În data de 28 noiembrie 2023, la Sala de festivități a Facultății de Teologie Ortodoxă din Craiova, a avut loc prima din cele patru conferințe teologice organizate sub egida Synaxis în anul universitar 2023-2024. Prelegerea intitulată „Cămara cuvintelor lui Dumnezeu” a fost susținută de Înaltpreasfințitul Acad. Dr. Irineu Ion Popa, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei. Evenimentul a fost organizat în parteneriat cu Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” Dolj și cu Muzeul Cărții și Exilului Românesc.
Conferința a evidențiat învățătura ortodoxă despre Maica Domnului în relație cu evenimentul Nașterii lui Mesia. Dacă în Rai omul trăia o stare de comuniune intimă cu Dumnezeu, după căderea în păcat relația omului cu Dumnezeu s-a desfășurat într-un dialog al făgăduinței și al nădejdii. Preasfânta Fecioară este, potrivit teologiei răsăritene, aceea care, prin răspunsul liber pe care îl dă chemării divine, a viețuit în logica dăruirii, potrivindu-se măsurii dumnezeiești.
În prima parte a prelegerii, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu a vorbit despre crearea omului din iubire, despre căderea lui Adam, dar și despre făgăduința venirii Mântuitorului: „Pornim de la întrebarea: pentru ce Dumnezeu S-a făcut Om? Aceasta este o frământare de multe veacuri. Omul este creat de Dumnezeu pentru că numai un Creator perfect, independent de lume, mai presus de tot ceea ce este creat, putea să fie Autorul acestui cosmos. Și ce cuvânt potrivit au ales filosofii și Părinții pentru a descrie creația: cosmos – frumusețe absolută. Tot ce a lucrat Dumnezeu este de o frumusețe pe care cu greu ne-o putem imagina. Oare ce Îl determină pe Dumnezeu să iasă din veșnicia Sa și să intre în timpul nostru? În primul rând, ceea ce îl caracterizează pe El Însuși – Iubirea, pentru că «Dumnezeu este Iubire» (1 Ioan 4,8.16). Apoi, profetul Moise ne învață că omul este creat după «chipul și asemănarea lui Dumnezeu» (Facere 1,26). Dacă celelalte lucruri au fost create prin cuvânt, omul este creat printr-o intervenție unică a lui Dumnezeu, în mod direct, pentru că este vorba de o persoană care să primească darurile lui Dumnezeu. Atâta vreme cât a stat în relație cu Dumnezeu și nu a ascultat de vrăjmașul, Adam înțelegea lucrările lui Dumnezeu. În rai, omul primea această comunicare într-o intimitate cu totul deosebită. Starea lui Adam din rai este de nedescris, încât ne întrebăm cum a fost posibil ca el să abandoneze această cale. Prin păcat, omul este lipsit de harul lui Dumnezeu și îmbrăcat în haine de piele (Facere 3,21), adică în moarte. Totuși, Dumnezeu nu abandonează și nu se desparte de creația Sa și nicidecum nu o putea lăsa la întâmplare. Dumnezeu, Iubirea, nu s-a despărțit niciodată de om. După cădere, Dumnezeu a continuat să vorbească și să comunice cu omul prin simboluri, prin profeții și prin făgăduința venirii lui Mesia”.
În a doua parte, Părintele Mitropolit a dedicat un buchet de cuvinte rolului Maicii Domnului în iconomia mântuirii neamului omenesc: „Maica Domnului este Chivotul Înomenirii lui Dumnezeu și cămara rațiunilor divine. În comuniunea cu Dumnezeu, Fecioara Maria ajunge să fie cea plină de har (Luca 1,28). Întruparea Fiului lui Dumnezeu s-a făcut la plinirea vremii. Maica Domnului este aceea care trăiește în așa fel încât depășește rațiunea trupului. Ea este ascultătoare întru-totul de Dumnezeu. Maica Domnului trăiește momentul Întrupării și al Bunei-Vestiri într-o stare dincolo de starea omului căzut în păcat. Maica Domnului, prin viața sa, trecea dincolo de starea biologică marcată de păcat și moarte. Fecioria este starea integră a Evei înainte de cădere. Maica Domnului trebuia să fie «pământul» din care avea să se facă Dumnezeu om. Maica Domnului depășește limitele moștenitorilor lui Adam cel vechi. Din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Cuvântul Își ia fire omenească. Fecioara Maria devine Maica Împăratului și Dumnezeului nostru, de aceea Biserica a numit-o Născătoare de Dumnezeu fără să ezite. Cel Care S-a născut este o persoană cu două firi, divină și umană, unite în Același Ipostas. În Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, dacă este să folosim sintagma Sf. Proclu de Constantinopol, s-a hirotonit arhiereul cel veșnic: «Bucură-te Catedrală, în care S-a hirotonit Fiul lui Dumnezeu». După cuvântul Sfântului Irineu de Lyon, Fecioara Maica Domnului este ambasadoarea noastră”.
În încheiere, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu a subliniat că Întruparea Fiului din Fecioara Maria este împlinirea planului lui Dumnezeu din veșnicie: „Prin venirea Mântuitorului începe biruirea morții, începutul mântuirii noastre. Cu mână tare și cu braț înalt, Mântuitorul ne-a izbăvit de robia întunericului. De aceea, noi nu putem să rămânem în afara contextului mântuirii. Nu avem cum să rămânem în afara lucrării lui Hristos. Mântuitorul Hristos S-a făcut Om pentru întreaga omenire. El este Omul prin excelență care încorporează în Sine pe toți oamenii. Venirea păstorilor către pruncul Mesia din Betleem reprezintă chemarea care lucrează până la sfârșitul veacurilor. Toate neamurile trebuie să cunoască Taina venirii Fiului lui Dumnezeu. Nașterea Domnului în Betleemul Iudeii este o împlinire a planului lui Dumnezeu și începutul re-înnoirii lumii. Într-adevăr, Soarele Dreptății S-a arătat ca să strălucească în întunericul existenței noastre”.
Prelegerea Înaltpreasfințitului a fost urmată de un recital muzical al Corului Facultății de Teologie din Craiova, dirijat de pr. lect. univ. dr. Cristian Mazilița și lect. univ. dr. Victor Șapcă, precum și de o sesiune de întrebări. Moderatorii evenimentului au fost pr. dr. Sorin Vulcănescu și pr. dr. Doru Marcu.
Conferințele Synaxis constituie un bun prilej de întâlnire și dezbatere, fiind concepute din dorința de a pune în lumină frumusețea culturii teologice în general și de a surprinde capacitatea înnoitoare a tradiției creștine. Prelegerile academice sunt dublate de evenimente prin care sunt promovați autori de referință în domeniu și de momente de retragere spirituală în diferite așezăminte monahale din cuprinsul Mitropoliei Olteniei. Coordonatorii proiectului sunt pr. lect. dr. Mihai Ciurea și pr. lect. dr. Lucian Zenoviu Bot.
