Cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitului Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, Mănăstirea „Sf. Ioan Botezătorul” – Cămărășeasca, din Târgu-Cărbunești, în ziua de 29 august 2023, și-a prăznuit sfântul ocrotitor. Înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi, Părintele Mitropolit Irineu a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în altarul de vară al Sfintei Mănăstiri. Din sobor amintim pe Pr. consilier Achim Daniel și pe Pr. protoiereu Splică Ion. În această mănăstire viețuiește o comunitate de maici, alături de maica stareță Cristofora Drăghici.
În prima parte a cuvântului de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a vorbit de viața sfântă a celui care va fi numit Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului: „Sărbătoarea de astăzi este închinată Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Este un praznic cu totul deosebit având în vedere că sărbătorim tăierea capului acestui sfânt. În general cinstim pe sfinți când trec din viața aceasta și în viețile lor nu amintim mereu chinurile prin care ei au trecut din lumea de aici în cea veșnică. Sf. Evanghelist Marcu ne vorbește despre momentele dinaintea tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul. Născut din Zaharia și Elisabeta prin descoperire dumnezeiască, Sf. Ioan Botezătorul este plin de Duhul Sfânt din pântecele maicii sale. Sf. Ioan se naște ca rod al rugăciunilor și al cererilor neîncetate. De aceea, el va fi mare înaintea lui Dumnezeu, fiind cel care a pregătit calea Domnului”.
În continuare, amintind de viața monahicească a Sf. Ioan Botezătorul, ÎPS Irineu a amintit și de lucrarea rugăciunii în viața noastră: „Sf. Ioan și-a petrecut viața în post, rugăciune și feciorie, și-a dedicat mintea sa cu totul lui Dumnezeu. Chemarea îndelungată a lui Dumnezeu devine o obișnuință ca respirația. Când ne rugăm cu multă insistență și chemăm numele lui Dumnezeu, această rugăciune se face ca bătăile inimii, numindu-se rugăciunea inimii. Sf. Ioan Botezătorul se ruga la Dumnezeu cu cuvintele psalmilor devenind hrana sa. Lucrarea sufletului său era atât de bogată și profundă încât toată mintea și sufletul său s-au umplut de Duhul Sfânt. Rugăciunea și cuvintele Dumnezeieștii Scripturi, dacă sunt rostite permanent de noi, se așază în sufletul nostru și cel rău nu le poate risipi. Când ne concentrăm cu mintea la Dumnezeu, atunci Duhul Sfânt pătrunde în sufletul nostru și noi ne unim cu Dumnezeu. Întotdeauna Dumnezeu insistă ca să stea de vorbă cu noi, bătând la ușa sufletului nostru ca să-i deschidem. Dacă cineva îi deschide, Domnul vine și prânzește împreună cu el. Sf. Ioan Botezătorul este cu adevărat plin de Dumnezeu și toate cuvintele și faptele sale sunt dumnezeiești”.
În a doua parte a cuvântului, Părintele Mitropolit a subliniat importanța pocăinței propovăduită și practicată de Sf. Ioan Botezătorul. A amintit de smerenia și mărturisirea sfântului care l-a mustrat pe Irod, pentru care a fost ucis prin tăierea capului. Regele Irod este rugat de Sf. Ioan să se pocăiască de păcatele sale, însă acesta refuză și renunță la legile lui Dumnezeu: „Sf. Ioan este chemat de Dumnezeu din pustie ca să vestească venirea Mântuitorului Iisus Hristos, a lui Mesia. Acest purtător de Dumnezeu este chemat ca să vestească pocăința spre iertarea păcatelor, semn al slavei și al milostivirii lui Dumnezeu. Prin pocăință primim iertarea păcatelor și prietenia cu Dumnezeu. Numai prin pocăință Dumnezeu ne primește la El. Pocăința înseamnă curățirea de patimi, de gânduri necurate, de fapte rele, lepădarea de Satana. Pocăința este părerea de rău față de păcatele săvârșite, primirea Spovedaniei și Sfintei Împărtășanii. Acestea sunt medicamentele nemuririi. Sf. Ioan vorbește despre pocăință și despre îndreptarea noastră. Păcatul distruge unitatea dintre trup și suflet în interiorul nostru. Această pocăință o predică Sf. Ioan Botezătorul la malul Iordanului tuturor, inclusiv regelui Irod”.
De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a vorbit și de rolul celor care conduc și au autoritate în popor, fiind exemple pentru toți. Sf. Ioan Botezătorul l-a mustrat pe Irod în mod personal, dar și pentru calitate sa de rege al poporului ales: „Nu doar păcatul nostru ne apasă ci și exemplul pe care îl dăm celor din jurul nostru. La înfricoșătoarea judecată vom fi judecați de faptele noastre, dar și de exemplele și de cum am dat povețe celor din jurul nostru. Dacă i-am smintit, dacă i-am îndreptat prin fapta noastră să facă rău, vom răspunde și de păcatele lor. Este foarte important și pentru noi, preoții, să fim cu luare aminte la faptele noastre pentru că trebuie să rămânem înaintea lui Dumnezeu veghetori și luminători credincioșilor. A uita legea lui Dumnezeu este o mare primejdie pentru cei de astăzi și pentru cei de mâine. Când uităm de Dumnezeu, ne urmăresc grijile și problemele vieții, moartea, suferința și durerea”.
Îndemnul de final al Părintelui Mitropolit Irineu a fost acela de a ne ruga mereu Sf. Ioan Botezătorul, cu smerenie și cu atenție la viața și păcatele noastre: „Cel care L-a văzut pe Domnul, cel care L-a botezat în Iordan, cel care a auzit glasul Tatălui ceresc, cel care L-a văzut pe Duhul Sfânt pogorându-Se peste El, devine mărturisitorul și martorul adevărului. Sf. Ioan devine cel mai mare bărbat născut din femeie, așa cum ne-a spus Mântuitorul Hristos. Sf. Ioan este mijlocitor înaintea Tatălui ceresc. El este cel care Îl iubește pe Dumnezeu și ne iubește și pe noi, dar nu acceptă compromisul. Dacă nu ne pocăim, așa cum ne spune el, securea stă la rădăcina pomului și ne va tăia. Orice pom trebuie să aducă roadă bun pentru că dacă nu aduce roadă bună, Dumnezeu nu îl ține pe pământ. Așadar, scopul vieții noastre pe pământ este pocăința și smerenia. Dacă nu avem aceste calități în viața noastră, suntem pomi neroditori care vom fi tăiați și aruncați în foc. Dumnezeu face ca în sufletele noastre, pline de adânciturile păcatelor, să fie umplute de puterea Sa. Sf. Ioan este acela care ne vorbește despre mila și judecata lui Dumnezeu. Să-L iubim pe Dumnezeu ca El să aibă milă de noi și să fim atenți la judecata Sa. Să-l rugăm pe Sf. Ioan Botezătorul să ne ajute să biruim pe cel rău și să nu ne arătăm luptători împotriva mântuirii noastre”.