Cuvântul de învăţătură al ÎPS Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, la Sărbătoarea Preasfintei de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi

Evenimente Mesaj
Iubiți credincioși și credincioase,
Sărbătoarea Preasfintei Treimi, care ne reunește de fiecare dată în jurul sfintelor altare, are loc la zece zile după Înălțarea Domnului la ceruri și a doua zi după praznicul Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli. Biserica noastră, pentru a aduce slavă lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, a rânduit ca zi de preacinstire a Preasfintei Treimi această zi binecuvântată. Praznicul de astăzi este de fapt prima manifestare a evlaviei noastre ortodoxe, după Cincizecime, adusă lui Dumnezeu Tatăl, Fiului Său și Duhului Său Cel preasfânt. În această sărbătoare, deci, preacinstim pe Preasfânta Treime pentru faptul că ne-a creat, adică ne-a adus din neființă la ființă și pentru toate câte ne-a dat din abundență în lumea aceasta și pentru moștenirea vieții veșnice. Din punct de vedere liturgic această prăznuire este o încheiere a ciclului pascal început din noaptea Învierii, continuat cu Înălțarea Domnului la ceruri și încununat cu pogorârea Sfântului Duh peste sfinții Apostoli. Ca atare Preasfânta Treime este sărbătoarea ce încununează toate praznicele împărătești și deschide o nouă cinstire a slăvirii lui Dumnezeu pentru binefacerile Sale revărsat asupra noastră. Așadar, praznicul de astăzi ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos a plinit toată iconomia mântuirii noastre după porunca Tatălui Ceresc în Duhul Sfânt. Fiul lui Dumnezeu a venit la noi să ne răscumpere din robia diavolului și să ne sfințească. El a luat firea noastră omenească din Preabinecuvântata Fecioară Maria și a îndumnezeit-o prin jertfa crucii și biruința învierii. Apoi, Domnul S-a înălțat la ceruri și a șezut de-a dreapta Tatălui. Ca Dumnezeu adevărat și om adevărat, El ne-a încredințat de puterea Sa dumnezeiască nemărginită, atât în actul creației, cât și în jertfa Crucii când ne-a răscumpărat din robia morții și a diavolului. Toate etapele prin care Domnul ne-a trecut pun în evidență faptul că Dumnezeu Tatăl le-a făcut toate prin Fiul Său și le-a desăvârșit în Sfântul Duh. Prin urmare, Cuvântul lui Dumnezeu este născut din veci, de Tatăl, iar noi, făpturile Sale, create după chipul Său, suntem cuvintele Lui înzestrate cu libertate, rațiune, voință și simțire, și sfințiți de Duhul Sfânt.
Iubiți frați și surori,
Când mărturisim existența persoanelor Preasfintei Treimi nu subliniem o adeverire a existenței Lor, ci o certitudine a prezenței și lucrării Lor în timpul și existența noastră. Pe Dumnezeu Treime Îl mărturisim că este Izvorul vieții și dătătorul tuturor bunătăților din viața noastră, a celor cerești și a celor pământești. Desigur, toate Persoanele Preasfintei Treimi sunt dătătoare de viață și lucrează împreună. Sfânta Scriptură a Noului Testament ne spune că lucrarea dumnezeiască a Preasfintei Treimi cuprinde lumea și o împarte în două mari perioade: o perioadă până la Înălțarea Mântuitorului Hristos la ceruri și alta de la Pogorârea Duhului Sfânt până la sfârșitul veacurilor. După Cincizecime, Duhul lui Dumnezeu, pogorându-Se peste Sfinții Apostoli, a făcut începutul vizibil al Bisericii. Noi, fiind cuprinși în această casă a Domnului, am fost pătrunși de harul divin în Taina Sfântului Botez și am fost ridicați în Duhul Sfânt la Tatăl Cel din ceruri. Înainte de Răstignirea și Învierea Sa, Mântuitorul Hristos S-a rugat Tatălui ceresc pentru înălțarea noastră ca să intrăm în comuniunea de iubire cu Tatăl și cu Duhul. El a cerut Părintelui Său ca acolo unde este El să fim și noi în Duhul Sfânt. De asemenea, El s-a rugat să fim sfințiți și să fim încununați cu slavă cerească. Cerând astfel, în această rugăciune arhierească, Domnul Hristos a subliniat faptul că noi am fost făcuți capabili să fim preamăriți în împărăția lui Dumnezeu. Deci, prin Jertfa și Învierea Domnului și prin Pogorârea Sfântului Duh credincioșii în Biserică sunt învredniciți ca prin Sfintele Taine vor ajunge la îndumnezeire și la comuniune cu Tatăl în iubire și între ei laolaltă. Tocmai pentru aceasta Mântuitorul Hristos a desăvârșit natura noastră omenească învrednicind-o să intre în Preasfânta Treime prin firea omenească unită cu firea Sa divină în Ipostasul Său. După cum vedem, există o legătură și o lucrare tainică a lui Dumnezeu Treime cu lumea și cu creația Sa în Biserică. Ca atare, Tatăl ne-a creat prin Fiul în Duhul Sfânt și ne mântuiește în Biserică. În această comunitate întemeiată de Mântuitorul noi suntem iubiți și rămânem veșnic în comuniune de iubire cu El. Această lucrare a Preasfintei Treimi în Trupul tainic al Domnului începe desigur cu Taina Sfântului Botez când ne îmbrăcăm în Mântuitorul Hristos, ne pecetluim cu Duhul Sfânt și devenim copii ai Tatălui ceresc. Din acel moment binecuvântat al înnoirii noastre întreaga Preasfântă Treime este în interiorul nostru.
