Preaiubiți frați și surori,
De câte ori cinstim un sfânt care a strălucit în viaţa Bisericii noastre cu lumina virtuţilor şi a faptelor bune, noi preamărim pe Dumnezeu închinat în Preasfânta Treime. Profetul David ne spune că această cinstire este legată de faptul că Însuși Dumnezeu este „minunat întru sfinţii săi”. Deci, această preamărire pe care Dumnezeu o dă sfinților este în acord cu voința Lui care lucrează liber și desăvârșit în oamenii plăcuți Lui, cum glăsuieşte psalmistul David: „Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei” (Psalmul 15, 3). Rezultă de aici că viaţa sfinţilor este bineplăcută lui Dumnezeu pentru că a fost neprihănită şi încununată de virtuți şi de fapte de sfinţenie.
Sfinții au primit pentru curățenia lor sufletească și trupească darul rugăciunii şi al facerii de minuni, sufletele lor ajungând la îndumnezeire. Sfântul Duh le-a dat darul de a ajunge să fie ca o carte mereu deschisă în care să citim cu evlavie lucrarea lui Dumnezeu în inima lor. Urmând pilda vieții lor strălucitoare și bogată în virtuţi, nevoinţele şi darurile lor duhovniceşti, noi primim mare folos în urcușul nostru duhovnicesc spre viața fericită în Împărăția cerurilor. Prin urmare, de la sfinți avem nu numai exemplul vieții lor ci și rugăciunile lor care constituie pentru Biserică „norul plin de mărturii” (Evrei 12, 1). Sfântul Apostol Pavel ne grăiește în scrierile sale despre binefacerile lui Dumnezeu şi despre faptele mântuitoare ale sfinților oglindite prin minunile lor. Faptul că sfinții s-au ostenit şi au ajuns să vadă lumina cea neînserată a Împărăției cerurilor este o dovadă sigură şi de netăgăduit că Duhul Sfânt lucrează în Biserica noastră prin Sfintele Taine și prin Sfintele Moaște.
Dreptmăritori creștini,
Printre exemplele de sfinți, vrednice de urmat în Biserica noastră, se numără, la loc de cinste, Sfânta Preacuvioasă Parascheva, mult folositoarea și grabnic ajutătoarea. Atât viaţa ei plină de sfințenie cât și faptele ei pline de har au făcut dintr-însa ocrotitoarea credincioşilor ortodocşi din România și din alte țări. Sfințenia Sfintei Cuvioase Parascheva este simțită și cunoscută în toată lumea ortodoxă, toţi mărturisind mijlocirea ei către Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Sfânta Parascheva s-a născut și a crescut în lumea aceasta ca un crin preafrumos, ajungând un răsad de laudă în ogorul Bisericii noastre Ortodoxe. Din sufletul ei preafrumos s-au revărsat și izvorăsc râuri de har duhovnicesc ce înmiresmează sufletele credincioșilor cu milosteniile şi facerile ei de bine. Consacrându-și viața Domnului Hristos, fericita Parascheva, din tinerețe, n-a încetat să se silească prin nevoinţe statornice, prin lupte împotriva patimilor şi prin privegheri neîncetate, să placă Mirelui ceresc. Încă din copilărie, ea a izbutit cu ajutorul harului divin să facă din sufletul ei un locaș sfinţit şi cinstit al Domnului, asemănându-se în curăţie cetelor celor fără de trup. Petrecând îngerește şi în comuniune de iubire desăvârşită cu Stăpânul vieții, fericita Parascheva a fost preamărită de Dumnezeu Tatăl Care iubeşte pe cei care sunt cuprinși de dragoste pentru Fiul Său preaiubit. Deci, Preacuvioasa, fiind plină de har şi foarte evlavioasă întru toate, a fost preamărită de Dumnezeu atât pe pământ cu darul facerii de minuni, cât și în ceruri după trecerea ei din lumea aceasta. Deci, steaua plină de lumină dumnezeiască, Preacuvioasa Parascheva strălucește în Biserica noastră cu faptele ei și înmiresmează cu rugăciunile ei inimile şi sufletele iubitorilor de Dumnezeu. Totodată, ea mângâie, prin darurile sale, pe toți cei ce aleargă la ea cu credinţă și evlavie. Pentru aceste daruri primite de la Sfânta noastră ajutătoare noi o cinstim în rugăciune şi în cântări duhovnicești, zicând: „Bucură-te suflet îngeresc în trup fecioresc; Bucură-te privighetoare neadormită, Bucură-te mireasă duhovnicească, Bucură-te că pe pământ ai fost înger pământesc, viaţa celor fără de trup în trup material arătând”. Evident, cu aceste laude duhovniceşti noi împodobim chipul plin de lumină dumnezeiască al sfintei noastre mult folositoare, subliniind dragostea și curăţia ei feciorelnică, rugăciunile și nevoinţele ei pustniceşti pe care ea le-a adus Mântuitorului nostru în smerenie desăvârşită.
