Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, vineri, 19 aprilie 2024, sub protia Părintelui decan conf. univ. dr. Adrian Ivan, părinții profesori de la Facultatea de Teologie din Craiova au săvârșit Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, la Paraclisul Mitropolitan Madona-Dudu. La slujbă au participat cadrele didactice, alături de studenții și studentele Facultății. Răspunsurile de la strană au fost date de Corul Facultății de Teologie.
Cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit Irineu, cuvântul de învățătură a fost rostit de Pr. prof. dr. Picu Ocoleanu. În prima parte a predicii, părintele profesor a vorbit despre rolul postului la începutul creației, dar și actualitatea acestuia pentru creștinii de astăzi: „Postul nu este urmare a căderii în păcat. Nu postim pentru că am căzut în păcat. Postim pentru că lucrul acesta ține de specificul naturii noastre umane, creată după chipul și asemănarea cu Dumnezeu. Atunci când l-a creat pe om, Dumnezeu i-a și glăsuit. Pe lângă îndemnul de a crește și de a se înmulți, de a umple pământul și de a-l stăpâni, Dumnezeu i-a dat poruncă omului să mănânce din toate cele create, cu excepție din pomul cunoștinței binelui și răului. Interdicția aceasta o așază Dumnezeu nu pentru faptul că acel pom era rău prin firea lui ci pentru că în felul acesta îi așază omului limita postului, îi dă omului poruncă să postească. Spre deosebire de noi care postim doar în anumite zile ale săptămânii sau în anumite perioade din an, primii oameni aveau porunca să postească neîncetat, abținându-se să mănânce din roadele acelui pom. În felul acesta se vădește că postul ține de firea curată, creată după chipul Său. Omul a căzut în păcat când, din mândrie, a încetat să mai postească. Prin aceasta a încălcat porunca lui Dumnezeu. Căderea noastră e legată de lipsa postului. Postul este experiența alterității, necesară pentru mântuire”.
În a doua parte a cuvântului, Pr. Ocoleanu a subliniat bucuria pe care omul o primește prin asumarea postului și a pocăinței. De asemenea, i-a îndemnat pe toți studenții prezenți să nu uite de virtutea smereniei și de bucuria luminii învierii: „Bucuria de a fi smerit sau mic înseamnă a te lăsa călăuzit de Iahve sau de Dumnezeu, adică de a urma Lui. Acest lucru căutăm să-l facem când venim la Biserică, atunci când am cântat împreună Canonul Sf. Andrei Criteanul, atunci când am postit după străduința fiecăruia. În zilele acestea suntem fericiți pentru că învățăm bucuria de a fi mici, de a fii copiii lui Dumnezeu, de a lăsa povara responsabilității în palma lui Dumnezeu. Nu este nimic mai reconfortant decât să te afli în palma lui Dumnezeu, decât să te afli purtat de grija lui Dumnezeu. Mulțumim lui Dumnezeu pentru darul postului pe care ni l-a dat încă de la creație, pentru darul pocăinței pe care ne străduim să-l învățăm și pentru purtarea Lui de grijă”.
