Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, în ziua de 9 octombrie, în Duminica a XX-a după Rusalii, a avut loc resfințirea Bisericii cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie” din Parohia Gornăcel, comuna Schela, Protopopiatul Târgu Jiu Nord. Cu acest prilej, slujba de târnosire și Sfânta Liturghie au fost săvârșite de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu, alături de un sobor de preoți și diaconi, din care a făcut parte Părintele Protopop Marian Mărăcine, de la Protopopiatul Târgu Jiu Nord. La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Paroh Pupăză Viorel a primit din partea Mitropoliei Olteniei rangul de iconom stavrofor, iar mai mulți credincioși au primit Gramate de mulțumire pentru sprijinirea lucrărilor de restaurare și înfrumusețare a sfântului locaș.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu a vorbit credincioșilor despre importanța slujbei de sfințire a Bisericii, un eveniment deosebit pentru întreaga comunitate.
„Sfințirea bisericii este un eveniment cu totul special în viața unei parohii. În primul rând pentru că noi, cu această ocazie, ne rugăm Bunului Dumnezeu să sfințească lucrarea mâinilor noastre. Apoi, cinstim memoria înaintașilor noștri, ne rugăm pentru cei care au construit biserica și cei care au lăsat această frumusețe, această Casă a lui Dumnezeu în care venim să ne rugăm. De bună seamă că la sfințirea bisericii avem parte de o slujbă cu totul aparte, având în vedere faptul că aici participă atâția preoți, cu arhiereul și cu toți credincioșii și, dacă este să ne aducem aminte de cele spuse de Mântuitorul Hristos, «Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor». Evident că la o asemenea slujbă suntem mult mai mulți decât doi sau trei, ceea ce înseamnă că Mântuitorul Hristos este cu adevărat în mijlocul nostru. El este pentru că ne-a făgăduit că va fi cu noi până la sfârșitul veacurilor. Deci Domnul, chiar dacă S-a înălțat la ceruri, El este prezent în viața noastră și în sufletele noastre, mai ales prin Taina Sfântului Botez, când ne-am îmbrăcat cu Mântuitorul Iisus Hristos, adică atunci când am spus: «Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat». Deci noi suntem cuprinși în Dumnezeu și nu putem să fim niciodată despărțiți de Dumnezeu, căci însăși viața ne-o confirmă. Având viață în noi, viață care este dată de Dumnezeu, Dumnezeu Se așază în sufletele noastre și trupurile noastre pentru că El ne-a făgăduit, El ne-a spus că «Cel care Mă iubește pe Mine, și Eu voi veni în el și voi locui cu Tatăl și cu Duhul». Deci Biserica este aceea care ne naște pe toți. Noi ne naștem din părinții noștri la casele noastre, iar aici venim și ne naștem din apă și din Duh, pentru că Biserica este mamă a noastră, a tuturor. De aceea, cu nimic nu se poate compara Biserica în viața noastră, nici în localitatea noastră. Oricât de frumoase ar fi casele și instituțiile din localitatea în care trăim, Biserica este deasupra tuturor pentru că ea nu este casa unui om sau instituția unei comunități, ci este Casa lui Dumnezeu, Casa Tatălui Ceresc, iar noi o sfințim pentru că Dumnezeu dorește să o sfințească, iar noi suntem rânduiți de Dumnezeu ca să sfințim bisericile și să le redăm credincioșilor în această dumnezeiască lumină și putere cerească. Așadar, Biserica, încă din Vechiul Testament, a fost preînchipuită ca loc al întâlnirii oamenilor cu Dumnezeu. În legea veche, templul sfânt era construit de către poporul iudeu, iar Dumnezeu a făcut prin David și Solomon ca să se sfințească locașul pe care ei l-au zidit cu mâna lor. Și atunci s-a coborât un nor luminos peste această zidire și s-a umplut de slavă casa aceea. La rugăciunile noastre de sfințire a bisericii, noi cerem lui Dumnezeu ca să preamărească Altarul și Biserica mai mult decât Biserica din Vechiul Testament. Și într-adevăr, această Biserică și Sfântul Altar sunt preamărite, sunt sfințite mai deosebi decât cele de la poporul iudeu, pentru că aici este prezent Mântuitorul Iisus Hristos prin Sfânta Împărtășanie, prin Sfânta Liturghie. Deci, dacă noi avem o imagine dumnezeiască în ceruri, de felul cum este biserica sfinților, a înaintașilor noștri, iată că aici, pe pământ, avem această închipuire, această copie, această asemănare a bisericii cerești, întrucât Dumnezeu vrea ca în mijlocul nostru să locuiască împreună cu sfinții și cu îngerii. Drept urmare, la fiecare Sfântă Liturghie, prin rugăciunile episcopului și ale preoților, se pogoară Duhul Sfânt peste Sfintele Daruri și peste noi, și plecăm de aici sfințiți de Dumnezeu”, a subliniat Părintele Mitropolit.
