Cuvântul de învăţătură al ÎPS Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, la Sărbătoarea Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria – 1 octombrie –

În ziua de întâi octombrie, Biserica noastră prăznuiește Acoperământul Maicii Domnului. Acoperământul este protecția Preasfintei Născătoare de Dumnezeu asupra credincioșilor ortodocși care se încredințează rugăciunilor și grijii ei. Aceștia aleargă la mijlocirea Preacuratei Stăpâne, iar ea, rugându-se Fiului ei, îi acoperă cu Sfântul ei Acoperământ. Ca sărbătoare în calendarul nostru, Acoperământul Maicii Domnului ne amintește despre o minune întâmplată în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne din Constantinopol, în timpul împăratului Leon Înțeleptul (886-911). Atunci, Preasfânta Fecioară Maria s-a arătat în toată slava ei cerească Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos și Sfântului Epifanie. Acești sfinți au văzut pe Preacurata Împărăteasă în postura de ocrotitoare şi mijlocitoare a creştinilor. Iată ce ne povestește Sfântul Andrei: „Într-o noapte, pe când doxologia se încheia la Vlaherne, am fost răpit în extaz în mijlocul mulțimii. Atunci am văzut limpede, cu ochii mei, o Doamnă foarte înaltă, înaintând prin ușile împărătești, înconjurată de un cortegiu armonios. La dreapta şi la stânga se aflau preacinstitul Ioan Botezătorul Înaintemergătorul şi Sfântul Ioan Evanghelistul care o sprijineau cu mâinile lor. Erau cu Stăpâna noastră mulțimi de sfinţi, înveșmântați în alb, care o însoțeau”. Când cortegiul a ajuns la amvon, fericitul Andrei s-a îndreptat către ucenicul său Epifanie, întrebându-l: „O vezi pe Stăpâna şi Doamna cerului și a pământului?”. Acesta i-a răspuns: „O văd, părintele meu duhovnicesc”. În faţa ochilor lor, deci, stând îndelung în genunchi, Doamna și Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare s-a rugat Fiului ei și Dumnezeului nostru Iisus Hristos, lăsând lacrimile să-i curgă pe dumnezeiescul şi preacuratul său obraz. Terminând rugăciunea, Împărăteasa noastră s-a apropiat de Altar, reîncepând să se roage pentru poporul care o înconjura și pentru toată lumea. Atunci, desfăcând strălucitorul său Acoperământ şi desfășurându-l cu o impunătoare măreție, l-a ținut întins cu mâinile sale neprihănite şi a acoperit cu el întreg poporul din biserică și desigur în chip simbolic întreaga lume. După un răstimp, acești părinți s-au bucurat cu duhul de această priveliște, fiind uimiți de rugăciunile Stăpânei noastre și de puterea protectoare a acestui veșmânt, desfășurat deasupra mulțimii. Acoperământul Maicii Domnului răspândea, desigur, o slavă dumnezeiască negrăită, atât asupra credincioșilor adunați în biserica din Vlaherne cât și asupra întregului neam omenesc (Acta Sanctorum, mai, VI, apendice, p. 87, citat la Egon Sendller, „Icoanele bizantine ale Maicii Domnului” Editura Sophia, Bucureşti, 2008, pp. 113-114).

Imnograful, care a auzit această istorie, a însemnat această minune și a alcătuit o cântare preafrumoasă și dulce, subliniind valoarea rugăciunilor Preasfintei Fecioare de Dumnezeu Născătoare: „Astăzi, poporul cel binecredincios, luminat prăznuim. Umbriți fiind prin venirea ta, Maica lui Dumnezeu, și căutând spre cinstită icoana ta, cu umilință grăim: Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău acoperământ și ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău Hristos, Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre”. Fără îndoială, cântarea scriitorului de imne a așezat sentimente de aleasă prețuire și recunoștință față de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și în condacul acestei sărbători: „Fecioara astăzi înainte stă în Biserică şi, cu cetele sfinţilor, nevăzut se roagă lui Dumnezeu. Îngerii cu ierarhii se închină, şi apostolii cu proorocii dănțuiesc; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu cel mai înainte de veci” (Mineiul pe octombrie, ziua 1, Utrenia, Condacul, pp. 31-32).

