Cuvântul de învăţătură al ÎPS Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, la Sărbătoarea Aducerii la Templu a Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu – 21 noiembrie –

Evenimente Mesaj
Preaiubiți frați și surori,
Sărbătoarea de astăzi, închinată Maicii Domnului, este cunoscută și sub numele de Intrarea în Templu sau în Biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. În această zi ne reunim la Sfânta Liturghie, pentru a o cinsti cum se cuvine pe Preacurata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Despre această sărbătoare în Sfânta Scriptură nu găsim referințe, dar avem foarte multe mărturii în Sfânta Tradiție. De exemplu, în Protoevanghelia lui Iacov ne este înfățișată Preasfânta Fecioară care este adusă la Templul din Ierusalim într-un alai impresionant și cu totul binecuvântat.
Preacurata Stăpână, după ce s-a născut din părinții Ioachim și Ana ca rod al rugăciunilor stăruitoare, al postirilor și al faptelor de milostenie, a fost prezentată după făgăduința părinților ei slujitorilor Templului sfânt din Ierusalim. Împărăteasa cerului și a pământului, fiind rod al generațiilor întregi de drepți din Vechiul Testament, a venit în această lume și s-a născut ca noi oamenii, din tată și din mamă omenească. Încă înainte de nașterea ei, acești vrednici, drepți, Ioachim și Ana, au hotărât ca ea să fie încredințată lui Dumnezeu și să fie adusă la Biserica cea sfântă a Domnului. Această făgăduință este înscrisă evident în planul lui Dumnezeu, deoarece Preabinecuvântata Fecioara Maria avea să fie Născătoare de Dumnezeu și Maică a Fiului Celui Preaînalt. Pentru această vrednicie era firesc să vină și să se desăvârșească în Casa Domnului, căci numai aici putea să crească trupește și sufletește în permanenta prezență a Tatălui ceresc. Templul din Ierusalim este locul cel mai sfânt al poporului iudeu. Aici, în vechime Dumnezeu S-a arătat oamenilor și tot aici se aflau păstrate în mare sfințenie toate simbolurile din Vechiul Testament. Firește, Templul era o zidire omenească sfântă dar binecuvântată de Dumnezeu, fiind pregătit pentru ziua când, la plinirea vremii, avea să fie adusă aici Stăpâna noastră ca să se pregătească pentru marea misiune a înomenirii Fiului Tatălui ceresc. Preacurata Fecioară Maria, fiind aleasă dintre toate neamurile, evident, era mai sfântă decât Templul din Ierusalim. Dar întrucât prin ea aveau să se împlinească profețiile despre venirea Fiului Celui Preaînalt în pântecele ei, aici trebuia să fie adusă de părinții ei pentru a desăvârși chemarea ei de Mamă a lui Dumnezeu. În Templul sfânt, cum era de așteptat, se săvârșeau neîncetat rugăciuni pentru preamărirea lui Dumnezeu și se menținea, în același timp, flacăra aprinsă a făgăduințelor lui Dumnezeu pentru întregul neam omenesc.
Dreptmăritori creștini,
Preacurata Fecioară Maria, deci, după ce s-a născut din părinții ei Ioachim și Ana, a petrecut trei ani în liniștea casei părintești. Aici a fost înconjurată cu multă dragoste și prețuire. În viaţa dumnezeieștilor părinți Ioachim şi Ana, fiica lor a răsărit ca un „crin între vâlcele” (Cântarea Cântărilor II, 1), aducând veselie şi împlinire bătrâneților lor. Văzând pe dumnezeiasca lor fiică, nespusă le-a fost bucuria acestor fericiți părinți, așa cum spunea înțeleptul Solomon: „Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în țarină glas de turturea s-a auzit… ” (Cântarea Cântărilor II, 12). Și cunoscând minunea cum a venit pe lume, părinții ei o ocroteau și o protejau pe Preacurata Pruncă cu multă atenție, fiind permanent în rugăciune în preajma ei. Astfel că în casa părintească se săvârșeau rugăciuni și se citeau psalmi. Așa a petrecut fericita copilă în locuința dumnezeieștilor părinți Ioachim și Ana, crescând curată și binecuvântată până la vârsta când a fost adusă la Templul din Ierusalim. Deci, de mică, în jurul Preasfintei Născătoare s-au aflat părinții ei și multe fecioare tinere care erau aduse să se roage împreună cu ea și să preamărească pe Dumnezeul iubirii și milostivirii. Și după cum s-a născut în rugăciune din părinții ei, tot așa avea să trăiască în rugăciune, continuând această viață dumnezeiască până în clipa în care se va muta cu trupul la ceruri.