În continuare, Înaltpreasfinția Sa a detaliat pericopa evanghelică din această duminică, a Învierii tânărului din Nain, subliniind că „Mântuitorul Hristos este Învierea și Viața”.
„La Sfânta Evanghelie s-a citit despre o minune a Mântuitorului Iisus Hristos. Mântuitorul trecea cu Sfinții Apostoli printr-un sat cu numele Nain, un sat din Iudeea. A auzit zgomot mare și plânsete multe, s-a apropiat Domnul cu Sfinții Apostoli și a constatat că duceau un mort la groapă. Și acel mort era un tânăr, copilul unei femei văduve care plângea nemângâiată de nimeni. Cine nu poate să se întristeze văzând un asemenea convoi, oameni care plâng, care suferă și care sunt întristați de asemenea înmormântare? Mântuitorul Iisus se apropie de această mulțime de oameni și merge direct la sicriul în care se afla tânărul, copilul femeii văduve. Și i se adresează direct mamei: «Nu mai plânge! » Pentru că, spune Sfântul Apostol Luca, plângea fără mângâiere, că era singurul copil al acestei femei văduve. Înainte de moartea acestui copil l-a îngropat și pe soțul ei, iar acum îl ducea la groapă pe copilul ei, singura mângâiere și singurul sprijin al acestei ființe atât de asuprite de viață. Mântuitorul Iisus Hristos Se atinge de sicriu, sau mai degrabă oamenii s-au oprit cu acest mort, și Domnul I-a zis: «Tinere, ție îți zic, scoală-te!» Și îndată s-a sculat și a început să vorbească. Și l-a dat mamei sale. Evident că acest moment i-a tulburat pe mulți, dar în același timp i-a și încurajat, pentru că nu oricine poate să învie morți, ci Singurul Care poate să învie morți este Dumnezeu. Mântuitorul Hristos este Învierea și Viața, și El a venit pe Pământ, a venit printre noi ca să învieze și, așa cum spunem la Acatistul Învierii Mântuitorului: «Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!». Dumnezeu S-a arătat, Dumnezeu a venit la noi și ne-a binecuvântat cu binecuvântare cerească, ca noi să fim permanent ai Săi prin fapte bune. Deci, chiar dacă suferim durerea morții, atât a noastră, cât și a celor de lângă noi, Dumnezeu este Acela Care va șterge toată lacrima și toată suferința la sfârșitul veacurilor”, a adăugat Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu.
Potrivit Actului de târnosire, Biserica „Sfântul Prooroc Ilie” din Parohia Gornăcel, comuna Schela, Protopopiatul Târgu Jiu Nord, a fost sfințită în anul 1956, de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Firmilian. În anul 2014 au început lucrările de restaurare a picturii, care s-au finalizat în anul 2019, în anii următori fiind restaurant exteriorul sfântului locaș.
Gabriela Firu