Acoperământul Maicii Domnului este cunoscut de toți care aleargă sub protecția Preasfintei Fecioare Maria pentru a se elibera de toate nevoile și necazurile lor. În biserica din Constantinopol, locul desfășurării acestei minuni, erau cinstite renumitele icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului. Tot aici se păstrau cu multă evlavie Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului, care atrăgea mulțimile de credincioși din întreaga lume creștină. Acest sfânt Acoperământ este o bucată lungă de țesătură, un văl, care acoperea capul şi trupul Maicii Domnului până la genunchi. În vechime dar și astăzi cu acest voal își acoperă capul fecioarele și chiar femeile mai în vârstă. Maica Domnului a purtat și ea acest văl ca fecioară și maică în același timp. Istoric vorbind, acest Acoperământ al Maicii Domnului a fost adus din Palestina la Constantinopol de către doi evlavioşi boieri în timpul împăratului Leon I. El se păstra în această biserică din acest oraș imperial într-o raclă frumos împodobită. De la numele acestui prețios odor și lăcașul de cult a primit numele „Biserica Sfintei Racle” sau „Biserica Sfântului Acoperământ”.

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Ea este preamilostivă, ajutătoare și binefăcătoare a întregului neam omenesc. Ea este bucuria „celor cerești și a celor pământești”. Stăpână noastră a dobândit de la Dumnezeu această putere deosebită de a fi ocrotitoarea și ajutătoarea creștinilor, ea fiind Maica Domnului și Maica noastră cea plină de har. Astfel, fiind aleasă și binecuvântată de Tatăl Cel Ceresc și sfințită de Duhul Sfânt, ea este cea preamărită de Fiul ei, Mântuitorul Hristos, dintre toate făpturile create ale lui Dumnezeu. Primind în pântecele ei pe Cuvântul Tatălui, ea a născut pe Stăpânul vieții noastre și Izbăvitorul de moarte și osândă veșnică. Cel Care a luat trup din trupul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este Însuși Fiul Tatălui ceresc, Cel Unul din Treime care S-a răstignit pentru noi. Astfel, Maica Domnului este persoana pentru care a fost făcută întreaga lume, căci dintr-însa S-a născut Ziditorul făpturii, Cel Care ne-a eliberat pe noi din robia morții și a diavolului. Ca atare, în planul veșnic al Preasfintei Treimi, Preasfânta Stăpână este aceea din care la plinirea vremii Fiului Tatălui, noi să devenim fii ai lui Dumnezeu prin har.