Preaiubiți credincioși și credincioase,
Urmând Sfintelor Scripturi și învățăturilor Sfinților Părinți, noi creștinii ortodocși preamărim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh. În această închinare noi mărturisim că Preasfânta Treime este Una în ființă și întreită în Persoane. Aceasta înseamnă că noi mărturisim trei Persoane dumnezeiești, care-și împărtășesc aceeași substanță sau natură, rămânând fiecare dintre Ele distinctă în ipostasul ei. Această credință poate să pară de neînțeles pentru cei necredincioși. În primul rând trebuie să subliniem faptul că Dumnezeu ni S-a revelat astfel încă din Vechiul Testament și S-a descoperit desăvârșit în Noul Testament. Așadar, Dumnezeiasca Scriptură ne învață că toate cele trei Persoane ale Preasfintei Treimi sunt consubstanțiale Una cu Cealaltă, adică sunt de aceeași esență și de aceeași veșnicie. Nu a existat niciodată un timp în care Una dintre Persoanele Treimii să nu fi existat. Tatăl n-a existat niciodată fără Fiul Său și fără Duhul Sfânt. Deducem de aici că Dumnezeu Treime de Persoane nu este o substanță singulară sau o putere impersonală, ci fiecare dintre cele Trei Persoane Divine este în legătură personală cu Celelalte două. Această legătură este pe de o parte în interiorul Preasfintei Treimi, iar pe de alta se află în legătură și cu noi prin faptul că am fost creați de Ea. De asemenea, Dumnezeu nu este un nume pentru cele Trei Persoane, dimpotrivă, credința noastră Ortodoxă mărturisește un Dumnezeu în Trei Persoane, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. În virtutea acestui fapt Dumnezeul nostru este Dumnezeul Treime, Dătătorul iubirii și al vieții. El este veșnic, dar și prezent și lucrător în creația Sa, cum ne spune Moise în cartea Ieșirii: „Eu sunt Cel Ce sunt” (Ieşire 3, 14), adică Eu sunt Dumnezeu Care M-am revelat pe Mine Însumi lui Moise, pe Muntele Sinai și în rugul aprins. Prin urmare, mărturisim că Dumnezeu este Treime, veșnic, dincolo și înainte de timp. Din iubire pentru creația Sa, El ne-a făcut oameni după chipul Său și a lucrat pentru mântuirea noastră înăuntrul timpului nostru, mișcându-Se și vorbindu-ne în spațiul istoriei noastre.
