Mănăstirea Maglavit din județul Dolj și-a sărbătorit cel de-al doilea hram, „Nașterea Maicii Domnului”, joi, 8 septembrie, la slujba religioasă fiind prezenți numeroși credincioși din Oltenia. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârșită la altarul de vară de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, alături de un ales sobor de preoți și diaconi, din care a făcut parte Pr. Eclesiarh Vladimir Dărângă, Mare Eclesiarh al Catedralei Mitropolitane „Sfântul Dumitru” din Craiova, care a îndeplinit în trecut și ascultarea de stareț al Mănăstirii Maglavit, și Pr. Protopop Cătălin Neacșu, de la Protoieria Băilești. Răspunsurile la strană au fost date de Grupul Psaltic „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” al Catedralei Mitropolitane din Craiova, dirijat de Prof. dr. Victor Șapcă.
În cadrul Sfintei Liturghii, tânărul teolog Stăncescu Dragoș Alexandru a fost hirotonit diacon pe seama Parohiei Buzești, Protopopiatul Târgu Cărbunești, iar la final, Părintele Bobin Ștefan, de la Parohia Maglavit, a primit din partea Mitropoliei Olteniei rangul onorific de iconom stavrofor.
În cuvântul de învățătură adresat credincioșilor, Mitropolitul Olteniei a subliniat importanţa praznicului Naşterea Maicii Domnului şi rolul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în iconomia mântuirii neamului omenesc.
„Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este cinstită de toate neamurile pentru că, prin Fiul ei, Mântuitorul Iisus Hristos, ne-a venit nouă, ni s-a împărtășit Mântuirea și Binecuvântarea lui Dumnezeu, roadele Crucii și ale Învierii. Preasfânta Stăpână este aleasă dintre toate neamurile, cea mai sfântă dintre toate creaturile lui Dumnezeu, «mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii». Ea este mai presus decât puterile cerești. Ei i se închină și Heruvimii, și Serafimii, și toți îngerii din ceruri, pentru că Preasfânta Stăpână și Împărăteasă a fost aleasă de Dumnezeu să fie Mamă a Fiului Său, Mântuitorul Iisus Hristos. Și nu numai alegerea aceasta este importantă în viața Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ci însăși viața ei. Atât de curată s-a păstrat sufletește și trupește, că nici un gând rău n-a avut în viața ei. De aceea, Sfântul Arhanghel Gavriil a ținut să sublinieze și să aclameze: «Bucură-te ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine! ». Deci Sfântul Arhanghel spune, în primele sale cuvinte, despre harul și plinătatea harului și despre prezența lui Dumnezeu în viața acestei Sfinte Fecioare Preacurate care, din fragedă copilărie, din pântecele mamei sale Sfânta Ana, a fost pregătită, sfințită, ca să devină Mamă a Dumnezeului nostru. Ea moștenește viața curată a strămoșilor ei, pentru că roada cea bună o culegem din pomul cel bun. Deci strămoșii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu așteptau cu rugăciune, cu viață curată, venirea lui Mesia, profețit și promis de Dumnezeu de îndată ce strămoșii noștri Adam și Eva au căzut în păcat. Atunci când ei au greșit și au încălcat voia lui Dumnezeu, Adam și Eva au fost scoși afară din rai și, ca să nu se deznădăjduiască, ca să nu-și piardă încrederea în Dumnezeu, Preamilostivul Dumnezeu, Atotțiitorul nostru, Tatăl cel Ceresc le-a spus că va trimite din odrasla femeii pe Acela care va zdrobi capul șarpelui. Deci, această femeie este Maica Domnului, iar Cel născut dintr-însa, Mântuitorul Iisus Hristos, este Acela care zdrobește capul diavolului, cel care i-a înșelat pe strămoșii noștri în rai și i-a îndemnat să încalce porunca lui Dumnezeu. Iată cum, de când părinții noștri Adam și Eva au fost scoși din rai, pentru că încălcaseră porunca lui Dumnezeu și nu mai erau vrednici să stea în această grădină sfântă, de atunci ei au avut în conștiința lor și în viața lor făgăduința lui Dumnezeu că va veni o vreme când Dumnezeu va veni pe pământ, Se va face Om și ne va izbăvi prin Sfânta Cruce și prin Înviere. De aceea, Sfântul Apostol Pavel ne spune că-n multe feluri și-n multe chipuri Dumnezeu a grăit oamenilor prin prooroci. Deci toată Scriptura Vechiului Testament este plină de profeții care arată în primul rând pe Maica Domnului, Fecioara, care va naște Fiu și va chema numele lui Emanuel. Și-apoi, Cel care Se naște dintr-însa este Cel Care Se va răstigni, Cel Care va fi batjocorit, Cel Care va fi țintuit pe cruce și va muri pentru păcatele noastre. Mântuitorul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu în primul rând, este Fiul Tatălui Ceresc, El este născut din veșnicie din Tatăl, iară pentru noi, oamenii, Se naște din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu atunci când Dumnezeu a rânduit acest lucru. Așadar, Mântuitorul Hristos are un Tată Ceresc fără de mamă, și are o Mamă pământerască fără de tată. Pentru că El s-a născut fără de prihană, fără păcatul strămoșesc, Maica Domnului fiind Preacurată și fără de prihană, zămislirea Fiului lui Dumnezeu s-a făcut de la Duhul Sfânt căci, așa cum spune Sfântul Arhanghel Gavriil, la Dumnezeu toate sunt cu putință”, a transmis în cuvântul de învățătură Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu.
