostoli, şi cei care erau de faţă la pogorârea Duhului Sfânt erau şi sciţii, strămoşii noştri, consemnaţi în cartea «Faptele Apostolilor», scrisă de Sfântul Evanghelist Luca. Sfântul Constantin cel Mare a primit această învăţătură, a păstrat-o în sufletul său şi, fiind odraslă bună, a dat rod bogat. Dar şi el a fost chemat la această mărturisire a Mântuitorului Iisus Hristos, la această credinţă, printr-o faptă deosebită, printr-o minune! Aflându-se în faţa agresiunii lui Maxenţiu şi ştiind că acesta avea o armată mai numeroasă, mult mai dotată decât a sa, era tulburat şi uneori trist, pentru că în confruntarea ce urma să aibă loc, nu avea suficiente resurse ca să-l învingă pe acest păgân Maxenţiu. Desigur, în momentele acelea s-a rugat mult şi, cum Bunul Dumnezeu nu lasă niciodată pe cei care se roagă Lui, pe adevăraţii lui slujitori, i s-a arătat semnul crucii pe bolta cerească în miez de noapte, de mai multe ori, cu litere scrise pe cruce: «Cu acest semn vei învinge!». Cu adevărat, Sfântul Constantin a pictat pe scuturile şi pe uniformele ostaşilor săi semnul Sfintei Cruci. Şi, mergând la război, l-a învins pe Maxenţiu la Roma, iar de atunci a aşezat rânduieli creştine în imperiul care ucisese foarte mulţi creştini. Numeroşi creştini au fost ucişi de Domiţian, de Diocleţian, de Maxenţiu, şi iată cum Sfântul Constantin cel Mare pune capăt acestor persecuţii de credinţă, pentru că dă libertate bisericii”, a adăugat Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Irineu.
Profesor dr. Vasile Gogonea
