Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Sfinții sunt aceia care au trăit o viață curată, bineplăcută lui Dumnezeu și înfrumusețată de toate virtuțile. Sfinții s-au lepădat de lucrurile omenești și au slujit lui Dumnezeu cu toată voința lor. Cu alte cuvinte, şi-au luat crucea și au urmat Mântuitorului Hristos. Sfinții sunt aleși și bineplăcuți înaintea lui Dumnezeu. Ei se ridică din lumea obișnuită plină de păcate ca niște flori duhovnicești. Sfinții sunt făclii purtătoare de lumină, sunt purtători de Dumnezeu. Ei s-au nevoit în viața aceasta și au lăsat loc Milostivului Dumnezeu în sufletele lor. Altfel spus, sfinții s-au golit de viața și personalitatea lor pentru a se învrednici de primirea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, sfinții și-au dăruit în întregime viața lui Dumnezeu.
Sfinții sunt legați de trupurile lor prin care s-au nevoit în viața pământească. De aceea, cinstirea dată sfinților se îndreaptă și către sfintele lor moaște. Dumnezeu a rânduit ca în Biserica Ortodoxă să cinstim pe sfinți prin sfintele lor icoane, prin zilele de prăznuire, prin slujbele bisericești, prin rugăciuni, dar mai ales prin sfintele moaște. Explicația este aceasta că atunci când sfântul a primit pe Duhul Sfânt, el L-a primit în întregul complex al vieții sale, adică în trup și în suflet.
Sfinții Mucenici, asemenea Sfintei Tatiana, au înţeles că izvorul vieții veșnice este doar la Dumnezeu. Numai cu gândul veșniciei au putut să accepte durerile martiriului și să renunțe la viața pământească. Pentru această jertfă a lor, sfinții au dobândit Împărăția Cerurilor. Ei nu s-au uitat la trupul lor muritor, nu s-au uitat la greutățile pe care le-au întâmpinat în lumea aceasta, ci au privit departe, au privit dincolo de viața aceasta care se sfârșește în moarte. Sfinții au înțeles acest lucru și și-au dăruit toată viața lui Hristos Dumnezeu, așa cum spunem de fiecare dată și cum ne îndeamnă Sfânta noastră Biserică, ca toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. Ei au dat viața aceasta și au răscumpărat-o.
Omul de astăzi uită adesea să caute calea care duce către Împărăția lui Dumnezeu, fiind atașat de ceea ce ne oferă confortul acestei lumi trecătoare. Din nefericire, în multe situații suntem gata să-L contrazicem și pe Dumnezeu și să aducem justificări pentru păcatele noastre. Suntem gata să motivăm orice, numai să ne îndulcim conștiința sau să o întunecăm și mai mult. Dumnezeu ne îngăduie și așteaptă ca păcătosul să se întoarcă la El, însă îndelunga răbdare a lui Dumnezeu nu ne folosește la nimic dacă rămânem în greșelile și patimile noastre. Această realitate o vedem și în cazul celor care nu doresc să se spovedească nici pe patul morții, înaintea preotului care este trimis de Dumnezeu.
De la Mântuitorul nostru Iisus Hristos toți credincioșii au primit puterea să strălucească în sfințenie și printre aceștia sunt sfinții lui Dumnezeu, cum este Sfânta Tatiana, cea pe care o cinstim astăzi. Ea este mielușeaua Mântuitorului Iisus Hristos, pentru că El, Domnul, este Mielul Cel nevinovat. El este Cel Care ridică păcatele lumii și Se jertfește și toți cei care urmează Mântuitorului Iisus Hristos sunt ca mieii aduși la junghiere pentru dragostea și iubirea Mântuitorului Hristos și a lui Dumnezeu-Tatăl în Sfântul Duh.
