Catedrala Mitropolitană din Craiova şi-a serbat, în zilele de 6 şi 7 octombrie, doi dintre sfinţii ocrotitori, pe mucenicii Serghie şi Vah. Cu acest binecuvântat prilej, în ajunul praznicului s-a săvârşit slujba Vecerniciei cu Litia, după care racla în care se află moaştele sfinţilor a fost purtată în procesiune împrejurul Catedralei Mitropolitane. A urmat Privegherea de toată noaptea şi Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, la altarul secundar al Catedralei. A doua zi, rânduiala liturgică s-a completat cu Acatistul sfinţilor şi Sfânta Liturghie Arhierească, săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, înconjurat de soborul părinţilor profesori de la Facultatea de Teologie din Craiova.
Bucuria întâlnirii cu praznicul Sfinţilor Serghie şi Vah a adus laolaltă, ca în fiecare an, zeci de credincioşi din Cetate, dar şi pe profesorii şi studenţii Facultăţii de Teologie din Craiova, marcându-se astfel în mod oficial şi liturgic începutul noului an universitar. La finele Slujbei Euharistice, IPS Părinte Mitropolit Irineu a hirotesit întru duhovnic nouă preoţi olteni. Între aceştia s-au numărat şi părinţii profesori: pr. conf. dr. Mihai Constantinescu, pr. lect. dr. Mihai Ciurea şi pr. lect. dr. Doru Marcu.
În cuvântul de învăţătură de la finele slujbei, IPS Părinte Irineu a vorbit despre viaţa şi minunile Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah şi despre folosul lor duhovnicesc pentru cei care îi cheamă în rugăciune: „Sfinţii Serghie şi Vah, pe lângă Sfinţii Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, sunt protectorii Facultăţii noastre de Teolgie. Am ales pe aceşti sfinţi pentru că ei înşişi erau demnitari imperiali la Roma şi profesori de retorică. Şi-au primit cununa muceniciei în Siria, departe de casa lor. Nu erau fraţi după trup, însă erau fraţi după duh. Erau uniţi în credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos, pentru că toţi cei botezaţi în numele Preasfintei Treimi devin fraţi şi surori în Mântuitorul Iisus Hristos, pentru că Domnul, prin Taina Sfântului Botez, ne încorporează în El Însuşi şi ne îmbracă cu prezenţa şi atotputernicia Sa. Deci Sfinţii Serghie şi Vah, oameni credincioşi şi cu mare demnitate în lumea de atunci, slujeau Adevărului şi-L mărturiseau pe Domnul nostru Iisus Hristos, atât prin faptele lor, cât şi prin cuvintele lor. Putem spune că prin ei Dumnezeu s-a arătat în chip minunat, aşa cum ne învaţă Sfântul Prooroc David: «Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui» (Ps. 67, 36)”.
„Sfinții Mucenici s-au arătat cu adevărat oameni, oameni care privesc spre Dumnezeu, spre Împăratul cel Ceresc. Nu au fost pregătiți decât numai pentru Împărăția Cerurilor. Ei nu s-au plecat patimilor și lumii acesteia, nu s-au amestecat cu lucrurile pământești, au știut să răscumpere vremea, cum ne spune Psalmistul: «Răscumpărați vremea!». Și-au îndreptat inimile spre înțelepciune, spre înțelepciunea cea cerească, pentru că omul este făcut pentru Dumnezeu. Au biruit moartea, pentru că ei s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos. Toți cei care se împărtășesc cu aceste prețioase și dumnezeiești daruri sunt moștenitori ai vieții veșnice. Sfinții Mucenici și-au luat cununa neveștejită, pentru că s-au uitat cu ochii ațintiți spre Crucea lui Hristos. Ei s-au arătat cu adevărat victorioși, pentru că Însuși Mântuitorul Hristos este biruitor în ei: «Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!». Și sfinții mucenici și toți credincioșii merg după El până la sfârșitul veacurilor, pentru că Biserica noastră este întotdeauna martirică și mărturisitoare. Martirică pentru că are în ea prețul Sângelui cel neprețuit al Mântuitorului Hristos, și apoi sângele sfinților mucenici care se află permanent în sfintele lor moaște în toate bisericile noastre ortodoxe. Sfinții Mucenici au ales ceea ce este mai bun în lumea aceasta, să urmeze pe Mântuitorul Hristos. Ei se aduc pe ei înșiși jertfă bineplăcută lui Dumnezeu și devin rugători ai Bisericii și ai credincioșilor întotdeauna, aici și în veșnicie”, a subliniat Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu.