Iubiți credincioși și credincioase,
Sfânta Parascheva s-a născut în anul 1025 în pământul Epivata, într-o familie de credincioși ortodocși. Părinții ei au dat celor doi copii, Parascheva și Eftimie, o aleasă educaţie creştinească, insuflându-le dragostea de Dumnezeu şi mila faţă de cei săraci. Fratele ei mai mare, Eftimie, părăsind viața lumească, s-a retras într-o mănăstire, sârguindu-se să placă lui Dumnezeu. Pentru înţelepciunea şi viaţa sa duhovnicească a fost ales episcop al Maditei, unde a păstorit turma Mântuitorului Hristos în înțelepciune și viață cumpătată. După moartea sa, trupul său proslăvit de Dumnezeu a devenit Sfinte Moaşte făcătoare de minuni și izvorâtoare de mir. Cât privește pe Parascheva, aceasta din fragedă copilărie a arătat o evlavie deosebită faţă de Maica Domnului şi o iubire dumnezeiască faţă de Mântuitorul Hristos. După ce a învățat să citească, Cuvioasa s-a îndeletnicit cu citirea Sfintelor Scripturi și cu rostirea rugăciunilor pe care le-a învățat pe de rost. De la părinții ei evlavioși a deprins virtutea facerii de bine, făcând multe milostenii săracilor și celor lipsiți de hrană și îmbrăcăminte. Fericita se silea permanent cu postul şi cu privegherea, de multe ori prelungind nevoința până noaptea târziu. Astfel, Preacuvioasa Parascheva, având minte trează şi neîntinată de lucrurile lumeşti, s-a lepădat foarte curând de bunurile materiale dorind sărăcia robilor și a slujitorilor părinților ei. Deci, citind în Sfânta Scriptură: „nu poţi iubi pe Dumnezeu pe care nu-L vezi, dacă nu iubeşti pe aproapele pe care îl vezi” (I Ioan 4, 20) a gândit că ar fi mai potrivit să dai toate lucrurile personale milostenie celor lipsiţi şi necăjiţi decât să le păstrezi pentru sine. Și după cum a gândit așa a și făcut. Din acel moment a împlinit atât cu graiul, cât și cu fapta porunca iubirii de Dumnezeu și de aproapele. Astfel, dorul inimii ei s-a împlinit prin lepădarea de lume și de toate cele ale vieții pământești. Această ţintă a vieţii ei şi acest dor dumnezeiesc au rămas aprinse până la moarte.
