Cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitului Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, în ziua de 20 martie 2024, obștea monahală a Mănăstirii Tismana, alături de un sobor numeros de preoți și de credincioși din întreaga Oltenie, a condus pe ultimul drum pe părintele protosinghel Vartolomeu Șaramăt, duhovnicul mănăstirii de peste patru decenii. Slujba a fost oficiată în biserica mănăstirii, iar trupul a fost așezat în cimitirul din curtea mare a mănăstirii.
În cuvântul de învățătură și de întărire, Părintele Mitropolit Irineu a vorbit de sensul morții trupului și al trecerii în viața veșnică, pe care o pregustăm cu participarea la fiecare Sfântă Liturghie: „Conducem pe ultimul drum din viața aceasta pământească trupul părintelui Vartolomeu protosinghelul, cel care ne-a fost frate și prieten, părinte îndrumător și ostenitor împreună cu noi în viața călugărească și preoțească în această sfântă mănăstire. Viața noastră pământească începe la naștere și se sfârșește prin trecerea din lumea aceasta în viața cea veșnică. Perioada aceasta este de pregătire permanentă ca să dobândim darul Duhului Sfânt. Ne pregătim în lumea aceasta pentru că Dumnezeu vrea să ajungem la asemănarea cu El. Ne-a dat această posibilitate pentru că atât de mult ne-a iubit încât ne-a dăruit chipul Său. La plinirea vremii, când S-a întrupat din Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, S-a jertfit pe cruce și a înviat pentru a ne duce în apropierea Împărăției cerurilor. Mai mult, a pus această Împărăție în sufletul nostru. De aceea neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni întru El. De fiecare dată când săvârșim Sfânta Liturghie, noi pregustăm din viața fericită și ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos”.
În a doua parte, ÎPS Irineu a amintit de viața monahală aleasă pe care a avut-o părintele Vartolomeu și a îndemnat la pomenirea sa în inimile celor cărora le-a fost duhovnic sau slujitor: „Părintele Vartolomeu pleacă în lumea veșnică la începutul Postului Mare, acum când ne pregătim și ostenim să ne construim viața după poruncile lui Dumnezeu, acum când noi ne curățim prin post și rugăciune și vrem ca să ajungem luminați la Sfânta Înviere a Mântuitorului Hristos. Această plecare a părintelui este în consens cu osteneala călugărească. Prin călugărie nu facem decât să trăim permanent crucea Mântuitorului. Așa cum ne răstignim înaintea Sfântului Altar când devenim monahi, toată viața noastră trebuie să o petrecem în sensul crucii Mântuitorului. Putem spune că viața călugărului este permanent săptămâna pătimirilor, a suferințelor, dar și a bucuriei, pentru că nu există cruce fără înviere. Părintele Vartolomeu ne dă astăzi un exemplu foarte practic și în același timp o filozofie pe care trebuie să o înțelegem și să o avem permenent în suflet, ceea ce a fost el suntem noi și ceea ce este el vom fi și noi. Părintele ne dă această învățătură să cugetăm permanent la moarte. Cugetarea la moarte este filozofia filozofiilor. Pe părintele Vartolomeu l-am cunoscut ca un om de rugăciune, un om tăcut și liniștit, un om pașnic care inspira pace și liniște întotdeauna în jurul sfinției sale. Sfântul Nicodim l-a ales ca să fie duhovnic al acestei mănăstiri și în mod sigur că astăzi îl primește în ceata sfinților de la această mănăstire și se așează în această obște dumnezeiască ca să se roage în continuare pentru sufletele credincioșilor. Așdar, având în față pe părintele nostru, Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să-i odihnească sufletul cu drepții, să-l așeze în Împărăția cerească, iar pe noi să ne miluiască ca un bun și de oameni iubitor. Amin”.
Prezentarea biografică a fost realizată de Arhim. Ioachim Pârvulesu, starețul mănăstirii Lainici și exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei. Conform prezentării, Părintele protosinghel Vartolomeu s-a născut în ziua de 26 august 1935, în satul Sohodol, comuna Tismana, din județul Gorj. După absolvirea claselor elementare, părintele a urmat cursurile Seminarului iar pe data de 17 ianuarie 1953 a intrat ca frate în Mănăstirea Polovragi. În ziua de 18 septembrie 1955 a fost tuns rasofor, iar în ziua de 25 august 1957 ca monah. Imediat după aprobarea în anul 1959 a Decretului nr. 410 a fost nevoit să iasă din mănăstire și să se angajeze ca muncitor la drumuri pe defileul Jiului, aproape de Mănăstirea Lainici. În anul 1967 intră în Mănăstirea Lainici. În data de 9 mai 1974 este hirotonit ca ierodiacon și la câteva zile, pe data de 11 mai, ca ieromonah, de către Înaltpreasfințitul Teoctist, la acea vreme Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, iar mai apoi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În data de 12 decembrie 1982 este rânduit ca slujitor și duhovnic la Mănăstirea Tismana, unde a rămas până când a trecut la Domnul în ziua de 17 martie 2024, în etate de 88 de ani.
În toată vremea șederii sale în Lavra Tismanei, părintele Vartolomeu a fost un om al echilibrului duhovnicesc și al dreptei socotințe, un adevărat „far călăuzitor” pentru monahiile din obște. A îndemnat întotdeauna la răbdare și iertare, pentru a putea fi păstrată pacea. Totodată, părintele Vartolomeu a fost un neobosit duhovnic, primind la Taina Spovedaniei pe toți cei care au dorit să facă pace cu Dumnezeu, cu aproapele și cu sine. Nici slujbele nu au fost nesocotite, părintele Vartolomeu fiind mereu prezent în mijlocul soborului, slujind cu osârdie și cu mare bucurie, chiar și atunci când vârsta și neputințele trupești și-au făcut din ce în ce mai vizibilă prezența.
(Foto: Pr. Cruceru Valerian & Ciucu Cătălin)
