În prezența și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, joi, 6 iunie 2024, a avut loc Conferința Preoțească de vară în Protoieria Craiova Nord, județul Dolj. În prima parte a întâlnirii, un sobor ales de preoți a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Catedrala Mitropolitană „Sf. M. Mc. Dimitrie”, din Craiova. A doua parte a evenimentului s-a desfășurat în Sala de Conferințe a Centrului Preoțesc „Renașterea”.
În cuvântul de deschidere, părintele protoiereu Cimpoeru Emilian a mulțumit Părintelui Mitropolit Irineu pentru bucuria de a fi în mijlocul preoților din Protoieria Craiova Nord. De asemenea, a mulțumit preoților care au dorit să participe la această conferință și a prezentat tema conferinței, dedicată Anului omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor. În continuare, Pr. Nicola Daniel Emanuel, de la Parohia Vârvoru de Sus, și Pr. Marcel Răduț-Seliște, de la Parohia Ziua Crucii, au prezentat referatele despre tema anului omagial privind pastorația celor aflați în suferință sufletească și trupească.
În cuvântul de învățătură adresat preoților, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu a vorbit mai întâi despre legătura dintre boală și păcat, despre păcatul adamic și despre boală ca lipsă a harului dumnezeiesc: „Tema anului omagial este atât de actuală și de prezentă în viața noastră încât ar trebui să dedicăm mult timp ca să vorbim despre boală, despre vindecare și despre mila lui Dumnezeu. Când vorbim despre boală, ne aducem aminte despre firea noastră omenească, neputincioasă și stăpânită încă de la naștere de aceasta, pe care strămoșul nostru Adam și-a însușit-o cu deplină știință și voință liberă. În fiecare dintre noi există există o boală sau o suferință de un anumit grad. Cei care sunt bolnavi în spitale și în casele lor sunt cuprinși de un nivel ridicat de suferință care acționează în viața și firea lor. Dar nici noi nu suntem departe de ei. Orice boală netratată în viața omului ajunge ca să fie un pas spre moarte. Omul trăiește aceste sentimente, dureri sau apăsări sufletești și trupești, dar toate au la origine un moment de despărțire de puterea dumnezeiască, de harul lui Dumnezeu, de energia dumnezeiască. Din punct de vedere sufletesc, boala este o energie, este ceva energetic care nu se vede, este ceva care se simte. Boala nu poate să fie atinsă cu degetul. Tot ceea ce poate face medicina și ceea ce fac acei oameni iscuți să tămăduiască o asemenea boala nu fac decât să amelioreze situația. Omul este un câmp energetic. Întorcându-ne la izvorul bolii vedem că originea bolii este într-o suferință sufletească, adică este o îndepărtare de Dumnezeu, de Izvorul energiei. Adam greșește și se refugiază printre pomii raiului, îndepărtându-se de Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu îl întreabă: Adame, unde ești? Nu neapărat că Dumnezeu nu știa unde se ascunsese el, ci vrea să arate că Adam s-a îndepărat de Dumnezeu și și-a constituit prin faptele și viața sa un loc unde nu era Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Adam și-a făcut un loc unde este suferință, întristare și suspin”.