Nu împlinise încă doisprezece ani când a început să dea curs năzuințelor ei lăuntrice de a părăsi casa părintească și de a se retrage într-o mănăstire. Deci, pe când se întorcea de la Biserică a împărţit hainele sale copiilor săraci şi s-a îmbrăcat în zdrenţele lor. Părinţii ei au certat-o și au dojenit-o cu asprime. Ea însă continuând să se nevoiască și să se roage, săvârșea și mai multe milostenii, hrănind pe săraci și îmbrăcând pe cei lipsiți de haine. Dar, Dumnezeu Care privea cu multă dragoste la sufletul ei curat și la inima ei plină de iubire, a făcut ca, după ce a împlinit vârsta de optsprezece ani, să meargă într-o mănăstire din apropiere. Și precum citise deja în Vieţile Sfinţilor, Preacuvioasa a simţit în sufletul ei dorul de a se nevoi şi mai mult pentru Dumnezeu prin osteneli și viață duhovnicească. Astfel, Sfânta Parascheva, dorind fierbinte viaţa pustnicească şi cu totul dăruită Mirelui ei, Mântuitorul Hristos, s-a dedicat cu totul rugăciunii și nevoințelor călugărești. Fiind fecioară curată și cu sufletul tare ca diamantul, s-a aprins de râvna și mai mare de a-L urma pe Mirele Hristos. Deci, dorind după viaţa îngerească, s-a adâncit și mai mult în pustie. Ea a mers mai întâi în ținutul Heraclei Pontului, apoi în laturile râului Iordan, unde şi-a sporit nevoința adăugând la postire și virtutea înstrăinării de sine. Înmulțind ostenelile ei spirituale, și-a luminat cugetul şi sufletul cu înfrânarea, postul şi privegherea. În toate ostenelile ei călugărești, preafericita Parascheva s-a arătat cu râvnă dumnezeiască în dobândirea darului Duhului Sfânt. Deci, zi şi noapte s-a ostenit în post şi rugăciune, slăvind pe Dumnezeu, cu lacrimi şi cu privegheri de toată noaptea. Astfel, Preacuvioasa stăruia: „cu vărsările lacrimilor ei, stingând aprinderea patimilor trupeşti şi aprinzând focul dumnezeieştii râvne. Și fiind luminată cu nemurirea Împăratului Hristos, s-a unit cu Mirele ei intrând în cămara cea înţelegătoare a Împărăției cerurilor”. Rugându-se deci necontenit, Sfânta Parascheva a fost învrednicită de darul rugăciunii neîncetate. În această trăire duhovnicească ea a experimentat comuniunea de iubire neîntreruptă cu Mântuitorul Hristos, cu Preacurata Fecioară Maria şi cu toţi sfinţii. Apoi, cugetând la Pătimirile Domnului nostru Iisus Hristos, ea și-a deprins sufletul în a cugeta la Răstignirea Domnului ziua şi noaptea. Având această nevoință, Sfânta Parascheva a și primit de la creştini numele de Sfânta Vineri.
Nevoinţele şi posturile Cuvioasei Parascheva, Sfânta Vineri, erau atât de multe şi îndelungate că îşi istovise trupul cu asprimea lor. Spre sfârşitul vieţii ei, ea părea a fi o umbră de om, atât era de firavă cu trupul. Dar, pe când trupul ei era slăbit cu nevoințele, sufletul ei era supus duhului, fiind întărit în dragostea Mirelui ei ceresc, Domnul nostru Iisus Hristos. Izbăvită astfel de patimile lumești şi de întinăciunea sufletească, Sfânta Parascheva s-a pregătit să iasă din lumea aceasta şi să intre în cămara cea de nuntă a Stăpânului ei, Împăratului Hristos. Deci, după anii petrecuți în pustie, unde a învăţat „să nu se uite la trup, că este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor”, Sfânta Cuvioasă a fost înștiințată de Dumnezeu că se va muta în curând în patria cerească. Aşa că după nenumărate osteneli, postiri şi privegheri, pe când se ruga în pustia Iordanului cu mâinile înălţate spre cer, după obiceiul sfinţilor nevoitori, îngerul Domnului i s-a arătat și i-a zis: „Lasă pustia Iordanului şi te întoarce în patria ta, pentru că acolo ţi se cuvine să-ţi dai trupul pământului, iar sufletul tău să treacă la cereştile locaşuri!”