Din viaţa Sfinţilor Serghie şi Vah
Sfinţii Mucenici Serghie şi Vah sunt poate cei mai cunoscuţi martiri din întregul Orient. Iubiţi şi îndrăgiţi deopotrivă de credincioşii ortodocşi din România, legenda martiriului lor, în ciuda vechimii ei, nu a dobândit valoare istorică. Nici data la care au trecut la Hristos nu este foarte sigură, fiind socotită de unii la sfârşitul secolului al III-lea – începutul secolului al IV-lea. Există însă o frumoasă însemnare din perioada primelor secole creştine, prin care cei doi sfinţi sunt aşezaţi la loc de mare cinste în evlavia Bisericii Răsăritene.
Aceşti doi „megalomartiri” au fost demnitari romani care au refuzat să aducă jertfe zeilor. Vah a murit primul, fiind biciuit până la sânge. A primit cununa muceniciilor sale la Soura, în Siria, fiind adus mai târziu la Barbalissos (Balis), pe Eufrat, localitate aflată la cinci kilometri de Alep. Serghie, după numeroase cazne, a fost decapitat la al-Rusafa, tot pe râul Eufrat. În cinstea jertfei sale, creştinii au ridicat aici o bazilică impunătoare, devenită cel mai căutat loc de pelerinaj din zonă. Secole la rând, creştinii din Bizanţ şi Arabia au venit aici să aducă cinstire sfântului, străbătând distanţe impresionante. Există mărturii că împăratul persan Chosroes II, când s-a închinat lui Mauricius pentru a-şi recupera regatul, a oferit mai multe daruri acestei biserici.
Cei doi martiri au pătimit pe vremea împăratului roman Maximian Daia. Serghie era pimnicer (primicerius scholae gentilium), ofiţer de prim rang al gărzii regale. Regimentul pe care îl conducea era format în integralitate din gentili, adică persoane care nu aveau cetăţenie romană. Mai mult, Serghie era unul dintre sfetnicii de taină ai împăratului. După documentele siriace, el ar fi fost chiar rudă cu cezarul. Alături de el a stat întotdeauna Vah, bunul său prieten, aşezat la rându-i în demnitatea de secundicer. Amândoi „se bucurau de o mare libertate în cuvânt înaintea tronului”.
Erau creştini în taină, lucru pe care l-au aflat şi cei care îi invidiau. Aceştia, plini de invidie, au mărturisit taina împăratului şi acesta de îndată a hotărât să-i pună la încercare. Ca să afle adevărul, Maximian a hotărât ca toţi cei din gardă să aducă jertfe în templul lui Zeus. La momentul stabilit nu i-a găsit pe cei doi sfinţi înăuntru şi, căutându-i, i-a aflat afară cântând imnuri de laudă lui Dumnezeu. I-a obligat mai apoi să intre înlăuntru şi i-a pus să jertfească. Sfinţii Mucenici au început să cânte şi aici din Cartea Psalmilor: „Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti: gură au şi nu vor grăi; ochi au şi nu vor vedea. Urechi au şi nu vor auzi că nu este duh în gura lor” (Ps. 134, 15-17). Au urmat chinuri groaznice, cei doi primind în cele din urmă cununa muceniciei.
Cultul Sfinţilor Serghie şi Vah în ţara noastră
Cultul Sfinţilor Serghie şi Vah s-a răspândit în întreaga lume. În Orient, Mitropolitul Ahudemmeh de Tagrit (sec. VII) a ridicat o nou bazilică în cinstea lor, replică a celei de la Rusafa, în mijlocul stepei de la N:E de Irak. Dorinţa lui era să-şi ferească episcopia de raidurile beduinilor. Sfântul Serghie este cinstit la sirienii de răsărit la data de 1 octombrie, pe 3 şi pe 6 mai, pe 9 decembrie şi mai cu seamă pe 7 octombrie. Amintim, de asemenea, că Sever de Antiohia a scris în cinstea celor doi sfinţi o omilie, rostită la 7 octombrie 514. Textul se găseşte tradus din siriacă de profesorul Rubens Duval în colecţia Patrologia Orientalis (IV, 1, 1908, pp. 83-94, Omilia LVII).
Capetele celor doi sfinţi au fost aduse în ţara noastră de către domnitorul Neagoe Basarab şi depuse la Mănăstirea Curtea de Argeş. Raclele sfintelor moaşte au fost făcute din porunca arhierească a Episcopului Iosif de Argeş, cu sprijinul creştinilor binevoitori din oraşul Piteşti, în anul 1867, ca semn de recunoştinţă pentru binefacerile primite prin ale lor sfinte rugăciuni.
În anul 1949, la 25 octombrie, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, sfintele moaşte au fost aduse la Craiova şi depuse în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru“ din Craiova, în timpul Înaltpreasfinţitului Firmilian, Mitropolitul Olteniei.
Pr. Ioniţă Apostolache, Gabriela Firu