Desigur și Preacurata Fecioară Maria, la vremea potrivită, s-a născut din părinții Ioachim și Ana. Și după ce a parcurs anii copilăriei a fost încredințată Templului din Ierusalim de către fericiții ei părinți. Aici, a dobândit darul rugăciunii neîncetate și comuniunea în iubire desăvârșită cu Dumnezeu. Fiind pregătită în post și rugăciune, Preacurata Fecioara Maria s-a făcut în chip deosebit și unic în lume vas ales al Duhului Sfânt și a devenit cu adevărat sălaș al Împăratului cerului, „biserică și rai cuvântător”. Concomitent cu aceasta, Împărăteasa noastră, născându-L pe Fiul Celui Preaînalt, în calitatea ei de Născătoare de Dumnezeu, ea a devenit atât Maică a lui Dumnezeu Cuvântul cât și Maică a vieții noastre. Ca Maică a noastră ea mijlocește la Fiul ei pentru noi cei ce ne-am îmbrăcat în Fiul ei prin Taina Sfântului Botez. Deci, toți cei care sunt fii ai Tatălui ceresc prin Botez s-au făcut frați ai Mântuitorului Hristos și implicit fii ai Maicii Domnului. Așadar, Maica Domnului s-a învrednicit de chemarea sfântă de Născătoare de Dumnezeu și de mijlocitoare pentru noi la Fiul ei, ca să fim eliberați de robia morții și de ispita diavolului. Ca atare, fiind chemată de Dumnezeu la această demnitate, Maica Domnului răspunde totdeuna rugăminților noastre ca să se roage pentru noi lui Dumnezeu. Preamilostivul primește rugăciunile Preacuratei Sale Maici ca voința noastră să se conjuge cu voința Lui. Așa se face că Preacurata Stăpână, fiind cea mai liberă dintre toate creaturile lui Dumnezeu, pentru că numai voința ei a fost liberă de păcat și de orice greșeală și gând omenesc, poate să ne îndrume și pe noi spre Fiul ei, Mântuitorul Iisus Hristos. Voința a fost cu adevărat preacurată, drept pentru care Tatăl Cel ceresc a văzut frumusețea și strălucirea ei dumnezeiască, înainte de nașterea Fiului Său dintr-însa. Desigur, Preacurata Fecioară Maria a moștenit de la strămoșii și părinții ei curățenia dumnezeiască, darul rugăciunii și al postirii. Cel Care a luat firea noastră omenească din Preasfânta Stăpână este Însuși Fiul Celui Preaînalt Care a luat trup din trupul Preabinecuvântatei Fecioare Maria, ca să ne facă părtași ai fericirii veșnice. Deci, Născătoarea de Dumnezeu s-a născut în lumea aceasta pentru noi oamenii muritori, adică pentru a se face Maică a Dumnezeului nostru, Cel Care s-a făcut om dintr-însa pentru mântuirea noastră. Și ea a moștenit păcatul strămoșesc, însă nu în intensitatea și în grozăvia lui întunecată. Maica Domnului s-a arătat, prin urmare, sfântă și preamărită de Dumnezeu Tatăl, așa cum o vestește Arhanghelul Gavriil: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei” (Luca 1, 28).

Maica Domnului este cu adevărat „Fecioara” care a spălat greșeala Evei de demult. Strămoașa noastră Eva a călcat în Rai porunca lui Dumnezeu și a păcătuit prin neascultare. Preasfânta Fecioară, în schimb, s-a arătat a fi cea mai ascultătoare persoană dintre toate ființele lui Dumnezeu, din cer și de pe pământ. Eva, încălcând legea lui Dumnezeu, a fost îmbrăcată în haină mortală și s-a făcut prilej de moarte, din pricina greșelii ei. Și toți cei care s-au născut dintr-însa au moștenit haina morții, ajungând în stricăciune și în robia diavolului. Urmările păcatului strămoșesc au intrat din nefericire adânc în viața noastră, noi fiind lipsiți de harul divin și îndepărtați de Dumnezeu. În atare caz, noi, pierzând asemănarea cu Dumnezeu, ne-am făcut robi morții, pierzând totodată îndumnezeirea și nemurirea. Părăsind voința dumnezeiască, oamenii