Biserica cu hramurile „Toţi Sfinţii” şi „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” din Craiova, cunoscută după numele ctitorului, Hagi Enuş, din Protopopiatul Craiova Sud, s-a împodobit cu haină de praznic, fiind resfinţită de Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, duminică, 19 iunie. La finele slujbei euharistice, în semn de mulţumire pentru activitatea administrativă deosebită, preotul paroh, Vintilă Sărdărescu, a primit din partea IPS Părinte Mitropolit „Crucea Sfântului Nicodim” în clasa I pentru clerici. De asemenea, toţi cei care au ostenit alături de preotul paroh în această frumoasă lucrare de „restaurare, consolidare şi punere în valoare a Bisericii Hagi Enuş” au primit din partea Centrului Eparhial gramate de mulţumire. După ce pr. protoiereu Grigore Vulcănescu a dat citire Tomosului de sfinţire, preotul Vintilă Sărdărescu a mulţumit în numele parohienilor Părintelui Mitropolit pentru ajutorul şi sprijinul acordat în restaurarea sfântului locaş.
În cuvântul de învăţătură, rostit la finele mesajelor de mulţumire, IPS Părinte Mitropolit a vorbit mai întâi despre semnificaţiile duhovniceşti ale sfinţirii unui locaş de închinare. „De fiecare dată când sfinţim o biserică, nu numai că ne bucurăm şi mulţumim lui Dumnezeu, dar ne simţim în acelaşi timp copleşiţi de lucrarea Sfântului Duh, care ne binecuvintează şi ne sfinţeşte pe noi. Această biserică, întocmai ca altele din oraşul nostru, avea mare nevoie de restaurare. Evident că toţi sfinţii ne-au ajutat să săvârşim această lucrare pentru că permanent se roagă pentru noi şi ne ajută. Avem de multe ori impresia că eforturile noastre duc întotdeauna la împlinirea acestor sarcini. În faţa acestor realizări stă purtarea de grijă a Creatorului nostru care ne-a zidit pe noi pe toţi şi i-a rânduit pe sfinţii Săi să ne fie nouă mijlocitori, rugători şi ajutători. Aici s-a slujit sub schele. S-a slujit în praf şi moloz, însă niciodată gândul nu s-a oprit, ci a mers mai departe spre sfinţii protectori şi ocrotitori”, a spus IPS Părinte Irineu. În continuare, IPS Părinte a vorbit despre semnificaţia tematică a Duminicii „Tuturor Sfinţilor”, arătând că „Mântuitorul Hristos, fiind Păstorul cel Bun, ne cunoaşte pe toţi după nume, pentru că acestea, de când ne-am botezat, sunt scrise în ceruri. Pentru aceasta, El ne îndeamnă permanent: Rămâneţi întru dragostea Mea! Căci nimeni nu are o dragoste mai mare decât Acela care «îşi pune sufletul pentru oile Sale». Şi numai întru Mântuitorul Hristos, El fiind Viţa şi noi mlădiţele, noi vom aduce roadă bogată. Roada bogată a sfinţilor este tocmai sfinţenia, după cum spune una din frumoasele noastre cântări bisericeşti: «Mare este puterea Crucii Tale, Doamne, că s-a înfipt în loc şi lucrează în lume; şi a arătat din pescari apostoli şi din păgâni mucenici, ca să se roage pentru sufletele noastre»”, a subliniat Mitropolitul Olteniei.
Aşezată nu departe de principalele obiective ale oraşului, Biserica „Toţi Sfinţii“ din Craiova străjuieşte de mai bine de două secole şi jumătate vechiul hotar al Târgului din Afară (extremitatea vestică a vechii Bănii). Deşi, în decursul timpului, biserica a adoptat mai multe denumiri strâns legate de numele mahalalei sau al ctitorilor, astăzi este cunoscută de craioveni ca Biserica Hagi Enuş sau Biserica Cenuşie. Este una dintre puţinele lăcaşuri craiovene la care se mai păstrează vechea clopotniţă. Pe vechile ei cărţi de slujbă încă se mai pot descifra diverse fapte inedite din istoria Olteniei de odinioară, nume de preoţi sau călugări, care au slujit cu vrednicie la sfântul altar, sau numele daniilor făcute de către vechii moşieri pentru iertarea păcatelor.
În timpul Revoluţiei din 1821, Hagi Enuş se numără printre cei care îi dau bani lui Tudor pentru a putea întreţine cheltuielile pentru armament. Nu era deloc un sprijin dezinteresat şi izvorât din convingeri revoluţionare, ci un simplu împrumut menit să atragă bunăvoinţa lui Tudor – în cazul în care ar fi izbândit şi dobânda cuvenită – dacă acesta ar fi pierdut. Era o afacere gândită politic din care agilul nostru negustor ar fi avut de câştigat oricum. Deşi era revoluţionar declarat, Hagi Enuş s-a alăturat celor care se foloseau de revoluţie pentru a putea jefui spre folosul propriu. El cade în dizgraţiile lui Tudor care îl condamnă prin punctul 19 din „Cererile norodului“, în care se consemna că: „nu s-a purtat ca un neguţător, ci s-a întovărăşit cu jefuirii, din care pricină s-a făcut mare pradă ţării, cu totul să se izgonească din ţară afară, vânzând şi ridicând toate câte are în ţară“. Era o decizie a poporului pe care Tudor urma să o împlinească dacă nu ar fi fost omorât.
La Biserica Hagi Enuş a funcţionat una din cele mai vechi şcoli elementere ale oraşului Craiova, în perioada 1831-1880. Primul dascăl al şcolii a fost Ioan Gheorghiu, cântăreţ la strana bisericii. Deşi la început au fost înscrişi doar 40 de elevi, în scurt timp la şcoala bisericii au venit peste 300 de copii care puteau învăţa, pe lângă materiile practice (matematică, literatură sau ştiinţele naturii), şi noţiuni teologice sau muzică psaltică. Printre absolvenţii de seamă ai şcolii de la Hagi Enuş se numără şi dascălul Nicolae Teodorescu, unul dintre cronicarii de seamă ai Craiovei. Din memoriile sale aflăm că: „De la 1830, stabilindu-se în oraş, părinţii mei m-au dat la şcoală, unde am învăţat «Psalmii» începând de la «cruce ajută» până la «Întru împărăţia Ta pomeneşte-ne pe noi Doamne», după care am intrat în psaltichie“ (Arhivele Olteniei, iulie-decembrie 1931, nr. 56, p. 311).
Pr. Ioniţă Apostolache
