Cu binecuvântarea și în prezența Înaltpreasfințitului Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, în ziua de 22 martie 2024, sub protia părintelui decan conf. univ. dr. Adrian Ivan, preoții profesori de la Facultatea de Teologie din Craiova au săvârșit Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, în Paraclisul Mitropolitan „Adormirea Maicii Domnului – Madona-Dudu”. Alături de cadrele didactice, studenții și studentele s-au împărtășit la finalul sfintei slujbe. Răspunsurile de la strană au fost date de membrii Corului Facultății, condus de pr. lect. univ. dr. Adrian Mazilița și de protodiacon lect. univ. dr. Victor Șapcă.
În cuvântul de învățătură, Părintele Mitropolit a vorbit mai întâi despre Canonul cel Mare, la care corpul profesoral și studenții Facultății au fost invitați să participe zilele trecute în Catedrala Mitropolitană „Sf. M. Mc. Dimitrie”: „Cu toții am parcurs ritmul de rugăciune din prima săptămână a Postului Mare și cântările Sfântului Andrei Criteanul, cunoscute sub numele de Canonul cel Mare. Cu toții ne-am regăsit în aceste alcătuiri ale Sfântului Ierarh și ne-am văzut în diferite imagini și persoane descrise. Acest Canon ne-a arătat că trebuie să ne apropiem de Dumnezeu prin jertfă și osteneală, prin post și rugăciune. Doar în felul acesta putem să ne îndreptăm spre Crucea și Învierea Mântuitorului Hristos”.
În continuare, Înaltpreasfinția Sa a subliniat legătura dintre suflet și trup, dintre păcat și moarte, dar și rolul harului primit prin Sfintele Taine ale Bisericii: „De la căderea lui Adam, sufletul nu a mai avut putere asupra trupului să-l păstreze. Înainte de cădere, trupul alcătuit de mâinile Creatorului avea o stare de sfințenie, o stare duhovnicească. Prin căderea în păcat, trupul a pierdut această nestricăciune și a devenit stricăcios, neputincios și în cele din urmă muritor, fiind lovit de moarte. După cădere, Dumnezeu a îmbrăcat pe Adam și pe Eva în haine stricăcioase. Omul a primit plata păcatului care este moartea. De aceea, Mântuitorul, asumându-și firea omenească din Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, a scos din interior stricăciunea. El a luat firea lui Adam dinainte de cădere, dar și neputințele și slăbiciunile noastre, purtându-le până pe Cruce și ridicându-ne la Tatăl cel ceresc, dărunidu-le dumnezeiescul har al Învierii. Prin Taina Sfântului Botez, trupurile noastre sunte destinate Învierii”.
În a doua parte a cuvântului, ÎPS Irineu a prezentat importanța duhovnicească și trupească a postului care are ca finalitate pregustarea Învierii Mântuitorului și a Împărăției lui Dumnezeu. Prin participarea la Sfânta Liturghie și prin primirea Sfintei Euharistii, omul se desăvârșește sufletește dar și trupește: „Pentru ca să ne îmbogățim duhovnicește avem nevoie de post care se adresează și sufletului și trupului. Vorbim deseori de trup pentru că el a fost cel mai asuprit din această alcătuire, dar și sufletul suferă împreună cu trupul. În același timp se sfințește prin harul lui Dumnezeu, căci puterea Duhului Sfânt se pogoară prin mintea noastră în suflet și se comunică prin suflet în trup în așa fel încât noi ne încărcăm duhovnicește și prin trupurile noastre. Atunci când ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, noi ne împărtășim și sufletește și trupește. Toate acestea ne arată cât de îndreptățit este postul în viața noastră. Prin post ne înfrânăm de lucrurile pământești și trecătoare, ne înfrânăm de la mâncare și băutură, dar în același timp ne păstrăm mintea curată. Postul nu este privit doar din punct de vedere material, ci este o curățire a sufletului și a trupului, ca prin mintea curată să pătrundă raza dumnezeiescului har în viața noastră. Cu alte cuvinte, postul este o înfrânare de la poftele trecătoare și pământești, dar și o înaintare spre viața fericită, spre lumina cea neînserată a Împărăției lui Dumnezeu”.
Îndemnul de final al Părintelui Mitropolit Irineu a avut în vedere continuarea pe calea postului și a rugăciunii, adresându-le studenților și studentelor invitația de a participa activ la viața liturgică a Bisericii: „Săptămâna aceasta pe care am parcurs-o este o primă treaptă spre Învierea Mântuitorului Iisus Hristos și spre Împărăția lui Dumnezeu. Am rânduit în această sfântă zi, ca la sfârșitul acestor zile de post, să săvârșim Sfânta Liturghie a Sfântului Grigorie Dialogul, Arhiepiscopul Romei, împreună cu părinții profesori de la Facultatea noastră de Teologie și cu studenții și studentele. Ne-a ajutat bunul Dumnezeu să ne împărtășim aproape toți. Cu adevărat noi trăim aceste momente, așa cum ne spune psalmistul David: Cât de bine este și cât este de frumos să fie frații împreună. Suntem încredințați că avem în mijlocul nostru pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos care ne-a spus că va fi cu noi până la sfârșitul veacurilor. Așadar, ați gustat și ați văzut că bun este Domnul. Cu adevărat, fiecare dintre noi avem această bucurie și sperăm ca Dumnezeu să nu o ia niciodată de la noi, dimpotrivă să o înmulțim întotdeauna și să facem ca profesorii și studenții noștri să trăiască nu numai din punct de vedere teoretic, ci și practic. În momentele acestea am cunoscut că bun este Dumnezeu și că El ne iubește dându-Se pe Sine spre hrana noastră pentru ca să avem viață veșnică. Vă dorim să continuați mai departe sfântul post și să vă antrenați și mai mult pentru a ajunge la Înviere. Orice osteneală, orice nevoință curățește și luminează sufletul. Continuați să vă rugați, continuați să postiți pentru a primi darurile cerești. Dumnezeu să vă ajute, să vă binecuvinteze și să vă întărească, cu al Său har și cu a Sa iubire de oameni, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.