s-au afundat din ce în ce mai mult în întuneric și distrugere. Această alunecare spre moarte din interiorul strămoșilor noștri a făcut ca neamul omenesc să ajungă foarte repede la moarte și stricăciune, deoarece cum spune Sfântul Apostol Pavel: „plata păcatului este moartea” (Romani 6, 23). Însă, din fericire pentru noi oamenii, Preasfânta Fecioară Maria a fost aleasă să fie Maica Domnului. Ea este în această vocație mai înaltă decât heruvimii și mai preamărită decât serafimii, atât datorită vieții ei preacurate cât și pentru misiunea ei de fi Maică a Fiului Celui Preaînalt. În această chemare Împărăteasa noastră a depășit firește orice făptură cerească și omenească, pentru că nicio fiinţă creată nu s-a ridicat la o asemenea demnitate de a fi Mamă a Cuvântului lui Dumnezeu. Prin urmare, Preasfânta Stăpână este fiica Împăratului, Mamă a Fiului Celui Preaînalt și Mamă a noastră. Ea este cea care a ascultat de glasul Tatălui ceresc, așa cum ne spune profetul David: „ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău, că a poftit Împăratul frumuseţea ta, că El este Domnul tău” (Psalmi 44, 13). Fericita Elisabeta îi spune cu multă emoție sufletească: „fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul” (Luca 1, 45). De bună seamă, chemarea, frumusețea și curățenia deosebită a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-au arătat în primul rând în viața ei plină de har, în sufletul ei preacurat, cât și în virtuțile moștenite de la strămoșii și părinții ei. Cu toate acestea, deși este preacurată și preabinecuvântată, totuși, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu nu s-a depărtat de neamul nostru omenesc, ci este solidară cu noi în suferințele și durerile noastre. Ea este din neamul nostru și ne reprezintă înaintea lui Dumnezeu, ca Mamă a lui Dumnezeu și pururea Fecioară. Datorită ei, noi putem să ne apropiem de Dumnezeu și să ne unim cu El, pentru că ea este Maica Domnului și Mamă a noastră. În această dublă calitate, Preafericita Fecioară Maria este și Biserică înțelegătoare și neîncetată mijlocitoare înaintea Preasfintei Treimi pentru sufletele noastre. Așadar, dacă prin greșeala strămoșilor noștri, oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu și au căzut în idolatrie, în plăcerile trupului și în îndepărtarea de harul dumnezeiesc, prin Fiul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, avem iarăși trecere la Tatăl Cel ceresc.

Maica Domnului este aceea care a stat lângă Fiul ei, Mântuitorul Iisus Hristos și a ascultat cuvântul Lui de la nașterea Lui și până la răstignirea Sa pe cruce. Fiind pregătită la templu să citească și să cunoască multele taine ale lui Dumnezeu, precum taina venirii lui Dumnezeu în lume, Preasfânta Fecioară a dobândit darul cunoașterii divine și al rugăciunii neîncetate. Evident, și ea a așteptat venirea lui Mesia, având în vedere că numai prin venirea în lume a Acestuia omenirea s-a putut ridica iar la Tatăl cel ceresc. Ca atare, fără jertfa Mântuitorului Iisus Hristos, nimeni nu se putea efectiv ridica la Tatăl. Mai mult, Mântuitorul, fără trupul luat din Maica Domnului, nu ne-ar fi putut mântui și răscumpăra din robia celui rău, căci numai în trupul Său a suferit crucea și a înviat întru slavă. Deci, prin acest trup luat din Maica Domnului, Mântuitorul Iisus Hristos ne-a adus mântuirea noastră. Sângele vărsat pe cruce pentru spălarea noastră este indiscutabil sângele din sângele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Ceea ce îi oferă Maica Domnului