După timpul rânduit de Dumnezeu, Maria a părăsit fără șovăire casa părintească și cu multă bucurie a mers în Templul Domnului după promisiunea părinților ei. Drepții Ioachim și Ana, fiind drepți și iubitori de Dumnezeu, s-au lipsit cu multă cucernicie de fiica lor. Astfel, această bucurie îngerească a fost adusă cu multă sfințenie în Casa Domnului din Ierusalim. Venirea ei s-a derulat în cea mai mare veselie binecuvântată, potrivit făgăduinţei făcute de dumnezeieștii ei părinți. Aici, Împărăteasa noastră a fost închinată Domnului ca să ajungă sălașul cel de mare preț al Mirelui ceresc. Sfinții Ioachim și Ana, ca părinţi, se mângâiau de pe acum cu speranța că într-o zi și fiica lor va fi mamă, ridicând astfel cinstea neamului lor printre celelalte familii ale lui Israel. Deci, Preasfânta Fecioară Maria, ajunsă cu multă bucurie la Templul din Ierusalim, a fost încredinţată arhiereului Zaharia. Odată intrată în templu, Preanevinovata Fecioară urma să se desăvârșească în rugăciune și în legea dumnezeiască până în ziua când Domnul Savaot va hotărî ca Fiul Său să Se sălășluiască într-însa și să Se facă om. Ei bine, acest moment, al intrării Preacuratei Fecioare Maria în templu, îl sărbătorește azi Biserica noastră. Odată cu intrarea Preafericitei Fecioare în Casa lui Dumnezeu începe și pregătirea ei pentru a putea deveni locaș al Dumnezeului Celui viu, al Domnului nostru Iisus Hristos.
Dreptmăritori creștini,
După cum știm din Sfânta Scriptură, Sfânta Sfintelor era locul unde nu avea voie să intre nimeni dintre oameni, cu excepţia arhiereului, şi acesta doar o dată pe an. În acest loc din Templu, Dumnezeu intra în legătură cu oamenii, prin mijlocirea arhiereului. Intrând în acest spaţiu sacru, Domnul a rânduit ca Preasfânta Fecioară să devină cu adevărat „Sfântă a Sfintelor”, prin care El să vorbească cu neamul omenesc și să Se pogoare în lumea noastră de la Tatăl, făcându-Se Om. Şi precum altădată, Sfânta Sfintelor a fost umplută de slava prezenţei lui Dumnezeu, când a fost sfințit templul, tot aşa şi pântecele Preasfintei Fecioare Maria avea să se umple de slava prezenţei lui Dumnezeu în persoana Fiului Tatălui. Întrucât Fecioara Preabinecuvântată avea să devină Născătoare de Dumnezeu, șederea ei în templu trebuia să fie cu totul deosebită. Astfel, Preabinecuvântata a fost nu numai slujită de îngeri ci chiar hrănită de ei. Totodată, Stăpâna noastră a fost învăţată în tainele Sfintelor Scripturi de Însuşi Dumnezeu și de Arhangheli. Sfântul Gheorghe al Nicomidiei spunea într-una din predicile sale că Îngerii au fost uimiţi să o vadă pe Fecioară intrând în Sfânta Sfintelor. Iar o cântare din slujba acestui praznic ne spune că: „Îngerii intrarea celei Preacurate văzând, s-au mirat, cum Fecioara a intrat în Sfânta Sfintelor” (Stihira de la Canonul Utreniei, Cântarea a IX-a, Glasul IV). Sfântul Andrei Criteanul scria şi el despre această şedere a dumnezeieștii Fecioare în Templu: „În Sfânta Sfintelor, încă pruncă fiind, este primită în cele dinăuntru sfinte, ca să fie hrănită din mâna îngerului” (Minei, 8 Septembrie, Stihira de la Canonul Utreniei, Cântarea I, Glasul VIII). Mai aflăm din altă cântare că însuşi Arhanghelul Gavriil slujea Preafericitei Fecioare: „Atunci şi Gavriil a fost trimis la tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, hrană ţie aducându-ţi. Iar cele cereşti toate s-au minunat, văzând pe Duhul Sfânt în tine sălăşluindu-Se” (Slavă la Vecernia Mare, Glasul VIII).