În a doua parte, Înaltpreasfinția Sa a explicat lucrarea faptelor bune și a rugăciunii în vindecarea sufletului și a trupului, dar și despre cum boala lucrează ca o otravă în trupul și sufletul omului păcătos: „În primul rând, bolnavul trebuie să fie conștient că a pierdut contactul cu Dumnezeu, așa cum în trupul nostru, organul care este bolnav de cancer nu mai are circuitul vital în el. Bolnavul de la Vitezda așteapta omul. Adică se referă la Mântuitorul Hristos. Boala, dacă nu este înțeleasă ca făcând parte din vinovăția noastră, nu se poate recupera. La spovedanie te duci pentru că ai un sentiment de pocăință sau de părere de rău. Acest lucru trebuie căutat de duhovnic, anume părerea de rău că ai făcut ceva care nu este plăcut lui Dumnezeu și care este dăunător. Așadar, boala este energetică, dar este o energie rea, este un lucru al otrăvii celui rău. Atunci când diavolul îl ispitește pe om, iar acesta se învoiește cu acea ispită, omul lasă să intre în țesutul lui sufletesc otrava șarpelui. Din aceste exemple practice, ne dăm seama din punct de vedere duhovnicesc cum acționează în noi răul. De aceea, vrăjmașul luptă foarte mult ca să-l ispitească pe om și să se învoiască cu ispita. După aceea, el știe că otrava lui lucrează. Boala este a vieții noastre spirituale, a sufletului și a trăirii noastre. Păcatul este împotriva firii noastre. Toate lucrurile peste măsură îmbolnăvesc sufletul. De asemenea, sufletul se îmbolnăvește și din lipsa de lucrare a faptelor bune. Nu este suficient să rămânem numai la nivelul acesta de a ne păzi de rău, ci trebuie să facem binele, trebuie să facem fapta bună. Fapta bună și săvârșirea binelui ne umplu de harul Duhului Sfânt și de energie pozitivă. Rugăciunea este acea putere dumnezeiască pe care noi o folosim pentru vindecarea bolnavului. Rugăciunea este ceea ce alifia sau medicamentul este în medicină. Rugăciunea este mult mai puternică și mai adaptată sufletului și trupului decât o alifie sau un medicament care poate să facă rău altor organe din trupul nostru. Rugăciunea conține în ea numele lui Dumnezeu. Sufletul nostru este în comuniune cu Dumnezeu și numai Dumnezeu poate să vindece bolile din interiorul nostru”.
Îndemnurile de final ale Părintelui Mitropolit Irineu au avut în vedere activitatea pastorală a preoților față de cei aflați în suferință și în păcate, amintind și de nevoia de curățenie și sfințenie personală a preotului în lupta cu păcatul și cu boala: „Trebuie să stăm de vorbă cu credinciosul, să-i explicăm despre starea bolii sale, să-i explicăm de ce suferă și cum trebuie să se întoarcă cu fața spre Dumnezeu. Este ca și cum am scoate o plantă dintr-un beci, unde a îngălbenit. O scoatem la lumină și deodată înverzește. Trebuie să scoateți pe cei bolnavi prin cuvântul și rugăciunea voastră afară la lumina învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Boala nu are în vedere numai o vindecare a trupului, ci și a sufletului. Așa cum spuneau strămoșii noștri, anume că nu poți să vindeci capul de boală până când nu vindeci sufletul de boală. Trebuie să știm că, așa cum spune Sf. Ioan Gură de Aur, cu organul cu care păcătuiești cu acela te îmbolnăvești, pentru că organul respectiv este pus în slujba păcatului și a morții. Păcatul este aducător de moarte și de suferință. Cei care sunt conștienți de viața lor, se feresc ca să greșească și să nu dea satisfacției satanei care ne înveninează ca un șarpe. Mereu stăruiți și vă apropiați de cei bolnavi. Cercetați pe cei din parohiile dumneavoastră care au nevoie de prezența sfințiilor voastre. Dintr-o altă perspectivă, putem spune că boala cea mai grea este singurătatea, alături de tristețe, temă și frică. Așadar, iubiți-vă unii pe alții, așa cum ne învață Mântuitorul Iisus Hristos. Aplecați-vă la suferința celor de lângă voi, pentru că astăzi sunt ei în suferință, mâine suntem noi. Căutați ca să vă vindecați sufletești cât timp este ziuă, că după aceea vine noaptea când nimeni nu mai poate lucra. Să aveți duhovnici buni și să vă spovediți cât mai des și cu luare aminte. Păstrați-vă curați și în sfințenie, căci acestea sunt cu adevărat daruri ale lui Dumnezeu. Să vă dea Dumnezeu sănătate și mult ajutor”.