Iubiții mei frați și surori,
Izvorul și unitatea Preasfintei Treimi sunt Tatăl, din care Se naște Fiul și din care purcede Sfântul Duh. Tatăl este deodată fundamentul unității Preasfintei Treimi, cât și al distincției dintre persoane. Tatăl este nenăscut, Fiul este născut, iar Sfântul Duh este purces. Dumnezeu nu ne-a revelat în Sfânta Scriptură ce înseamnă nenașterea Tatălui, nașterea Fiului, sau purcederea Duhului Sfânt. Având descoperirea divină Biserica s-a mulțumit să preamărească pe toate cele trei persoane ale Preasfintei Treimi, pe Tatăl pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea Cea deoființă și nedespărțită. Această descoperire o avem nu numai în Sfânta Scriptură ci o mărturisim și în Crezul nostru pe care-l rostim întotdeauna la Sfânta Liturghie, la Sfintele Taine și în rugăciunile noastre. Prin urmare, noi credem într-un singur Dumnezeu Treime, fără de început, necreat, nenăscut, nepieritor și nemuritor, veșnic, infinit, necircumscris, nemărginit, infinit de puternic, simplu, necompus, nevăzut, izvorul bunătății și al dreptății, lumină spirituală și inaccesibil cu mintea omenească. El este Dumnezeu infinit Care nu Se poate cunoaște de nimeni dintre creaturi, ci Se cunoaște numai pe Sine și se măsoară cu propria voință. Ca Dumnezeu atotputernic, Preasfânta Treime poate pe toate câte le voiește și le înfăptuiește pe toate cu harul Său necreat ce izvorăște din propria-i ființă. El Creează toate făpturile, văzute și nevăzute, le ține și le păstrează pe toate, poartă grijă de toate, le stăpânește pe toate, le conduce și împărățește peste ele într-o împărăție fără de sfârșit și nemuritoare. Fără să aibă pe cineva asemenea Sieși Dumnezeu Treime umple pe toate cele create și nu este cuprins de nimic. Mai mult, El cuprinde universul, îl ține și îl domină cu pronia Sa dumnezeiască. Apoi, din punct de vedere al lucrării Preasfintei Treimi în lumea creată, aceasta străbate toate ființele zidite de Ea fără să fie cuprinsă de ele, fiind mai presus de toate. De asemenea, Dumnezeu Treime, fiind Creatorul cerului și al pământului este în afară de orice ființă, mai presus de cele ce sunt, mai presus de bine, mai presus de desăvârșire. Fiind, mai presus de ființă, de viață, de cuvânt și de idee, Preasfânta Treime este însăși lumina, însăși bunătatea, însăși viața, însăși ființa, pentru că nu are existență sau ceva din cele ce sunt de la altcineva. Treimea Preasfântă, deci, este principiul vieții pentru cei vii, al rațiunii pentru cei care cugetă și gândesc, fiind pentru toți cauza vieții și al bunătăților existente și gândite. Așadar, Preasfânta Treime este Creatoarea tuturor celor văzute și nevăzute. Ea le cunoaște pe toate cele ce sunt mai înainte de facerea lor și rânduiește ca cele plănuite să vină la existență la vremea potrivită. Tocmai pentru aceasta, noi credem și mărturisim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea Cea veșnică ce ne-a creat și în Care ne-am și botezat și suntem, cum spune Sfântul Apostol Pavel: „în El trăim şi ne mişcăm şi suntem” (Faptele Apostolilor 17, 28). Cel care ne revelează această dogmă este Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, Care, subliniind învățătura despre Preasfânta Treime și importanța ei pentru mântuirea noastră, a spus Sfinților săi Apostoli zicând: „Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28, 19).
Preaiubiții mei frați și surori,
Sărbătoarea de astăzi a Preasfintei Treimi este, cum vedem, preamărirea tuturor lucrărilor lui Dumnezeu Treime, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Pentru tot ceea ce Dumnezeu Tatăl a făcut pentru noi prin Fiul în Sfântul Duh Biserica preamărește pe Preasfânta Treime pentru iubirea dumnezeiască a Întrupării Fiului și pentru darurile cele bogate pe care Duhul Sfânt le-a revărsat peste noi. Totodată înălțăm rugăciuni de mulțumire și cântări de laudă Dumnezeului nostru Cel în Treime lăudat și preamărit că ne-a creat și ne-a cuprins în iubirea Sa, făcându-ne moștenitori ai fericirii veșnice în Împărăția cerurilor. Săvârșind aceste slujbe de preamărire, noi mărturisim că Preasfânta Treime este existența Bisericii, iar Biserica nu există fără Preasfânta Treime. De bună seamă că Biserica nu o privim în sensul unei instituții strict umane, ci în sensul unei comunități de oameni unite strâns în iubire cu Tatăl, cu Fiul și cu Sfântul Duh. În virtutea acestei mărturisiri fiecare dintre noi participă la binele fiecăruia cu darurile pe care le-a primit de la Dumnezeu Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt. Așadar, făcând parte din Biserica Preasfintei Treimi, noi avem obligația să ne înfrumusețăm sufletele cu faptele bune și să înnobilăm acest organism dumnezeiesc unde fiecare dintre noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu și în iubire unii cu alții. Să ne iubim, deci, unii pe alții și să ne rugăm unii pentru alții! Să împlinim faptele iubirii ca să intrăm încă din lumea aceasta în comuniunea de iubire a sfinților preamărind pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, Treimea cea de o ființă și nedespărțită, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin!