Hristos a înviat!
Evanghelia de astăzi ne spune că femeile mironosițe, dis-de-dimineață, au mers să cerceteze mormântul Domnului și să Îl ungă cu miresme. Ele știau că în timpul punerii în mormânt, fiind foarte târziu, n-au putut să Îl onoreze cu cinstea cuvenită Învățătorului lor. Au venit acum ca să Îi aducă cele necesare unei îngropări demne. Surprinderea, uimirea și teama lor au fost deosebit de mari, pentru că nu au găsit trupul Mântuitorului Hristos în mormânt, ci au văzut numai îngerii care le-au confirmat că El a înviat. Aceasta înseamnă că Mântuitorul Hristos S-a ridicat din mormânt, cu puterea Sa dumnezeiască; „cu trupul adormind ca un muritor, Împărate și Doamne, a treia zi ai înviat din morți” (Rânduiala Slujbei Sfintei Învieri). El a înviat din morți dăruind lumii viață, dăruind lumii libertate, dăruind lumii Împărăția Cerurilor (Marcu 15, 43).
Iubiți frați și surori,
Învierea Mântuitorului Hristos deschide oamenilor Împărăția lui Dumnezeu. Domnul Însuși a făgăduit tâlharului de pe cruce această nouă realitate: „Astăzi vei fi cu Mine în Rai” (Luca 23, 43). Acest „astăzi” este crezul Bisericii, un cuvânt de încredere, de întărire pentru credincioși. Astfel, de fiecare dată când se săvârșește Sfânta Liturghie credincioșii se roagă cu stăruință pentru împlinirea acestui „astăzi”: „învrednicește-ne să ne împărtășim cu Tine mai adevărat până în ziua cea neînserată a Împărăției Tale”. Ca și femeile mironosițe, mărturisim că El a înviat cu adevărat, împreună cu Sfinții Apostoli spunem că El este viu și s-a arătat multora, că este prezent în Biserica noastră prin Sfintele Taine, prin sfinți, prin fiecare Sfântă Liturghie, prin Cruce și prin sfintele icoane. Învierea a umplut toată lumea de lumină și slavă cerească, după cuvântul Sfântului Ioan Damaschin: „toate s-au umplut de lumină și cerul și pământul și cele de sub cer” (Cântare din Slujba Sfinte Învieri) pentru că Hristos a înviat, „bucuria tuturor”.
Preaiubiți credincioși și credincioase,
Domnul Iisus S-a arătat întâi de toate Preacuratei Sale Maici, imediat după Înviere. Această arătare nu este descrisă de Sfinții Evangheliști din mai multe motive. Maica Domnului este mai presus de toate femeile mironosițe care aveau nevoie de încredințarea Domnului că El a înviat cu adevărat. Mai precis, Domnul Iisus Hristos S-a arătat Apostolilor și femeilor mironosițe după Înviere pentru a-i încredinţa că El este viu și biruitor al morții și al iadului. Preacurata Fecioară Maria n-avea nevoie să fie convinsă, fiindcă era mult mai apropiată de taina Fiului Său decât femeile mironosiţe sau Apostolii. De la Nașterea Fiului ei, Stăpâna noastră a auzit cuvinte minunate despre El de la îngeri și de la păstori, a văzut închinarea magilor, a ascultat cuvintele dumnezeiești pe care le-a rostit Domnul, pe când era de doisprezece ani. A auzit și a pus în sufletul ei atâtea cuvinte pe care Mântuitorul le-a spus în activitatea Sa mesianică Apostolilor și oamenilor. Pe toate acestea le-a păstrat în sufletul ei cu mare sfințenie. Ea era convinsă de dumnezeirea Fiului ei încă de la Bunavestire și de rolul Său în mântuirea oamenilor prin Jertfa și Învierea Lui. Tocmai de aceea, Maica Domnului nu s-a îndoit niciodată de Învierea Fiului ei, mai ales că Domnul a explicat dintotdeauna că va muri și va învia din morți. Sfinţii Apostoli nu înţelegeau, când Domnul Iisus Hristos le vorbea că va fi dat în mâinile păcătoşilor, dar Preasfânta Maică era pe deplin convinsă de sfârșitul pământesc al Domnului și de Învierea Lui întru slavă.
Maica Preacurată nu s-a îndoit niciodată de Învierea Fiului ei, cuvintele Lui fiind ca un zid bine alcătuit în mintea și inima ei. Sfinții Apostoli n-au înțeles cuvintele Mântuitorului referitoare la Răstignirea lui pe Cruce, la îngroparea și Învierea Lui, dar nu același lucru se poate spune și despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Ea a primit de la Dreptul Simeon această vestire, deci ştia că într-o zi va vedea pe Fiul Său chinuit de iudei și răstignit pe Cruce. Dar, mai presus de toate, Maica Preasfântă știa și aștepta cu nerăbdare ziua când lumina Învierii va străluci peste ea și peste toată lumea. Deci Maica Domnului cunoștea că Fiul ei nu doar că va fi răstignit, dar va și învia din morți a treia zi. Prin urmare, ea n-avea nevoie să fie convinsă, ca în cazul celorlalte mironosițe și al Apostolilor, despre Învierea Fiului ei, deoarece nu s-a îndoit niciodată de acest eveniment unic din istoria mântuirii noastre.