Mântuitorului Iisus Hristos este de bună seamă omenescul fără de păcat, pentru că Domnul Se naște fără păcatul strămoșesc. Și deși Maica Domnului s-a născut cu pecetea păcatului strămoșesc, totuși ea este curățită de Duhul Sfânt, de îndată ce Arhanghelul Gavriil îi spune: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri” (Luca 1, 35). Bineînțeles că Maica Domnului avea și înainte de această pogorâre a Duhului Sfânt peste dânsa o sfințenie dumnezeiască și poseda o calitate deosebită, dobândite prin viața sa curată și plină de virtuți. Dar, ceea ce îmbrăca frumusețea și desăvârșirea ei era smerenia ei cu totul aparte și unică în lume. Așa se face că ea este aceea spre care a căutat Tatăl Cel ceresc, cum spune Preasfânta Fecioară Maria: „a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile” (Luca 1, 48). Prin urmare, Preasfânta Fecioară Maria are toate darurile dumnezeiești, așa cum remarcă arhanghelul Gavriil când îi spune: „Bucură-te cea plină de har”. Faptul că „Duhul Sfânt Se va pogorî peste ea”, ne arată că în momentul Bunei Vestiri, Preasfânta Stăpână a trăit efectiv o Cincizecime, o „Pogorâre a Duhului Sfânt”, care lucrează în însăși ființa Preasfintei de Dumnezeu Născătoare. Concomitent cu acest moment, Duhul Sfânt împreună cu Logosul Dumnezeiesc au sfințit firea Preacuratei Fecioare Maria și au alcătuit natura omenească a Mântuitorului Hristos. În pântecele dumnezeiesc al Preacuratei Stăpâne, Fiul Celui Preaînalt a unit firea Sa dumnezeiască cu firea omenească în mod desăvârșit, într-un singur ipostas. Noi subliniem acest moment la Sfânta Proscomidie, când episcopul sau preotul amestecă vinul și apa care vor fi binecuvântate la momentul epiclezei, pentru a se preface în Sângele Domnului. Aceste două elemente simbolizează pe de o parte firea dumnezeiască, iar pe de alta firea omenească a Mântuitorului Iisus Hristos cu Care noi ne împărtășim, după sfințirea darurilor, spre iertarea păcatelor și spre viața veșnică. Așa se face că Maica Domnului, fiind în centrul Bisericii, este o prezență permanentă în interiorul vieții noastre prin Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul ei. Domnul slavei își dă Trupul și Sângele Său pentru „iertarea păcatelor noastre ca noi să moștenim viața de veci”, iar Preacurata Sa Maică este grădina duhovnicească și raiul cel ceresc. Tot în acest organism divino-uman, Împărăteasa noastră este aceea care ne deschide ușa milostivirii și intrarea în iubirea Fiului ei. Astfel, pentru a ajunge în Împărăția cerului avem nevoie de rugăciunile și intercesiunile ei, ea fiind prima dintre oameni, încorporată în Trupul Tainic al Mântuitorului Hristos. Domnul Hristos este Capul acestui Trup, iar Maica Domnului este gâtul care face legătura dintre Cap și Trup, unind membrele acestui organism dumnezeiesc. Ca atare, fiind prezentă lângă Mântuitorul Iisus Hristos, Maica Domnului nu este niciodată în afară de Biserică, ci în interiorul ei având un loc deosebit și o misiune specială. Tocmai de aceea, o și numim „biserică tainică și rai cuvântător”. Deci, Maica Domnului, fiind simbolul Bisericii, în această lucrare este aceea care ne primește în iubirea ei pe toți credincioșii care suntem botezați în numele Preasfintei Treimi și ne îmbrăcăm în Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul ei. Într-un cuvânt, Preacurata Maică a Domnului Iisus Hristos ne cuprinde în dragostea ei și ne împărtășește din harul ei primit de la Duhul Sfânt, ea fiind plină de har așa cum ne spune Sfântul Arhanghel Gavriil.