. Înţelegând această poruncă venită de la Domnul Hristos și fiind încredințată că i-a sosit ceasul despărţirii sufletului său de trup, Cuvioasa Parascheva a părăsit pustiul şi a venit în împărăteasca cetate a Constantinopolului pentru a se închina în biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vlaherne. Aici s-a închinat sfintelor icoane făcătoare de minuni şi s-a împărtăşit cu Sfintele şi Preacuratele Taine ale Mântuitorului Iisus Hristos. De aici s-a reîntors în satul său natal Epivat, unde a mai trăit câtva timp în smerită cugetare, neîncetată rugăciune şi postire. Și apropiindu-se sfârșitul vieții pământești, după cele descoperite ei de înger, fericita s-a rugat îndelung şi apoi şi-a încredinţat sufletul cu pace în mâinile Milostivului Dumnezeu, cel care răsplăteşte ostenelile şi nevoinţele plăcuţilor săi. Trupul ei îndumnezeit i-a fost îngropat la marginea mării, într-un loc al săracilor, nimeni dintre locuitori prin darul lui Dumnezeu nu cunoştea taina vieţii ei îmbunătăţite. Dar pe cât era de necunoscută oamenilor pe atât era de mare cinste la Dumnezeu, cum ne învață psalmistul: „minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel”. Deci, Atotputernicul Dumnezeu, Cel Care nu lasă pe cel drept să vadă stricăciunea şi nici să fie dat uitării, a binevoit să proslăvească pe Cuvioasa Parascheva ca să nu rămână tăinuită viaţa ei frumoasă şi binecuvântată. Totodată, Preamilostivul a preamărit nu numai sufletul ei, așezându-l în ceata cuvioșilor Săi, ci și trupul l-a preaslăvit. Așa se face că Sfânta Parascheva n-a stat prea mult sub pământ, ci a fost ridicată de Dumnezeu spre cinstirea credincioșilor ca un mărgăritar de mare preţ. Deci, Domnul Hristos a descoperit preacinstitele ei moaşte în vis unor credincioși creştini din preajma locului unde era îngropată Sfânta. Tot acestora Domnul le-a destăinuit originea şi patria natală a fericitei. În felul acesta Sfânta Parascheva s-a arătat în toată sfințenia şi a indicat locul unde a fost înmormântată. Ea a spus acestor credincioși despre viața ei și i-a îndemnat cu stăruinţă să-i scoată la iveală trupul cel nestricăcios din pământ şi să-l aşeze la loc de cinste. Luând cunoştinţă de această înştiinţare minunată, credincioşii şi preoţii acelui ţinut au venit la mormântul sfintei în procesiune, cu tămâie şi făclii aprinse. Deschizând mormântul şi dând ţărâna la o parte, au găsit cinstitele ei moaşte întregi şi binemirositoare. Pe acestea, luându-le cu sfințenie, le-au aşezat ca pe o comoară de mare preţ în biserica Sfinţii Apostoli din satul Epivat. Aflând de minunile nenumărate săvârșite de Sfânta Preacuvioasă Parascheva care se săvârşeau prin atingerea de moaştele ei, împăratul imperiului româno-bulgar Ioan Asan a luat cinstitele moaşte şi le-a dus la Târnovo. Aici a rămas Sfânta Parascheva până în anul 1393, când