Preaiubiți credincioși și credincioase,
Astăzi, facem pomenire și amintire de aducerea Sfintelor moaște ale Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului [Sărbătoarea Aducerii Sfintelor Moaște ale Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica în Mitropolia Olteniei este o prăznuire introdusă în calendarul Mitropoliei Olteniei, începând cu anul 2014. În anul 2012, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-au adus în Oltenia, pentru o săptămână (28 aprilie – 5 mai 2012), Sfintele Moaște ale Sfântului Ierarh Calinic, Episcopul Râmnicului Noului Severin]. Sfântul Ierarh s-a ostenit cu organizarea bisericilor din Oltenia și cu ridicarea Mănăstirii Frăsinei și a altor biserici din această regiune. Dacă mergem în regiunea noastră pe oriunde găsim urmele Sfântului Calinic, prin bisericile sfințite de el, prin mănăstirile zidite sau care au fost ajutate, prin sfintele icoane și în evlavia credincioșilor. Sfinții sunt prezenți, cum spuneam, pentru că sunt în Dumnezeu. Lor li s-a dat acest dar de la Tatăl Cresc de a fi acolo unde credincioșii se roagă și își ridică mintea la ceruri. Dumnezeu ne împărtășește mângâiere și o prezență concretă pentru rugăciunile lor, între noi și ei nefiind nicio distanță sau separare. Sfinții se lipesc de noi, de sufletul nostru și comunică intim cu persoana noastră pentru a ne ridica din starea de păcat, stricăciune, necaz și supărare. Pentru că sunt uniți cu noi în iubire și simțire, sfinții sunt vindecătorii noștri atât prin prezența lor, cât și prin harul lor. Vindecarea trupurilor și a sufletelor noastre ne vine de la sfinți, pentru că noi îi cinstim, îi rugăm, le sărutăm sfintele moaște, sfintele icoane, iar prin acestea, ca printr-o fereastră, pătrund în sufletul nostru razele Duhului Sfânt.
Dreptmăritori creștini,
Femeile mironosiţe fac parte şi ele din ceata Sfinţilor Apostoli. Prin aceasta, înţelegem că fiecare avem locul nostru în Biserică, fie bărbat, fie femeie, pentru că în Mântuitorul Hristos nu mai este diferenţă, nici parte bărbătească, nici parte femeiască, ci toţi sunt una. În unitatea credinţei şi a mărturisirii, toţi suntem chemaţi să vestim pe Mântuitorul prin faptele noastre, prin viaţa şi evlavia noastră. Ca atare, râvna femeilor de a unge Trupul Mântuitorului a fost răsplătită pe măsură. Femeile mironosiţe ne învaţă cum să credem în Mântuitorul Hristos.
De-a lungul timpului, avem nenumărate exemple de femei muceniţe, cuvioase și femei care au fost în grija Bisericii şi toate au dat mărturie de credinţa lor înaintea lumii şi înaintea îngerilor. Astfel, sfintele muceniţe au suferit moarte martirică la fel ca şi bărbaţii. Cuvioasele maici şi cele care au sihăstrit în munţi, pustii şi peşteri au demonstrat că sfinţenia nu ţine de genul uman. Ea este dăruită tuturor, toţi suntem chemaţi în egală măsură de Dumnezeu spre a moşteni Împărăţia Cerurilor.
Faptele Sfintelor femei legate de Învierea Mântuitorului Hristos sunt păstrate în Evanghelie și noi le cinstim în chip deosebit în această duminică. Odată cu ele aducem prinos de mulțumire mamelor și surorilor noastre, credincioaselor din parohii și din mănăstiri. Aceste sfinte din viața noastră trudesc permanent la învățătura și educația copiilor noștri. Darurile lor sunt o podoabă de mare preț, mai ales cele legate de gingășia și de duioșia lor de care ne împărtășim în Biserica noastră. Aceste sfinte femei din calendarul nostru: împărătese, mucenițe, cuvioase, drepte și credincioase simple s-au străduit și au plăcut Mântuitorului Hristos, moștenind, alături de toți sfinții, Împărăția Cerurilor.
Mulțumim, așadar, tuturor femeilor creștine care au un rol deosebit în Biserica noastră. Avem această obligație sfântă de a mulțumi pentru strădania lor în menținerea tradițiilor sfinte și în propovăduirea credinței noastre ortodoxe. Este o datorie pentru noi să mulţumim lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care le revarsă asupra noastră, bărbaţi şi femei, şi să-L rugăm pe Atotputernicul Dumnezeu să răsplătească fiecăruia după mila Sa cea bogată. Felicităm astăzi pe toate femeile creştine, mamele creştine şi stăruim cu îndemnul de a întări şi mai puternic familia. Familia este cea care întăreşte viaţa societăţii, a Bisericii noastre, a neamului omenesc în general. Fără familie suntem risipiţi. Familia este aceea care trebuie să păstreze, ca o Biserică, Sfintele Sfinţilor, adică poruncile lui Dumnezeu, rugăciunea, evlavia şi conştiinţa creştin ortodoxă. Să nu uităm că mamele creştine sunt acelea care nasc sfinţi. În fiecare copil care se naşte în Biserica noastră prin Taina Sfântului Botez, noi vedem un sfânt în devenire. De aceea, cu cât avem mai multe mame creştine, cu atât vom avea mai mulţi sfinţi în Biserica noastră. Facă, dar Bunul Dumnezeu ca această conştiinţă a familiei şi a Bisericii să fie dăltuită în sufletele noastre, a tuturor românilor, ca şi noi să ne bucurăm, precum femeile mironosiţe, de Învierea Mântuitorului şi de viaţa cea veşnică. Atât femeile mironosițe, din vremea Mântuitorului Hristos, cât și femeile de astăzi sunt vestitoare ale Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Nădăjduim, credem și ne rugăm Domnului Dumnezeu ca soțiile, mamele și surorile noastre să fie tot așa de sfinte cum au fost strămoașele noastre din toate timpurile și din toate locurile. Amin!
