În prima zi a Sfintelor Paști, potrivit tradiției liturgice creștin-ortodoxe, începând cu orele 12, se săvârșește Vecernia Învierii, numită și „A doua Înviere”. În cadrul acestei slujbe speciale pericopa evanghelică de la Ioan, capitolul 20, versetele 19-25, se citește în douăsprezece limbi, inclusiv în limba română. Din punct de vedere simbolic, Vecernia Învierii reprezintă o aducere aminte a primei arătări înaintea Apostolilor a Mântuitorului Iisus Hristos cel înviat. Citirea pericopei evanghelice în mai multe limbi trimite cu gândul la universalitatea credinței creștine și a bucuriei Învierii. Anul acesta, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, alături de un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit slujba Vecerniei de Paști în Paraclisul Mitropolitan „Adormirea Maicii Domnului” – Madona Dudu, din Craiova.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre realitatea învierii din morți a Mântuitorului Hristos, despre îndoiala Sfinților Apostoli, dar și despre încredințarea acestora prin arătările după momentul învierii: „Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este un fapt istoric incontestabil, este un adevăr de credință, o realitate care a cuprins întreaga creație. Învierea Sa cuprinde toată suflarea cerească și pământească. Prin înviere, în primul rând oamenii au beneficiat, cei care prin greșeala lui Adam, au devenit robi păcatului și morții și erau supuși stricăciunii. Prin Mântuitorul Hristos, natura înconjurătoare și-a recăpătat stabilitatea și liniștea, pentru că Adam a supus întreaga creație stricăciunii și morții. Domnul s-a coborât la iad și a scos de acolo pe cei care așteptau învierea. Numai prin înviere, omul putea să se ridice iarăși în comuniune cu Dumnezeu. Dacă prin Adam s-au închis porțile raiului, prin Mântuitorul Hristos s-au redeschis și cel dintâi care a intrat în rai a fost tâlharul. El și-a mărturisit sincer păcatele sale și L-a recunoscut pe Mântuitorul Hristos ca Domn și Dumnezeu. Prin puterea dumnezeiască primită de la Mântuitorul, Sfinții Apostoli sunt pe deplin îndreptățiți să vorbească și să ducă mai departe adevărul Învierii Mântuitorului. Ei au vorbit nu numai de faptele minunate ale Domnului, ci mai ales despre Înviere, piatra de temelie a creștinismului. La început, Sf. Apostoli s-au îndoit de Învierea Domnului, adică nu au realizat aceste lucruri pe care Mântuitorul le-a împlinit pentru noi. Ei gândeau mai mult omenește. Deși Mântuitorul le spune în mod real și în toată vigoarea cuvântului că El va muri pe cruce și va fi pus în mormânt, ei au înțeles în parte aceste cuvinte ale Mântuitorului. Într-o parte vedem curajul Sfinților Apostoli, iar pe de altă parte vedem teama lor de iudei și închiderea lor într-o casă de frica aceasta. Totuși, bunătatea Domnului a mers așa de departe încât i-a iertat pe toți și i-a mângâiat ca un adevărat Dascăl și Învățător, care înțelege neputința ucenicilor. Prin urmare, adevărul despre Învierea Domnului este unul fundamental și bine sădit în inimile Sf. Apostoli. Adevărul Învierii depășește slăbiciunea omenească și noi suntem încredințați că Domnul a înviat și că rămâne cu noi până la sfârșitul veacurilor”.
La final, credincioșii prezenți la Slujba Vecerniei Învierii au sărutat Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce și au fost miruiți de către ÎPS Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei.