Preaiubiții mei,
În Templul din Ierusalim, Fecioara Maria era tăcută și smerită, deși era ajutată să se pregătească să devină ea însăşi „Templu” al Cuvântului Tatălui. Iată cum o descrie imnograful acestui praznic: „Sfântă a Sfintelor fiind tu, Curată, în sfântul Templu ai iubit a te sălăşlui, şi cu Îngerii vorbind, petreci, Fecioară, cu minune din cer pâine luând, hrănitoarea Vieţii” (Minei, 21 Noiembrie, stihira de la Canonul Utreniei, Cântarea a IV-a, Glasul II, de Sfântul Vasile Monahul). Prin urmare, petrecerea ei în Sfânta Sfintelor este dumnezeiască și liturgică, cum zice cântarea: „Dănţuind în dumnezeieştile locaşuri şi fiind hrănită din mâna îngerului, s-a arătat Maică lui Hristos, Celui Care dă lumii mare milă” (Minei, 21 Noiembrie, Stihira de la Stihoavnă, Glasul VI, de Sfântul Vasile Monahul).
Deci, hrănită fiind de Îngeri, copila creştea şi se întărea, nimicind toată puterea blestemului de care am fost loviţi în Rai. Astfel, „Neobişnuita ei petrecere nu a fost de puţină vreme, zice Sfântul Grigorie Palama, ci de patru ani, în însăşi Sfânta Sfintelor, unde s-a hrănit cu comoara hranei celei izvorâte din purtarea de grijă a Îngerilor, din care hrană Adam nu a ajuns să guste, căci altminteri nu ar fi căzut din viaţă, precum nu a căzut această fecioară preacurată, măcar că pentru Adam şi pentru a fi arătată fiică a lui Adam, s-a supus pentru puţină vreme cerinţelor firii, ca şi Fiul ei”. Mai departe el adaugă: „Aceea care numai de trei ani fiind, mai înainte ca Pruncul cel ceresc să Se sălăşluiască în ea şi să îmbrace trup din ea, sălăşluindu-se în Sfânta Sfintelor, fiind dăruită cu atâtea şi atâtea daruri, şi petrecând cu trupul mai presus de ceruri şi cu adevărat mai presus de lume, va fi oare cu putinţă să devină pământ, supunându-se stricăciunii morţii?” (Sfântul Grigorie Palama, Omilia 37, La preacuvioasa Adormire a Preacuratei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei Maria, traducere din limba greacă de Paraschiva Grigoriu, Editura Anastasia, 2007, p. 25). Aşadar, Preacurata Fecioară, fiind hrănită cu „pâine cerească şi cu credinţă în Templul Domnului ca să nască lumii pe Cuvântul, Pâinea vieţii” (Minei, 21 Noiembrie, Stihira de la Laude, Glasul I), s-a arătat „cămară de nuntă însufleţită” (Minunata hrănire a Fecioarei în Templu o putem întâlni şi în alte timpuri şi locuri. În Vechiul Testament, neamul israelit a fost hrănit în pustie (Ieşire 16, 14-18) cu „pâine îngerească” (Psalmul 77, 29). Prorocul Ilie Tesviteanul (III Regi 17, 6) şi Prorocul Daniel au fost hrăniţi prin trimişii lui Dumnezeu). În felul acesta „s-a arătat frumos Templul Fecioarei şi cămara, primind Cămara cea însufleţită a lui Dumnezeu, pe cea Curată şi fără prihană şi mai luminată decât toată făptură” (Minei, 21 Noiembrie, Stihira de la Canonul Utreniei, Cântarea a III-a, Glasul IV).