cetatea Târnovo a căzut sub ocupaţia otomană. De aici, cu îngăduinţa şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Sfintele Moaște ale Cuvioasei noastre maici au fost cumpărate de domnitorul Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, şi au fost aşezate în părţile Vidinului. După înfrângerea de la Nicopole din anul 1396, sultanul Baiazid, în semn de răzbunare împotriva creștinilor, a mutat sfintele moaşte ale Cuvioasei din ţinuturile locuite de români şi le-a oferit în dar cneaghinei Anghelina a Serbiei. Aceasta a luat moaștele Cuvioase și le-a dus la Belgrad. Și aici Sfânta Parascheva a săvârșit multe și mari minuni cu cei care erau în suferințe și boli îndelungate. După căderea Belgradului sub turci, în anul 1521, sultanul Suleiman II a luat sfinţitele moaşte şi le-a strămutat la Constantinopol. Aici au rămas aceste dumnezeiești odoare până în anul 1641, când evlaviosul şi binecredinciosul domn Vasile Lupu le-a răscumpărat cu 300 de pungi de galbeni de la sultan. Această sumă a fost dată pentru plata datoriei Patriarhiei de Constantinopol către Poarta otomană. Astfel, cinstitele moaște au fost aduse în Moldova, fiind întâmpinate la porţile Iaşilor în ziua de 13 iunie 1641 de însuşi domnitorul Vasile Lupu şi de Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei. S-au adunat la această primire a Sfintelor Moaște ale Preacuvioasei Maicii Parascheva mulțime de preoți, călugări și călugărițe și numeros popor purtând făclii aprinse în mâini, cu rugăciuni și cântări de laudă. Astfel, au fost aşezate Sfintele Moaște cu cinste spre închinare în biserica Sfinţilor Trei Ierarhi din cetatea Iașilor. Aici au rămas spre cinstire dumnezeieștile moaște ale Sfintei Parascheva timp de 250 de ani, când, în urma unui incendiu și unei minuni, sunt mutate în catedrala mitropolitană din Iași. De atunci şi până astăzi cinstirea şi pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva nu încetează să se săvârșească spre binele credincioșilor și a întregii noastre țări ortodoxe. Ca pretutindeni pe unde a trecut Sfânta Parascheva, moaştele ei s-au arătat izvor de tămăduire şi alinare pentru toţi cei ce i s-au închinat cu evlavie şi i-au cerut în rugăciunile lor mijlocirea ei cu credinţă şi cu dragoste. De multe ori Sfânta a intervenit pentru binele oamenilor izbăvindu-i din primejdii și boli cumplite. Ea s-a arătat ajutătoare în grele cumpene, în timpuri de năpastă, de războaie şi de secetă. Sfânta Parascheva săvârșește minuni în tot timpul anului, dar mai ales în ziua prăznuirii ei de 14 octombrie, când mulţimi de credincioşi, din toate colţurile ţării, se adună cu evlavie la Iaşi ca să cinstească cu cuviinţă creştinească pe această aleasă mireasă a Domnului Hristos şi să sărute cu cucernicie cinstitele ei moaşte. Toți cei care vin și se roagă ei, sărutând sfintele ei moaște, dobândesc mângâiere, pace, milă şi ajutor şi râuri de vindecări. Credința tuturor celor care cinstesc pe Sfânta Cuvioasă este că moaştele ei sunt o comoară de mare preţ pentru fiecare dintre ei și mai ales pentru ţara noastră. Astfel, toată obștea creștinească laudă și preamărește viaţa ei luminoasă de credinţă şi virtute, sufletul ei fiind cu adevărat un „vas cinstit al dumnezeiescului Duh”.