Dreptmăritori creştini,
Sfânta Tatiana este ocrotitoarea noastră și vas ales al Duhului Sfânt. Ea a crescut în înțelepciune, evlavie și rugăciune. La vârsta maturității, Biserica a chemat-o la slujirea diaconiei să fie învățătoare celor din preajma ei. Cu această ocazie a dobândit și mai multă râvnă. Sfânta Tatiana a sporit în rugăciune zi și noapte. Mai mult decât atât, a pecetluit viața sa prin sângele său ca muceniță pentru credința în Hristos. Credința Sfintei Tatiana este de neînvins, pentru că a auzit îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos de a nu ne teme de ceea ce vom răspunde înaintea oamenilor, pentru că Duhul Sfânt ne va da nouă cuvânt și putere să răspundem. Sfânta Tatiana, cea care este luminată de Duhul Sfânt, a ales să fie muceniță a Mântuitorului Iisus Hristos, să fie mărturisitoare a credinței într-o lume păgână, a necredinței și a închinării idolești. Deci ea a ales acest lucru pentru că Duhul lui Dumnezeu a inspirat-o, a îndemnat-o și prin Taina Sfântului Botez s-a curățit de solzii păcatului care au căzut de pe ochii ei și a văzut lumina cea neînserată a Împărăției lui Dumnezeu. Întru aceasta ea și-a croit viața în lume, prin fapte bune, prin virtuți, prin iubirea aproapelui, prin dragoste față de toți cei care erau în jurul ei și pe toți i-a luminat cu învățăturile.
Sfânta Tatiana a suferit moarte martirică pentru mărturisirea credinței creștine în prima parte a secolului al III-lea, în cetatea istorică a Romei. Libertatea religioasă a creștinilor s-a oficializat cu decretul semnat de Împăratul Constantin cel Mare, în anul 313. Până la acel moment, mulți creștini au fost martirizați, deoarece erau mărturisitori ai Mântuitorului Hristos. Conform tradiției, în calitate de diaconiță a Bisericii din Roma, Sfânta Tatiana a fost prinsă și dusă în închisoare, iar în cele din urmă, după îndurarea multor chinuri fizice, a fost ucisă prin tăierea capului. Pentru această dovadă a credinței neclintite în Hristos, Sfânta Muceniţă Tatiana este un model pentru noi cei de astăzi, pentru tinerii și tinerele noastre. Să ne gândim că Sfânta Tatiana a ales ce este mai bun dintre toate lucrurile vieții, anume să trăiască în Împărăția lui Dumnezeu, primind cununa nestricăcioasă a muceniciei. Cu alte cuvinte, Sfânta Tatiana a păstrat pe Mântuitorul Hristos în sufletul său și s-a unit cu El. Ca fecioară, a devenit mireasa Acestuia. Așa cum mireasa este dăruită întru-totul mirelui ei, Sfânta Tatiana s-a dăruit Mântuitorului Hristos, cum spunem în cântare că „Pe Tine Mirele meu Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc, ca să mor și să împărățesc întru Tine. Ca pe o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine întru dragostea Ta”.
Dragii mei,
În Mitropolia Olteniei, prăznuirea Sfintei Muceniţe Tatiana diaconița este un prilej deosebit și înălțător, fiind învredniciți de Bunul Dumnezeu să avem spre cinstire capul sfintei în această catedrală mitropolitană. Este un lucru deosebit de important pentru credința noastră, știind că sfinții sunt ocrotitori și mijlocitori ai noștri și că unde sunt sfinții, se află prezent și Mântuitorul Hristos. Trebuie să urmăm modelul Sfintei Mucenițe Tatiana și al sfinților, care au răspuns chemării lui Dumnezeu. Lupta noastră începe de la curățirea minții și a ridicării la cele dumnezeiești. De foarte multe ori chiar dacă ne așezăm în genunchi la rugăciune, ne risipim cu gândurile în multe părți. Pentru a păstra mintea la Dumnezeu, trebuie să o păzim cu hotărâre și cu smerenie, adică să-L rugăm pe Dumnezeu să vină și să Se sălășluiască în noi. Dacă vom constata că am fost totuși biruiți și iar am fugit cu gândul în altă parte, să reluăm lupta. De fiecare dată să-L rugăm pe Dumnezeu cu smerenie și cu lacrimi ca să ne întărească în lupta noastră.
Trebuie să o cinstim cu evlavie pe Sfânta Muceniţă Tatiana, ocrotitoarea Arhiepiscopiei Craiovei și a Mitropoliei Olteniei, dar și a celor care se roagă cu credință acesteia. Și noi astăzi, prin sărutarea sfântului cap al Sfintei Tatiana, primim această binecuvântare și această bucurie. Bineînțeles că Sfânta Tatiana ne îmbrățișează pe fiecare în parte, ne sărută pe fiecare în parte și ne însemnează cu semnul Sfintei Cruci pentru că ea ține în mână sfânta cruce a Domnului Hristos, pe care a mărturisit-o. Facă, dar, Bunul Dumnezeu ca lumina care a strălucit în ținutul și umbra morții, să strălucească și nouă și Sfânta Tatiana să ne fie în ajutor, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin!