Iubiți credincioși și credincioase,
Împlinind vârsta la care părinții Ioachim și Ana puteau să o aducă la Templu, Fecioara Preacurată, împreună cu însoțitoarele ei, cu prietenele ei, au mers cu toate înaintea lui Dumnezeu, în locul cel mai sfânt al poporului ales, în Templul din Ierusalim (Antichități Iudaice, VIII, 33). Deși nu fusese niciodată aici, totuși Preasfânta Fecioară era atât de obișnuită cu Templul și cu rugăciunea de aici încât nici pe departe nu se gândea la lucrurile copilărești, ci totdeauna era gata să se roage și să vorbească cu Dumnezeu. Crescută într-o asemenea preocupare, ea era ca o făclie permanent aprinsă de harul Duhului Sfânt, ca un foc arzător de iubire înaintea Tatălui ceresc. Într-o asemenea viețuire dumnezeiască se înțelege că ocrotirea lui Dumnezeu era prezentă în viața Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Această experiență nu putea fi altfel, pentru că ea a primit de la părinții ei Ioachim și Ana năzuința nestăvilită după Dumnezeu, după Tatăl Cel ceresc. Psalmistul David, strămoșul ei, spunea despre viața strănepoatei lui, cu mult înainte de acele zile, că era atât de frumoasă și împodobită de daruri duhovnicești încât Tatăl Cel din ceruri: „a poftit frumuseţea ei, că El este Domnul ei” (Psalmi 44, 13). Într-adevăr, Împăratul a iubit frumusețea acestei copile, întrucât ea s-a arătat de la naștere a fi plămadă dumnezeiască într-un trup omenesc. Dumnezeu a plăsmuit deci pe Sfânta Fecioară nu numai cu o frumuseţe trupească deosebită, ci mai ales a împodobit-o cu înfățișarea nepieritoare a sufletului, curățind-o de păcate şi pregătind-o din pruncie să fie vas primitor al darurilor duhovnicești. Dacă Tatăl a ales-o, Sfântului Duh i-a luminat mintea și inima, pentru a o face capabilă să primească cunoştinţa adevărului despre Dumnezeu și despre rostul creației Lui. De asemenea, Duhul Tatălui i-a încălzit simțirea cu focul dragostei dumnezeieşti și i-a aprins voinţa de dorirea şi săvârșirea binelui. Astfel, prin revărsarea harului şi puterii Duhului, Dumnezeu a pregătit pe Fiica Sa treptat sufletește și trupește pentru a o face cel mai curat templu al Fiului Său.
Iubiți frați și surori,
În Templul din Ierusalim, Preasfânta Fecioară Maria a fost hrănită de îngeri cu hrană cerească, lucrul consemnat de Părinții Bisericii care au cunoscut aceste date istorice prin descoperire dumnezeiască. Sfântul Arhanghel Gavriil este cel care a fost trimis de Dumnezeu să stea permanent în preajma ei pe tot parcursul șederii sale în Sfânta Sfintelor. Și nu numai Arhanghelul Gavriil îi slujea Preafericitei Fecioare, ci toți îngerii stăteau împrejurul ei și o slujeau cu multă evlavie și dăruire. Pâinea cerească despre care se vorbește că o mânca Preacurata Fecioară este consemnată în Sfânta Scriptură de multe ori. Deci, Preacurata Stăpână a fost hrănită cu o hrană mult mai de preț decât mana pe care au consumat-o iudeii în pustie (Ieșire 16, 32: „Iată ce poruncește Domnul: Umpleți cu mană un omer, ca să se păstreze în viitor urmașilor voștri, ca să vadă pâinea cu care v-am hrănit Eu în pustie, după ce v-am scos din țara Egiptului”). Această hrană dumnezeiască este de departe mai sfântă și desăvârșită decât pâinea cu care a fost hrănit prorocul Ilie (III Regi 17, 6; 15-16). Această hrană Preasfânta Născătoare de Dumnezeu o primea de la Dumnezeu Tatăl într-un fel cu totul altul decât au primit-o iudeii în pustie. Ca atare, Împărăteasa noastră a primit o hrană a îngerilor, o hrană a Cuvântului lui Dumnezeu, o hrană a Scripturilor sfinte și a descoperirilor dumnezeiești. Așadar, Preafericita Fecioară se comporta și trăia în Templu ca Fiică a Tatălui ceresc, păstrându-și întru totul starea de smerenie. Ea era întru totul asemenea nouă, dar lipsită de grijile lumești, de gândurile rele sau de imaginația firii umane. Stăpâna noastră deci n-a săvârșit niciun păcat și n-a avut niciun gând pământesc. Ea s-a arătat a fi cuprinsă cu toată firea ei de focul dumnezeirii și de puterea Duhului Sfânt. Fiind ca o pâine care odată pusă pe vatră în cuptor, nimic nu mai rămânea în ea din cele pământești, ci toată făptura ei era cuprinsă de focul cel ceresc. Apoi, fiind transformată în făptură cerească, deși era în trup omenesc, Duhul Sfânt a făcut din aluatul moale al tinerei fecioare pâine bună de hrănit pentru întreaga omenire. Deci, Preasfânta Împărăteasă a Domnului ceresc este pâinea cerească din care și-a luat trup Fiul lui Dumnezeu spre a deveni hrana noastră, adică Trupul și Sângele Euharistic, pentru hrana noastră a tuturor.