Iubiţi credincioşi și credincioase,
Din această scurtă prezentare a vieţii şi faptelor Sfintei Parascheva, pe care o prăznuim astăzi, vedem chipul ei evanghelic, curat și feciorelnic al fericitei cuvioase fecioare dăruite întru totul lui Dumnezeu, atât cu trupul cât şi cu sufletul. Preacuvioasa maică şi-a adunat cu neistovită râvnă şi jertfelnicie în vistieria sufletului nestematele credinței, diadema nemuririi şi florile duhovniceşti ale Împărăției cerurilor prin lacrimi, rugăciuni şi postiri şi prin nenumărate milostenii. Pătrunsă de razele harului dumnezeiesc, această curată fecioară a dobândit prin osteneală, asceză, rugăciune şi alte nevoinţe, frumuseţi spirituale deosebite. Astfel, fiind învrednicită de Dumnezeu cu cununa cea neveştejită a sfinţeniei şi cu darul facerii de minuni, Sfânta Parascheva s-a arătat a fi mult folositoare tuturor credincioșilor. Minunile ei nenumărate strălucesc şi astăzi la atâția ani după trecerea ei din lumea aceasta, iar moaştele sale, preaslăvite de Milostivul Dumnezeu, sunt izvor de mângâiere şi de binecuvântare pentru toţi fiii și fiicele Bisericii noastre. Ori de câte ori Preacuvioasa este chemată în rugăciune și priveghere, revarsă peste cei evlavioși necontenite binefaceri și tămăduiri de boli. Pentru întreaga obşte de creştini, fericita este ajutătoare și mult milostivă. Fiind solitoare fierbinte înaintea Mântuitorului Hristos pe Care L-a iubit cu ardoare, ea s-a învrednicit să fie ascultată în rugăciunile ei pentru lume. Ajutorul ei n-a întârziat, așa că Sfânta Parascheva a mângâiat întotdeauna pe cei întristaţi, vindecând pe cei bolnavi și întărind pe cei neputincioşi. Ori de câte ori cineva se roagă cu credință și sărută sfintele ei moaște i se împlinește cererea, pentru că sfânta este milostivă și grabnic ajutătoare. Preacuvioasa maică, având trecerea înaintea Domnului, ne împlinește cererile noastre sufleteşti şi trupeşti mai ales a celor aflaţi în pragul deznădejdii și a bolilor cumplite. Pentru aceste binecuvântate faceri de bine, noi aducem Sfintei Parascheva cântări de laudă, mulţumire şi închinare, recunoscând în ea pe mijlocitoarea noastră neîncetată înaintea lui Dumnezeu.
Preaiubiți credincioși și credincioase,
Sfânta Cuvioasă Parascheva, pentru viaţa ei îngerească petrecută în post şi rugăciune, a devenit și un model de trăire duhovnicească care ne inspiră şi pe noi să mergem pe calea desăvârşirii. Smerenia cu care şi-a împodobit sufletul este o pildă de chemare pentru mântuire. Oricine dorește să se apropie de Mântuitorul Hristos, poate să aibă în Sfânta Preacuvioasa un exemplu de dăruire lui Dumnezeu și iubire fără de margini a Mântuitorului Hristos. Fiind o pildă vrednică de urmat noi învățăm de la ea supunerea față de poruncile lui Dumnezeu și ascultare faţă de învăţătura Evangheliei și a Sfinților Părinți. Rugăciunea ei stăruitoare și ascultarea față de Milostivul Dumnezeu sunt o pildă sigură pentru împlinirea rugăciunilor noastre. Suspinele şi lacrimile Sfintei sunt desigur îndemnuri de mare folos pentru a merge pe calea pocăinţei și a schimbării felului nostru de viață. Râvna Preacuvioasei Parascheva, cu care şi-a înfrânat pornirile trupului, este încă o învățătură despre cum trebuie să alergăm pe calea virtuții și cum să agonisim cu ajutorul harului comuniunea de iubire cu Dumnezeu. Cât privește mintea curată şi luminată de Duhul Sfânt ne este de mare folos să ne fie un model în calea noastră spre Împărăția Tatălui ceresc. Maica noastră Parascheva, prin rugăciunile ei, ne ajută desigur să mergem pe calea luminoasă către Domnul nostru Iisus Hristos, pe Care şi noi trebuie să-L iubim, așa cum L-a iubit ea, din toată inima și din tot cugetul nostru.
Astăzi, la prăznuirea Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, mult milostiva și mult folositoarea, să-i înălţăm mulţumiri şi cântări duhovniceşti, ca prin mijlocirea ei, Bunul Dumnezeu să reverse asupra noastră harul şi binecuvântările sale bogate. Ne rugăm totodată ca Bunul Dumnezeu să ne dăruiască inimă curată şi smerită cu care să-L întâmpinăm cu evlavie zicând: „Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva dăruieşte-ne nouă sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea şi ne întăreşte cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimii cu bucurie să slăvim sfânt numele Tău în veci. Amin!”.
