În Duminica a XXV-a după Rusalii, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a săvârșit Slujba de târnosire a Bisericii cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, a Parohiei Căciulătești, Filia Toceni, Protoieria Craiova Sud, județul Dolj. Conform pisaniei, piatra de temelie a fost pusă în anul 2000, iar lucrările s-au desfășurat cu osteneala părintelui Sanda Ionel Ciprian și a părintelui Sichim Alexandru Florin, actualul preot paroh. După sfințire, înconjurat de un ales sobor de diaconi și preoți, Înaltpreasfinția Sa a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la altarul bisericii. În cadrul slujbei, diaconul Bunea Constantin Aurel a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Milești, din Protoieria Craiova Nord, iar tânărul Nicola Ionuț Emanuel a fost hirotonit diacon pe seama bisercii de la Spitalul din municipiul Calafat, județul Dolj.
Pentru activitatea pastorală și administrativă, părintele paroh Sichim Alexandru Florin a primit rangul onorific de iconom stavrofor. De asemenea, pentru ajutorul acordat la lucrările de ridicare, pictare și înfrumusețare a bisericii, următoarele persoane au primit gramate chiriarhale: domnul Ţiulescu Mihai, primarul comunei Dobreşti; domnul Maria Tudorel, viceprimarul comunei; domnul Cherciu Ştefan; domnul Gavriloiu Ionuţ; doamna Dragomir Maria; doamna Dinu Elena; doamna Preda Georgeta și doamna Ochea Tania. Actul de sfințire și gramatele de mulțumire au fost citite de preacucernicul părinte protoiereu Grigore Vulcănescu.
În prima parte a predicii, Înaltpreasfințitul Irineu a vorbit despre bucuria sfințirii unei biserici și de importanța pe care o are în viața unei comunități parohiale. De asemenea, i-a îndemnat pe cei prezenți să fie mereu prezenți la sfintele slujbe săvârșite în această biserică: „Este un eveniment deosebit pe care în mod sigur nu îl veți uita niciodată. Sfințirea unei biserici este o sărbătoare care se săvârșește foarte rar, la mulți ani de zile, așa cum este cazul de astăzi. Dumneavoastră v-ați ostenit atâția ani de zile ca să faceți această frumoasă biserică, văzută de toți cei care trec de la deal la vale, pe această stradă care leagă orașul Craiova de Bechet. Biserica este cea mai importantă clădire dintr-o localitate. La Biserică noi venim atât venim atât pentru folosul trupesc cât și pentru cel sufletesc. La Biserică noi suntem îndemnați și chemați întotdeauna să venim la sfânta slujbă. Biserica ne oferă slujbele pentru mântuirea sufletelor noastre”.
În partea a doua a cuvântului, Părintele Mitropolit a explicat pe larg pericopa evanghelică citită în cadrul Sfintei Liturghii, anume Pilda samarineanului milostiv, din Evanghelia după Luca, capitolul 10, versetele 25-37: „Evanghelia de astăzi ne prezintă un învățător de lege care a venit la Mântuitorul Hristos, ispitindu-l. Cuvintele acestui învățător sunt foarte important de reținut pentru noi: „Ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?”. El se preocupa de viața veșnică, dar totuși avea ceva lipsă în viața lui. De aceea a venit să-l întrebe pe Domnul însă într-o formă îndoielnică. Dobândirea Împărăției cerurilor în sensul subliniat de învățătorul de lege înseamnă viață. La întrebarea cine este aproapele nostru, Mântuitorul nu-l mai leagă de învățătura din Sfânta Scriptură ci îi oferă o parabolă, cu samarineanul cel milostiv, pe care o știm cu toții. Samarineanul era considerat de marea majoritate a evreilor ca fiind îndepărtat de Dumnezeu, căzut din har și din Lege. Aceast samarinean a avut milă de cel căzut între tâlhari, pe care ceilalți nu au avut-o. A avut milă și s-a apropiat de el. L-a uns cu vin și untdelemn, și luându-l în brațe, l-a pus pe asinul său și l-a dus la o casă de oaspeți. A purtat grijă de el, ceea ce înseamnă că i-a dat viață. Samarineanul milostiv este cel care îi salvează viața. Tâlharii care l-au rănit și l-au dus în stare de moarte sunt reprezentarea răului și a patimilor noastre. Cel care a ieșit din Ierusalim este omul, reprezentare a fiecăruia dintre noi care plecăm din casa Tatălui ceresc și ne coborâm în orașul plăcerilor. De aceea este foarte important cum ne petrecem viața noastră, adică cu rugăciune, cu frică de Dumnezeu, cu venire la sfânta biserică. Milostivul Dumnezeu ne poartă pe brațe și ne aduce în casa Tatălui, care este Biserica. Ne aduce aici ca preoții să poarte grijă de sufletele noastre. Aici suntem ocrotiți de Duhul Sfânt, de sfinții îngeri și de sfinții cărora le purtăm numele. Așadar, samarineanul milostiv este prezent în viața noastră, pentru că El este Tatăl cel ceresc”.