Noi creștinii ortodocși credem întotdeauna că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este Mama și mijlocitoarea noastră înaintea Fiului ei, Mântuitorul Hristos. Cum am văzut mai sus, Preasfânta Stăpână s-a arătat Sfântului Andrei, având mantia întinsă deasupra credincioșilor din biserica din Vlaherne și peste întreaga lume și evident și peste noi. Cu această haină a milostivirii Împărăteasa noastră și Doamnă ne protejează de tot răul. În pictura noastră bisericească Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este reprezentată purtând o mantie larg deschisă sub care este adăpostită o mulțime de credincioși și credincioase. Sub acest Preasfânt Acoperământ avem fiecare locul nostru, tocmai pentru că Maica Domnului este Maica noastră. Ca atare, nimeni dintre cei botezați în numele Preasfintei Treimi nu poate să lipsească de sub acest acoperământ dumnezeiasc, Stăpâna noastră acoperindu-ne cu veșmântul milei și al îndurărilor sale. Desigur, Maica Domnului, în această calitate de protectoare a credincioșilor, stă alături de Mântuitorul Hristos și se roagă pentru noi. Ea este lângă scaunul de judecată al Fiului ei, mijlocind întotdeauna pentru sufletele noastre și pentru bunăstarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici. Noi, cunoscând ocrotirea ei, avem mare bucurie și nădejde într-însa. Deci, Maica Preacurată se roagă permanent pentru noi înaintea Preasfintei Treimi, rugăciunile ei fiind totdeauna ascultate și împlinite. Având pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ca Mamă în ceruri și pe pământ, noi suntem protejați și ajutați de Fiul ei mai mult decât ne ocrotesc mamele noastre care și ele au nevoie de sprijinul Maicii lui Dumnezeu. Participând la bucuria comuniunii în iubire cu Tatăl Cel ceresc suntem împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos și cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria. Cu Maica dumnezeiască alături de noi și stând sub acoperământul ei nu ne este frică niciodată de cei care se luptă împotriva noastră și a Bisericii noastre. În lupta împotriva celui rău, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este însoțită de toate puterile cerești care se roagă pentru noi și ne ajută să sporim în viață duhovnicească. Atașamentul față de Împărăteasa noastră ne întărește credința în Dumnezeu și ne dă tăria să apreciem valoarea familiei creștine. Tatăl, mama și copiii fac parte din Biserica noastră și noi suntem cu toții familia lui Dumnezeu. Așa se face că în Biserică nu ne separăm unul de altul și nici nu ne depărtăm unul de altul, fiind cu toții în comuniune cu Dumnezeu și cu Maica Domnului și în relație de iubire unii cu alții. Deci, fiind din familia lui Dumnezeu, avem obligația să nu ne izolăm unii de alții prin ură și dispreț, ci dimpotrivă să stăm strânși, uniți în jurul Maicii Domnului. Cel care se desparte de Biserică se izolează și pierde adevăratul sens al existenței sale. Prin urmare, trebuie să fim uniți unii cu alții în aceeași dragoste a Domnului nostru Iisus Hristos și a Preacuratei Sale Maici. În calitate de creștini ortodocși, este necesar în primul rând să apărăm identitatea familiei noastre ortodoxe. A mărturisi credința în Maica Domnului și a proteja familia noastră constituie o obligație de mare valoare pe care trebuie să o avem în minte și în inimă și dacă e cazul să o și apărăm cu prețul vieții noastre. Acela care a pierdut Biserica și familia a pierdut protecția Maicii Domnului și ajutorul Mântuitorului Iisus Hristos. Familia este binecuvântată de Dumnezeu și protejată de Maica Domnului și de îngerul păzitor numai dacă suntem în comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu semenii noștri. Tocmai de aceea, sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului este atât de importantă pentru viața noastră, pentru că privește grija noastră față de sufletul nostru.

Să ne rugăm, deci, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ca să îndrepte mintea și sufletul spre Mântuitorul Hristos și spre Împărăția cerurilor. Să cerem Maicii Preacurate să reverse mila sa spre noi și spre familiile și casele noastre. Să credem că Maica Domnului este Mama noastră și s-o rugăm să miluiască sufletele noastre. Rugăciunile ei vor fi primite de Tatăl Cel ceresc, prin intermediul Fiului ei în Duhul Sfânt. Să rostim cu toții către Preabinecuvântata Maică a Domnului această rugăciune preafrumoasă și folositoare: „Acoperă-ne pe noi cu Acoperământul tău, Preasfântă Fecioară, în ziua necazurilor noastre. Fă ca în toate zilele noastre și mai ales în ziua cea rea să primim ajutorul tău. Mijlocește la Fiul tău și Dumnezeul nostru. Fă ca atunci când sufletul nostru se va despărți de trup să ne stai întru ajutor şi să ne izbăvești de duhurile cele rele din văzduh. Fă ca în ziua înfricoșătoarei judecăți să ne păzești pe noi sub Sfântul tău Acoperământ”. Amin.