În continuare, Înaltpreasfinția Sa a scos în evidență credința și evlavia părinților Fecioarei Maria, Sfinții Ioachim și Ana, prin care Dumnezeu a trimis-o pe Maica Domnului, „floarea cea aleasă a neamului omenesc”, „model al rugăciunii neîncetate”.
„Maica Domnului, care a născut pe Mântuitorul Hristos, trebuia negreșit să se nască dintr-o mamă evlavioasă și curată, care este Sfânta Ana, și dintr-un tată credincios și foarte evlavios, care este Sfântul Ioachim. Acești doi părinți ai Maicii Domnului n-au avut copii decât la adânci bătrâneți, când nimeni nu mai spera să poată naște. Dumnezeu a ales ca Sfânta Ana să nască la bătrânețe nu ca să le-ncerce credința, ci pentru ca această naștere să fie rodul sfințeniei, al rugăciunilor, postului și neîncetatei chemări a lui Dumnezeu. De aceea vedem lucrarea lui Dumnezeu cum se săvârșește în Sfânta Ana, pentru că acești doi părinți ai Maicii Domnului au stat permanent în post și-n rugăciune și n-au pierdut încrederea și speranța niciodată. Tocmai de aceea, Dumnezeu le-a răsplătit această stăruință și statornicie în rugăciune. Cel care stăruie în rugăciune, acela primește de la Dumnezeu darul pe care îl dorește. Prin această chemare și prin această nevoință a celor doi, Ioachim și Ana, Dumnezeu a adus mai mult decât un copil obișnuit, le-a trimis floarea cea aleasă a neamului omenesc, așa cum spunem în cântarea de astăzi, că «Bucurie s-a făcut la toată lumea». «Bucură-te ceea ce ești plină de har, că bucurie ai adus la toată lumea!». Maica Domnului este aceea care vine și ne dă nouă, și tuturor celor dinainte și tuturor celor după noi, speranța mântuirii și încrederea că, avându-L pe Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, vom învia și vom fi moștenitori ai Împărăției Cerurilor. Așadar, Sfinții Ioachim și Ana au primit de la Dumnezeu descoperire că vor naște o fiică, ei nu s-au îndoit deloc. Acești sfinți au avut atâta încredere în Dumnezeu, încât nu li s-a părut ciudat că vor putea naște la adânci bătrâneți. Nu știau că Fecioara Maria va deveni Maica Domnului. Au dus-o pe Fecioara Maria la templu și acolo Sfânta de Dumnezeu Născătoarea a stat în rugăciune în locul cel mai sfânt, în altarul templului din Ierusalim, acolo unde nu intra decât o singură dată pe an arhiereul. Locul acesta a fost încredințat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru că Ea avea să devină Casă a lui Dumnezeu cel Preaînalt, Sfântă a sfintelor, adică Templul lui Dumnezeu, locașul lui Dumnezeu, locul în care Fiul lui Dumnezeu s-a zămislit, a crescut în pântece și, la sorocul obișnuit, S-a născut în Betleem. Deci aici, în templu, Maica Domnului a stat în familiaritatea îngerilor, fiind hrănită de îngeri, și aici ea s-a rugat atât de mult, încât rugăciunea i-a devenit ca respirația. Și zi, și noapte ea se ruga, încât este considerată model al rugăciunii neîncetate”, a adăugat Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu.
Piatra de temelie a Mănăstirii Maglavit a fost aşezată în anul 1935 de către episcopul Vartolomeu Stănescu al Râmnicului. În prezent, Mănăstirea Maglavit este aşezământ monahal de maici, cu hramul “Izvorul Tămăduirii”, cel de-al doilea hram fiind “Naşterea Maicii Domnului”.
Gabriela Firu
