În Duminica a IV-a după Sfintele Paști, în ziua de 26 mai 2024, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiova și Mitropolitul Olteniei, alături de Înaltpreasfințitul Dr. Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale, și de PS Dr. Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, a săvârșit slujba de resfințire a bisericii cu hramul „Buna Vestire”, din Parohia Vișina Veche, Protoieria Corabia, județul Olt. Înconjurați de un sobor mare de preoți și diaconi, cei trei ierarhi au săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, în prezența oficialităților și a enoriașilor.
De asemenea, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, au fost aduse de către Părintele Consilier Emil-Nedelea Cărămizaru și depuse spre închinare racla cu moaștele Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu și mâna Sfântului Ierarh Nicolae, de la Biserica „Sfântul Gheorghe-Nou”, din București. Cu această ocazie a fost inaugurat Centrul Misionar al parohiei.
La final, PS Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, a conferit ctitorilor, sprijinitorilor și slujitorilor diferite distincții de vrednicie. Amintim aici pe următoarele persoane: domnul prim-ministru Marcel Ciolacu, domnul senator Paul Stănescu, domnul Marius Oprescu, președintele Consiliului Județean Olt, domnul Ștefan Alexandru Stănescu, domnul primar Marian Mihail Mirel Stănescu, domnul Gelu Marița, domnul Valentin Murgea, domnul sculptor Nicolae Grigore, pictori Constantin Iulian și Ameris Ana Teofănescu, părintele paroh Marian Cismaru, părintele coslujitor Vladimir Dima și părintele coslujitor Paul Iorga.
În cuvântul de învățătură, Părintele Mitropolit Irineu a vorbit despre pericopa evanghelică cunoscută sub denumirea „Vindecarea slăbănogului de la Vitezda”, din Evanghelia după Ioan, capitoul 5, versetele 1-15: „În această duminică sfântă, după învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, am ascultat la Sfânta Evanghelie din timpul Sfintei Liturghii despre o minune pe care Domnul a săvârșit-o cu un om paralizat de 38 de ani. Rațiunea acestei pericope evanghelice este aceea că Domnul a venit ca să mântuiască neamul omenesc și să vindece toată boală și toată suferința din lumea noastră. Boala și suferința, durerea și chinul, au intrat în firea omenească după ce omul a căzut în păcat. Odată cu nașterea aceasta trupească, noi purtăm în noi înșine sămânța putreziciunii, a durerii și a suferințelor. Pentru ca toate acestea să fie curățite și izbăvite din interior, a trebuit ca Fiul lui Dumnezeu să Se facă Om. Pe toate acestea Domnul le-a cuprins în firea Sa și le-a răstignit pe crucea Sa”.
În continuare, Înaltpreasfinția Sa a subliniat importanța răbdării și a credinței în iubirea milostivă a lui Dumnezeu, virtuți regăsite și în viața bolnavului din pericopa evanghelică de astăzi. Omul de astăzi, bolnav trupește și sufletește, are nevoie de credință, răbdare și rugăciune: „Cel bolnav este o întruchipare a tuturor oamenilor care suferă din cauza păcatului. Întrebarea Mântuitorului față de cel bolnav, dacă vrea să se facă sănătos, dorește să arate în primul rând că cel bolnav a petrecut atâția ani în răbdare și rugăciune și că s-a pregătit ca în acest moment al venirii Mântuitorului lângă el să primească vindecare. Venirea îngerului să tulbure apa este semnul providenței lui Dumnezeu că nu ne-a părăsit după alungarea strămoșilor din rai. Dumnezeu în multe feluri și chipuri le-a vorbit oamenilor prin proroci, iar în zilele cele din urmă a vorbit prin Însuși Fiul Său, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Din această vindecare a slăbănogului, constatăm mila lui Dumnezeu cea mare și bogată, care este permanent în viața noastră. Ori de câte ori Îl chemăm, El vine la noi, ne miluiește și ne vindecă”.
Îndemnul de final al Părintelui Mitropolit a fost acela de a nu-i uita pe cei care sunt în boală și în singurătate, rugând pe toți cei prezenți să-i îngrijească și să-i viziteze ori de câte ori este posibil, pentru ca să primim mila lui Dumnezeu: „Cea mai grea suferință este tristețea, abandonul și durerea de a nu avea pe nimeni. Mulți dintre noi își trăiesc agonia în casele lor, fie că sunt bătrâni, bolnavi sau în suferință. Foarte puțini dintre noi alergăm să-i ajutăm pe acești oameni în necazurile și suferințele lor. Avem datoria sfântă să ne aplecăm cu multă dragoste față de cei care sunt în jurul nostru și suferă cumplit. Toți aceștia au nevoie de noi. Prin urmare, să ne adunăm energia rugăciunii, energia postului, energia venirii la biserică, care nu sunt altceva decât harul Duhului Sfânt. Avem nevoie de terapie duhovnicească prin Sfinte Taine. Mulțumim bunului Dumnezeu și Maicii Domnului pentru această sfântă zi, Sfinților Martiri Brâncoveni și Sf. Nicolae ale căror moaște au fost aduse astăzi aici prin purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, căruia îi mulțumim pe această cale”.