Iubiții mei credincioși,
Intrarea în Biserică a dumnezeieștii Fecioare, cea plină de har, este îndoită: una văzută, cea de pe pământ, care s-a făcut în Templul din Ierusalim; alta nevăzută, aceea din ceruri, unde Preasfânta Fecioară s-a aflat și a rămas pentru totdeauna în fruntea cetelor Sfinţilor, a Îngerilor şi Arhanghelilor, a Heruvimilor şi a Serafimilor. Cea dintâi intrare a Preacuratei în Templul Sfânt a umplut de slavă Casa lui Dumnezeu; cea de-a doua a umplut de preamărire cerul, Templul cel nefăcut de mână al Preasfintei Treimi. În Templul din Ierusalim, Împărăteasa noastră a stat de vorbă cu Dumnezeu în rugăciune și cântare ajungând la îndumnezeire și la rugăciunea neîncetată. Ea va continua să fie în strânsă relație de iubire cu Dumnezeu Tatăl, după plecarea din sanctuarul sfânt. Ea va avea un dialog dumnezeiesc cu Fiul Tatălui, Care va deveni și Fiul ei, Mântuitorul Iisus Hristos. Prin pruncul pe care-L va primi în pântecele ei, Preafericita Fecioară va deveni Maică a lui Dumnezeu și Maică a noastră în Trupul tainic al Domnului. Datorită acestui fapt relația Maicii Domnului cu Preasfânta Treime este una deosebită și dumnezeiască atât din punctul de vedere al Tainei Întrupării, al rugăciunii, al minții, cât și al simțirii harului divin. Datorită acestei vocații, Preasfânta Fecioară Maria s-a făcut Mijlocitoarea noastră, fiind în relație desăvârșită atât cu Fiul ei, Unul din Treime, Care S-a răstignit pentru noi, cât și cu noi. Intrând în Templul din Ierusalim, ea a umplut de sfințenie templul și lumea, punându-le pe amândouă în legătură cu Dumnezeu Tatăl, prin Fiul Său în Duhul Sfânt. Lumea întreagă a simțit atunci o schimbare, Casa Domnului trăind o prefacere nouă și unică.
Așadar, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este adusă la Templu de părinții ei Ioachim și Ana ca să devină Templul Dumnezeului Celui viu. Odată cu intrarea ei în Templul din Ierusalim, acest loc sfânt al poporului iudeu, se împlinesc în Preasfânta Fecioară toate profețiile din Vechiul Testament care vorbesc despre venirea lui Mesia. Preacurata Fecioară Maria devine de acum Templul real al lui Dumnezeu. Apoi, prin venirea Împărătesei noastre, Templul din Ierusalim apune, iar Templul adevărat al întregii lumi devine Maica Domnului.
„Intrarea în Templu a Maicii Domnului” ne îndeamnă, prin urmare, și pe noi să intrăm împreună cu Preasfânta Fecioară Maria, să participăm împreună cu toate puterile cerești la această sărbătoare, la această bucurie a cerului și a pământului. Firește, este bine ca în această zi să însoțim cu mintea pe Maica Domnului care intră în Templu și care permanent se roagă pentru noi. Ea nu este numai locul zămislirii și cea din care se naște Fiului lui Dumnezeu, ci este și cea care mijlocește pentru noi înaintea Preasfintei Treimi în ceruri. Dacă privim în Biserica noastră, în Sfântul Altar, o vedem pictată pe Maica Domnului că se roagă pentru noi. Ea ne privește pe toți episcopi, preoți, călugări și pe toți credincioșii cu multă dragoste și milostivire. Această imagine ne arată că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu veghează asupra noastră din ceruri chemându-ne permanent în Împărăția Fiului ei. Totodată, Preacurata Fecioară Maria, care a intrat astăzi în Biserica cea sfântă a Domnului, ne pregătește și pe noi să fim vase curate ale Dumnezeului Celui viu. De aceea îi aducem această cântare de laudă, zicând: „Preacurată Stăpână tu ești singura dintre toate ființele lumii care Te-ai învrednicit de cinstea cea negrăită de a fi Maica Domnului nostru, fii mijlocitoarea cea bună pentru noi şi du rugăciunile noastre la Fiul Tău şi Dumnezeul nostru. Roagă-L, Preacurată, să reverse cu îndurare asupra noastră şi asupra Bisericii noastre milele sale cele bogate, ca noi toţi să petrecem viața aceasta în iubire unii fată de alții, în curăție, în liniște şi pace, în sfinţenie. Iar după trecerea noastră din această viaţă să stai lângă noi întru totul lăudată, ca să ajungem în sălașele cerești unde să ne bucurăm împreună cu tine de Împărăţia cea veşnică a Fiului Tău”. Amin.